1,870 matches
-
în mod ironic, invazia Irakului a făcut mai dificilă abordarea unor inși de tipul lui Saddam Hussein. Saddam a fost un tiran odios și mulți sunt de părere că înlăturarea lui a fost un lucru bun. Există însă mulți alți tirani în lume, precum Kim Jong Il în Coreea de Nord, Than Shwe în Myanmar, Robert Mugabe în Zimbabwe, Saparmurad Niazov Turkmenbashi în Turkmenistan, Islam Karimov în Uzbekistan și Bashar Assad în Siria, dacă ar fi să enumerăm câțiva dintre cei care au
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
suficiente argumente pentru a arăta că ordinea mondială actuală se confruntă cu niște probleme nerezolvate. Unele dintre ele, cum ar fi proliferarea armelor nucleare și încălzirea globală, ne amenință civilizația. Altele sunt mai puțin periculoase. Civilizația noastră a cunoscut numeroși tirani și multe crize financiare, cărora le-a supraviețuit. Totuși, lumea ar fi un loc mult mai bun dacă am face progrese în rezolvarea acestor probleme, lucru care ar presupune un grad mai mare de cooperare internațională decât este posibil în
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
ca putere militară intensifică starea de haos din ordinea mondială actuală. Vestul, acea entitate deja nebuloasă, a devenit din ce în ce mai confuz. în absența unei comunități internaționale unite, nu avem o autoritate legitimă care să exercite responsabilitatea de a proteja. Ca atare, tiranii conduc fără grijă în alte părți ale lumii și victimele regimurilor represive și ale statelor eșuate rămân fără protecție. în aceasta rezidă ideea care ar putea impulsiona Uniunea Europeană: o societate deschisă globală al cărei prototip să fie chiar Uniunea. Ea
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
Harry, adevăr teoria î corespondență, î stabilit de sistemul juridic, manipularea î, î în societatea deschisă, urmărirea î, succes vs î absolut, lipsa preocupării Statelor Unite față de î, Turcia, negocierile Uniunii Europene cu î, Two Sources of Morality and Religion îBergson), tirani, incertitudine, schimbarea generatoare de î, î în modelul societății deschise, Organizația Națiunile Unite, Programul pentru Dezvoltare, alegerile în î, Consiliul pentru Drepturile Omului al î î ca instrument al Statelor Unite, Cosiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, Statele Unite aliații întorcându
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
constituționale te poți mișca într-o topologie precisă în care între clădiri se află marcaje (legi) care te ajută să te orientezi într-un teritoriu cunoscut. Regimurile tiranice sunt ca deșertul, te miști într-un spațiu necunoscut, complet la voința tiranului. Prin urmare, distincția cu care operăm este valabilă în regimurile democratice. Regimurile autoritare, inclusiv cel comunist românesc, nu admiteau forme asociative necontrolate direct de către statxe "„stat" și limitau drastic dreptul la viață privată. Sensurile clasice ale conceptelor sunt următoarele: Privat
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
În zi, În noapte, seara, În alba dimineață, Un farmec fără nume se varsă p-a ta față. Pe valurile tale, ce ne-ncetat murmur, M-ai legănat tu dulce, sînt element d-azur, D-o patrie frumoasă, dar dată moștenire Tiranilor din secoli, respins, a mea iubire Pe sînul tău, o, mare, se leagănă cu dor; Tu i-ai luat ei locul În sîntul meu amor, Și valurile tale, sălbateci, furtunoase, N-au fost atît de aspre, atît de fioroase Ca
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fantastice. Macabrul romantic află, aici, un teren liber. Nagodele cu lungi și strîmbe rituri, șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă de balaur, geme cu turbare și participă la acțiunea de pedepsire a tiranului. În alte poeme, morții țin discursuri, corbii croncănesc, albele iele joacă pe morminte. Fratele cel
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă de balaur, geme cu turbare și participă la acțiunea de pedepsire a tiranului. În alte poeme, morții țin discursuri, corbii croncănesc, albele iele joacă pe morminte. Fratele cel mic, Îndepărtat de tron prin otrăvire, participă la orgiile turbate ale domnitorului. Dochia iese noaptea din mormînt și cere iubitului, viu, un dulce jurămînt de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Amoriului din prieteșug, unde Conachi unește discursul moral cu discursul erotic propriu-zis. Amorul este, aici, „cuvîntul [...] cel mare” al inimilor, iar prieteșugul anticamera lui. Pentru ca amorul să domnească (Conachi folosește citeva imagini imperiale: „acest Împărat al lumii”, „stăpînitor de plăcere”, „tiran la Împotrivire”...) trebuie