1,430 matches
-
să 104 3.5 Analiza formală a inversiunii 109 4 Concluzii. Rezumat 113 IV O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română 117 1 Introducere, obiective și structură 117 2 Trăsături comune cu româna modernă și caracteristici tipologice constante 119 2.1 Auxiliarele, cliticele pronominale și negația propozițională 119 2.1.1 Auxiliarele 119 2.1.2 Cliticele pronominale 124 2.1.3 Negația propozițională 129 2.2 Complementizatorul să 133 2.3 "Object shift" în româna veche
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Adina, Georgeta, Ion, Elena, Adrian, Nicoleta, Victoria, Dana, Răzvan) și către prietenii mei nelingviști (Gabriel, Remus, Alexandru, Sabin). * * * O parte dintre datele prezentate și analizele propuse în această lucrare reprezintă rodul proiectului postdoctoral cu tema individuală O perspectivă comparată și tipologică asupra sintaxei limbii române vechi: problema configuraționalității, desfășurat în cadrul proiectului "Cultura română și modele culturale europene: cercetare, sincronizare, durabilitate", cofinanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finanțare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în propozițiile principale, verbul se deplasează în domeniul complementizatorului, deplasare obligatoriu asociată cu topicalizarea / focalizarea unui constituent la stânga verbului, verbul ajungând astfel să ocupe poziția a doua în propoziții principale (neinterogative). Ledgeway (2007: 122-123) arată că, din punct de vedere tipologic, există două tipuri de sisteme V2: sisteme V2 stricte (neerlandeza, germana, franceza veche) și sisteme V2 relaxate (limbile romanice vechi, cu excepția francezei); în a doua categorie de sisteme V2, doar deplasarea verbului în domeniul complementizator este obligatorie, deplasarea la stânga verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de a urma fidel sursa / un model străin și alinierea la constrângerile sintactice ale limbii-țintă. Din analiza caracteristicilor elementelor funcționale ale românei (vechi și moderne) (§§III; IV), va rezulta că structurile pe care le etichetăm ca "neromânești" nu respectă specificul tipologic și sintactic al limbii române. O excelentă confirmare a acestei perspective de a vedea influența unui model / text străin vine din studiul lui Moldovanu (1969) asupra dislocărilor din scrierile lui D. Cantemir. Comparând textele românești ale lui Cantemir cu texte
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Marantz 1993; Chomsky 1995; Pesetksy și Torrego 2001, 2004, 2007, 2011). 2.5 Evacuarea VP prin deplasarea obligatorie a complementului centrului V 2.5.1 Cazul structural în teoria elaborată de Pesetsky și Torrego În limbile cu aliniere nominativ-acuzativ (categorie tipologică incluzând și româna), nominativul și acuzativul (cel puțin acuzativul obiect direct) nu sunt legate în mod direct de configurația tematică a predicatului, ci sunt cazuri structurale 23 (v. Stan 2005: cap. 11 pentru română). Astfel, atribuirea nominativului sau a acuzativului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
argumentului intern, dând impresia (falsă) că segmentul deplasat este doar centrul. (iii) Domeniul flexionar este scindat într-o serie de proiecții funcționale verbale (MOODP > TP > ASPP), dominate de proiecții de persoană (PERSP) care găzduiesc cliticele pronominale. Din punct de vedere tipologic (Rivero 1997), pronumele clitice românești sunt orientate spre flexiune, nu spre complementizator. (iv) Negația propozițională ocupă cea mai înaltă poziție în ierarhia domeniului flexionar, reprezintând limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizator CP. Poziția față de adverbul de negație nu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
fapt distribuțional care servește la calificarea pronumelor clitice ale românei vechi drept clitice orientate spre I (flexiune), conform testelor sintactice propuse de Rivero (1997); Roberts (2010a) și aplicate în §III.3.2. 2. Trăsături comune cu româna modernă și caracteristici tipologice constante Obiectivul secțiunilor următoare este de a arăta că analiza propusă în capitolul precedent (§III) pentru elementele funcționale ale românei moderne (auxiliare, clitice pronominale, negație propozițională, complementizatorul să) și pentru deplasarea verbului ca grup (VP-movement) se poate extinde și la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2.1.2 supra, ex. (18)-(19)), iar inversiunea verb-auxiliar la dreapta negației (nu - verb - auxiliar) este atestată doar în CB.1559-60 (Zafiu 2014, 2016). Raritatea inversiunilor de acest fel și atestarea lor doar în traduceri se explică prin specificul tipologic al românei: atât în româna veche (v. §§2.2; 3.2.2.1.3 infra), cât și în româna modernă (v. §III.3.5), sub inversiune verbul se ridică la FINP (i.e. [Spec, FINP]), proiecție ierarhic superioară proiecției de negație
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
este puțin probabil ca fenomenul de postpunere a auxiliarelor să fie influențat masiv de texte slavonești (spre deosebire de fenomenul postpunerii pronumelor clitice (mai ales reflexive); în §2.1.2 supra, am arătat că encliza pronumelor clitice apare și în condiții nespecific tipologice românei vechi, fiind deci un calc parțial de structură) (v. și Zafiu 2016 pentru o discuție nuanțată). Reamintim că adoptăm analiza propusă explicit de Ledgeway (2007, 2008) (și alți autori) conform cărora contrângerea/regula V2 nu este înțeleasă ca o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2 Analiză sintactică: deplasare joasă a verbului și ACORD la distanță Ținând cont de observația lui Poole (2007) privitoare la caracterul neuniform al dislocărilor din limbile romanice, pentru o analiză coerentă a dislocărilor din româna veche trebuie să respectăm specificul tipologic și sintactic al acestei perioade a românei, precum și distribuția elementelor din interiorul structurilor cu dislocare. Începem prin a elimina câteva analize potențiale, însă inexacte. Se poate exclude din start o analiză în care avem a face cu deplasarea auxiliarului (a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de Poletto (2014), și anume că traducătorii / scribii / autorii de texte originale influențați de texte străine nu produc enunțuri negramaticale, ci exploatează opțiunile sintactice ale limbii-țintă: (a) prezența unor linearizări nespecifice (i.e. care nu derivă din regulile sintactice și specificul tipologic al românei vechi) influențate de texte mai ales slavone; (b) adoptarea în contexte neutre a unor reguli de topică cu încărcătură pragmatică specială în română cu scopul vădit de reda o topică străină, fapt care conduce la conflicte între sintaxă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
propoziția nonfinită negată prin ne- rezultă din inserarea afixului ne- în compartimente diferite: componentul presintactic de formare a cuvintelor în cazul formațiilor lexicale cu ne-vs componentul sintactic pentru propozițiile nonfinite negative negate prin ne- pronumele clitice - din punct de vedere tipologic, pronumele clitice ale românei sunt orientate către flexiune / verb (I-oriented / V-oriented clitics), nu către complementizator (C-oriented clitics) - auxiliarele (nonpasive) sunt centre sintactice (clitice morfofonologice) care marchează în mod sistematic categoria gramaticală a modului (și modalității); din perspectivă comparată, natura auxiliarelor
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
of the Left Periphery. Berlin: Mouton de Gruyter, 97-138. Brăescu, R. 2015a. "Diachronic Remarks on Romanian Superlative Intensifiers: foarte - a Grammaticalized Marker", în: Pană Dindelegan et al. (eds) 2015: 151-167. Brăescu, R. 2015b. Gradarea în limba română. Perspectivă istorică și tipologică. ms., Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti", Academia Română, București. Brăescu, R., Dragomirescu, A. 2014. "Sintaxa adjectivelor relaționale în limba română veche", Limba română LXIII, 1, 27-47. Brăescu, R., Dragomirescu, A., Nicolae, A. 2015. "(Non-)configurationality and the Internal Syntax
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