ca să existe prieteșugul cu credință: „dar din ceruri”. El netezește calea iubirii pregătind sufletul să primească simbatiea, mila, credința. Toate acestea ajută la Înfăptuirea unei mari prefaceri: „Din prieteșugul dulce În amori cu Înfocare, Ah, crede-mă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un fior Ce m-arde și mă-ngheajă, m-apasă cu cruzime, Și gura-mi se Închide și capu-mi pare mor.” 9. SÎnt și chinuri mai subtile În această semiologie a amorului. De pildă solitudinea. Conachi o trece În rîndul tiranilor care Îl asupresc grozav. Sentimentul mai general este că iubirea introduce bărbatul Într-o Închisoare teribilă: „Singurătatea, tu ești Tiranul carele arzi Inimile omenești Cu urît și cu năcaz. Tu pre mine mă omori, În vreme ce Încă-s viu...” În chiar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mor.” 9. SÎnt și chinuri mai subtile În această semiologie a amorului. De pildă solitudinea. Conachi o trece În rîndul tiranilor care Îl asupresc grozav. Sentimentul mai general este că iubirea introduce bărbatul Într-o Închisoare teribilă: „Singurătatea, tu ești Tiranul carele arzi Inimile omenești Cu urît și cu năcaz. Tu pre mine mă omori, În vreme ce Încă-s viu...” În chiar versurile citate mai este indicat un mărunt demon; urîtul. În vecinătatea Iui stă mîhnăciunea (melancolia, numită Într-un loc milanhonie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trag. le sufăr toate pentru ceea ce-am iubit...” În același stil este compusă și Scrisoarea către Zulnia, poem complex și profund. Este istoria unei pasiuni scrisă de un Tristan care-a pierdui pe holda lui. Regele Marc este un tiran implacabil („aruncată de un tiran... În vron loc cu depărtare”). Acela care vămuiește sufletele? Iscusința lui Conachi e să țină poemul Într-un timp nedeterminat: un prezent al pasiunii. În el intră toate nuanțele temporare. Faptele s-au petrecut, se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ceea ce-am iubit...” În același stil este compusă și Scrisoarea către Zulnia, poem complex și profund. Este istoria unei pasiuni scrisă de un Tristan care-a pierdui pe holda lui. Regele Marc este un tiran implacabil („aruncată de un tiran... În vron loc cu depărtare”). Acela care vămuiește sufletele? Iscusința lui Conachi e să țină poemul Într-un timp nedeterminat: un prezent al pasiunii. În el intră toate nuanțele temporare. Faptele s-au petrecut, se petrec Încă, ibovnica slăvită se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu câțiva coate-goale? Ești un visător, un nebun, un provocator, un trimis al diavolului sau un naiv, un tâmpit? Ce trebuie să scriu în depeșa către Împărat? Excelență, scrieți tot ceea ce-ați spus, dar și faptul că până și tiranii au viața scurtă și nu sunt iubiți nici măcar de rubedeniile lor. Am fost informat despre lipsa ta de respect și trufia ta, dar nu-mi închipuiam că poți ajunge atât de departe. Tommaso chemă pe cineva să-l ducă de-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a se înstrăina de alte țări și fără a pierde cooperarea necesară pentru câștigarea păcii. Războiul de patru săptămâni din Irak în primăvara anului 2003 a fost o manifestare uluitoare a puterii militare americane care a dus la îndepărtarea unui tiran, dar acest lucru nu a anulat vulnerabilitatea noastră la atacurile teroriste. Campania a fost costisitoare și din punctul de vedere al puterii noastre blânde și anume al capacității noastre de a-i atrage pe ceilalți de partea noastră. În urma războiului
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
septembrie politica lui Bush s-a schimbat, iar el a ajuns să vorbească despre necesitatea de a folosi puterea americană pentru a instaura democrația în Orientul Mijlociu. După cum au arătat Lawrence Kaplan și William Kristol, "când se ajunge la confruntarea cu tiranii precum cele din Irak, Iran și, desigur, din Coreea de Nord, Statele Unite trebuie să caute transformarea și nu coexistența ca prim obiectiv al politicii externe americane. Un astfel de obiectiv obligă Statele Unite să-și ia angajamentul de a impune și de a
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
unei singure suprafețe de joc, ignorându-le pe celelalte și neținând seamă de conexiunile verticale dintre ele vezi, de exemplu, legăturile din timpul războiului împotriva terorismului între operațiunile militare de pe tabla superioară, unde am reușit să îndepărtăm din Irak un tiran primejdios, sporind însă în felul acesta capacitatea rețelei Al Qaeda de a câștiga noi recruți pe tabla inferioară a relațiilor transnaționale.232 Datorită supremației lor în revoluția informației și datorită investițiilor anterioare în puterea militară, este posibil ca Statele Unite să