LX, 2-3, 223-242. Nicolae, A., Niculescu, D. 2016. "Pronominal Clitics: Clitic Ordering, Clitic Clusters", în: SOR 2016 (sub tipar). Nicula, I. 2013. "The Gerund (Present Participle)", în: GR 2013: 245-253. Niculescu, D. 2013, Particularități sintactice ale limbii române din perspectivă tipologică. Gerunziul. București: Editura Muzeului Național al Literaturii Române. Niculescu, D. 2014. "The Evolution of the Romanian Finite Gerund", lucrare prezentată la conferința DIGS (Diachronic Generative Syntax Conference), ediția a XVI-a, Budapesta, 3-5 iulie. Niculescu, D. 2015. "Pronominal Clitics and
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
realizare clitică și auxiliar postpus (i) sunt foarte rare, din motive care vor fi explicate în §IV.5.1. (i) Griji meluatu-me-aude greșiții ce lasă leagea ta. (PH.1500−10: 104r) 9 "Trăsăturile sintactice ale limbii vechi relevante pentru specificitatea tipologică a românei trebuie căutate mai ales în textele originale" (Stan 2013: 22); v. și observația lui B. P. Hasdeu ([1878] 1937: 13): "Nu în traduceri trebuie căutat graiul viu al unui popor". 10"[A] major change occurred between the early
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mod hermeneutic de interpretare se numește tălmăcirea alegorică 218 și se adresează narațiunilor ce au un al doilea nivel de referință decât cel al persoanelor, lucrurilor și evenimentelor explicit menționate într-un text. O variantă a acestei tălmăciri este cea tipologică, exemplu fiind asocierea arcei lui Noe cu biserica creștină 219, considerată ca intenție protoistorică a lui Dumnezeu dintru început. Folosirea categoriilor platonice și stoice au fost utilizate încă din vechime de Clement din Alexandria care a văzut sensul alegoric al
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ale teoriei hermeneutice. Urme ale tipologiei apar (Rom 5:14) când Paul îl aseamănă pe Adam cu venirea lui Cristos, unul imprecând cu greșeala sa o omenire, celălalt cu harul său aducând darul lui Dumnezeu, tot pentru o omenire. Analogia tipologică se reflectă între sacrificial mielului de Paști și a morții lui Isus (In 19), între Melchisedec asemenea lui Abraham ca un tipar al lui Cristos (Evr 7) și ritualul levitic din Ziua Ispășirii în templul lui Moise ca un model
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vorbește în greacă: allos agoreuein, ceva ascuns, înțeles subliminar, indicat mai ales în antichitate prin hyponoia folosită mai ales pentru interpretarea poetului Homer. Odissea, Eneida sunt opere epice în scop și cuprind alegoria căutării perfecției eroice. Exegezele creștine interpretează ca tipologice înregistrările istorice din Vechiul Testament. Istoriile analitice ale lui Herodot sau Tucidide prefigurează o profeție vizionară ciclică spre deosebire de cea liniară a Vechiului Testament. Interpretarea fizică și morală se combină la Homer. Școala lui Platon se îndreaptă spre interpretarea universului într-un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
același număr de inventar, dar la rubricile "dimensiuni" și "descriere" fiecare componentă va fi tratată în mod explicit, separat. ... b) Coloana 02 se completează cu data intrării în patrimoniu a bunurilor culturale. ... c) Coloana 03 cuprinde denumirea obiectului, denumirea lui tipologica sau, după caz, titlul obiectului și autorul în cazul lucrărilor de artă. În această coloana se consemnează și informațiile despre localizarea obiectului, precum și perioada în care acesta a fost făcut. Localizarea obiectului trebuie interpretată că zona unde a fost creat
ORDIN nr. 2.035 din 18 aprilie 2000 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evidenta, gestiunea şi inventarierea bunurilor culturale deţinute de muzee, colecţii publice, case memoriale, centre de cultura şi alte unităţi de profil. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130448_a_131777]
-
același număr de inventar, dar la rubricile "dimensiuni" și "descriere" fiecare componentă va fi tratată în mod explicit, separat. ... b) Coloana 02 se completează cu data intrării în patrimoniu a bunurilor culturale. ... c) Coloana 03 cuprinde denumirea obiectului, denumirea lui tipologica sau, după caz, titlul obiectului și autorul în cazul lucrărilor de artă. În această coloana se consemnează și informațiile despre localizarea obiectului, precum și perioada în care acesta a fost făcut. Localizarea obiectului trebuie interpretată că zona unde a fost creat