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
bizar”, „extravagant”, „în afara realității”, „imaginar” (secolul al XVII-lea). Prima atestare a termenului, în limba română, îi aparține lui Miron Costin, în Letopisețul țării Moldovei de la Aron Vodă încoace, unde „om fantastic” este echivalent cu „individ cu sistemul nervos dereglat”: „Tiran direptu fantastic, adecă buiguitoriu în gânduri”. În literatura medievală, ideea de fantastic propune o reevaluare a lumii, prin reconsiderarea unor noțiuni ca păcatul, pocăința sau damnarea. Utilizarea acestuia în artele plastice, cultivarea formelor fantastice, urâte, diforme, cu același rol moralizator
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
bătaia și cu poliția, adică cu îndoita constrângere nedreaptă constrângere nedreaptă, a timpurilor în care neofeudalitatea fanariotă depășise asprimea feudală, reeditând parcă brutalitatea regimului sclavagist. Acrivița este o femeie cu ,,ifos’’ ciocoiesc, stă ,,tot posacă și ncruntată’’, ca unii stăpânitori tirani din trecutul nostru medieval, nu se lasă îmbunată și sărutată de soțul ei care o adoră, sau simulează drăgălășenia ca să-și căpătuiască frații și surorile ,,ififlii’’ ca și tatăl ei. Ca să-l țină sub papuc pe kir Ianulea, Acrivița simulează
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
așa a fost chinuit și cel de-al patrulea îndurându-și caznele și spunând că: „«bine este a muta nădejdile cele de la oameni și a aștepta pe cele de la Dumnezeu, că noi iar vom învia prin El», înviere de care tiranul nu se va bucura, căci el nu va învia «spre viață» (II Mac. 7, 14), ci spre ocară și rușine veșnică”<footnote Origen, Exortație la martiriu, cap. XXV, în PSB, vol. 8, p. 371. footnote>. Interesantă este și mărturia Sfântului
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
și păstrând pentru ei înșiși Satisfacția. Rămâne de văzut sub ce formă nouă se manifestă această tristă tendință. Opresorul nu mai acționează direct cu propriile forțe asupra oprimatului. Nu, conștiința noastră a devenit mult prea meticuloasă pentru asta. Există încă tiranul și victima, dar între ei se plasează un intermediar care e statul, adică legea însăși. Ce altceva mai în stare de a face să tacă scrupulele noastre și, ceea ce e poate mai apreciat, să învingă rezistențele? Deci, toți, cu orișice
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
responsabilitatea care ar apăsa asupra guvernului. Socialiștii care au inventat aceste nebunii, și care, în zilele de nefericire, le insuflă în spiritul maselor, își decernează în mod liber titlul de oameni avansați, și nu fără un oarecare pericol uzul, acest tiran al limbilor, validează cuvântul și judecata pe care o implică. Avansați! acest îndemn presupune că acești domni au o vedere mai lungă decât cea vulgară; că singura lor greșeală este că sunt prea avansați față de acest secol, și că dacă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Dimpotrivă. Destinul tragic se realizează aici în măsura în care eroul avansează imperturbabil către propriile lui limite (prescrise prin destin) și se împlinește înăuntrul lor. Tocmai "conștiinciozitatea" față de limita care îl determină este premisa tragicului, și nu contestarea lui. Creon, de pildă, este tiranul perfect, care și-a interiorizat legea cetății (aceea care-i cere să refuze dreptul la îngropăciune unui trădător al cetății). Antigona, la rândul ei, este sora perfectă, care și-a interiorizat legea sângelui (aceea care-i cere să-și îngroape
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sânt saturați de ființa pe care au dobîndit-o înscriindu-se întocmai în limitele ce le revin. Dacă unul dintre cei doi nu s-ar împlini în cadrul limitelor care-l determină, care îi dau un statut și o identitate (deci ca Tiran și Soră), tragicul nu ar putea apărea. Așa, el apare prin coliziunea a două personaje care își ating limita fără rest și care elimină orice spațiu al compromisului sau al acomodării reciproce. Eroul grec nu suferă deci de un exces
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o scară care nu duce nicăieri nu este scară. Îmi place să înțeleg istoria lumii nu hegelian, ci prin tabloul categoriilor kantiene: necesar, real, posibil. Până la greci a domnit necesarul: lumea prehelenă a stat sub natură, sub zei și, cu tiranul, sub oameni chiar. Grecii au intrat în real, într-un real istoric pe care-l înțeleg ca intrare în adecvație: a omului cu natura, a omului cu istoria, a omului cu omul. Iar noi trăim astăzi în posibil, într-un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]