NORME METODOLOGICE din 18 aprilie 2000 privind evidenta, gestiunea şi inventarierea bunurilor culturale deţinute de muzee, colecţii publice, case memoriale, centre de cultura şi alte unităţi de profil. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130479_a_131808]
-
reciprocitate. 4. Proiectul tehnic al Obiectivului va fi conform legislației și standardelor relevante ale Uniunii Europene. 5. Amplasamentul exact al podului, astfel cum rezultă din prevederile art. 2 paragraful 1, în limitele unei arii de 2 km, și profilul sau tipologic în secțiune transversala vor fi stabilite în final prin planul de amenajare teritorială și proiectul preliminar al Obiectivului, cu acordul părților contractante. 6. În procesul elaborării proiectului preliminar va fi făcută o evaluare a impactului de mediu (EIM), în conformitate cu legislația
ACORD din 5 iunie 2000 între Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind aspectele tehnice, financiare, juridice şi organizatorice referitoare la construirea unui nou pod mixt (rutier şi feroviar) de frontieră între cele doua tari, peste fluviul Dunarea. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130544_a_131873]
-
studierea orizonturilor și a caracteristicilor morfologice, fizice și chimice ale solului, precum și interpretări genetico-evolutive, geografice, agrosilvoproductive sau ameliorative. Pedonul reprezentativ al unei unități elementare (areal) de sol constituie obiectul care este studiat, clasificat și grupat în diferite moduri; - unitatea taxonomica (tipologica) de sol - un concept care se referă atât la clasificarea, cât și la denumirea solului, cuprinzând soluri caracterizate prin proprietăți și însușiri morfologice, fizice, chimice, mineralogice, hidrologice etc. egale sau foarte apropiate, care variază în limite precis definite prin Sistemul
NORME DE CONŢINUT din 28 mai 2002 pentru studiile pedologice elaborate în vederea realizării şi reactualizarii periodice a Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultura. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/143976_a_145305]
-
fost un bun interpret, doamnele Doina Iacob, Cătălina Murgea... De fapt, cam aceasta mi se pare că a fost distribuția, eu fiind adeptul unui teatru cu un singur decor și cu personaje puține. Dacă ai personaje multe se diminuează universul tipologic și, mai mult decât atât, sunt adeptul ideii ca fiecare personaj să fie principal, să fie important. Nu am personaje secundare, episodice în piesele pe care le-am scris. Un alt spectacol de succes a fost Doi pentru un tango
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
90 dB). 3. După lateralitate, avem: deficiențe unilaterale și deficiențe bilaterale. 4. După momentul apariției deficienței, au fost clasificate tipurile: deficiențe ereditare (anomalii cromozomiale, transmitere genetică), deficiențe dobândite; sau deficiențe prenatale, perinatale (neonatale) și postnatale. Deficiențele de vedere, prin varietatea tipologică și prin consecințele asupra vieții psihice și sociale a persoanei, au o mare influență asupra calităților relațiilor respectivei persoane cu factorii de mediu. Aceste deficiențe se clasifică, după următoarele criterii, astfel (1, pp. 150 151): 1. în funcție de criteriul localizării anatomice
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
motive și folosirea pânzei de lână țigaie în situații deosebite. în zona Pogonești Ivești originalitatea apare și în domeniul costumului bărbătesc, compus din pantalon de dimie (suman), cămașă scurtă și leibărică. Țesăturile de interior prezintă și ele o mare varietate tipologică și funcțională, în rândul lor înscriindu-se ștergarele, fețele de masă, fețele de pernă, prostirile, pichirile, velințele, lăicerele, țolurile, covoarele, etc. Ele înfrumusețează în primul rând interiorul, aspectele practice fiind situate în plan secund. între țesăturile de interior, ștergarele, așezate
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]