2,089 matches
-
iubire Pe sînul tău, o, mare, se leagănă cu dor; Tu i-ai luat ei locul În sîntul meu amor, Și valurile tale, sălbateci, furtunoase, N-au fost atît de aspre, atît de fioroase Ca fiii țării mele, ca cruda tiranie Sub care pleacă fruntea sărmana Românie! Eu te iubesc! o, mare, p-al cării sîn curat E liberă gîndirea ca valul tău spumat. De cîte ori suspinul și lacrimele mele S-au mestecat cu vîntul și valurile tele! De cîte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dragoste cu Zulnia din care face simbolul unei mari pasiuni. Au existat, Încredințează poetul, momente dramatice de ezitare („jalnică stînjenire”) Între două sentimente: „Ori a fi prietin și să mă trag de Zulnia, Ori să-i descopăr amoriul ce cu-atîta tiranie M-au cuprins și mă-mpilează...” Însă Ikanok decide să prefacă sfînta legătură Într-o pasiune strașnică și, În amintirea acestei prefaceri, sapă pe copaci celebrele slove: „Că amoriul cel mai strașnic din prieteșug răsare.” În foarte cunoscuta Jaloba mea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lasă deoparte, pentru o clipă, celebra lui pudoare și vorbește, Încifrat e drept, despre un rai ascuns, despre țÎÎșoarele dezvălite, de furia gurilor Împreunate, de răsuflările Îndesite care duc gîndul mai departe de vers. Conachi este cel care instaurează, cred, tirania ochilor În poezia română. Seducția Începe totdeauna cu o privire. O privire ce corupe și Înlănțuie. Efect dublu: subiectul și obiectul intră Într-o relație de dependență. Ochii, dar, dintre părțile corpului sînt mai des invocați, slăviți. Ei varsă foc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un Don Juan care se ia drept un Tristan”. Un Don Juan care „leapădă la porțile Orientului teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit”. Conachi instaurează „tirania ochilor În poezia română” și creează „o Întreagă mitologie a suspinului” („LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit, oftatul”). Cu Anton Pann apare „critica erosului”: „Într-o epocă În care femeia este divinizată, iar poezia erotică domină producția literară, Pann introduce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Don Juan care se ia drept un Tristan. Umilința, arma seducătorului moldo-valah. Impaciența năvălitorului erotic. Cele patru culori ale dragostei. 4. Imaginea obiectului erotic la primii noștri poeți. Nurul și duhul „ibovnicii slăvite”. Moartea, un șantaj sentimental. 5. Lirismul corporal. Tirania ochilor În poezie. Răbdarea inimii. Dublul record al lui Conachi. Atributele feminității după Anton Pann. 6. Chinurile amorului. „Un potop de tînguire”. Figura catastrofei. 7. Vasalitatea sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de a o transforma în dramă reală și că în general scena nu-l satisface. El conține atâta vitalitate, încît vrea să joace pe o scenă mai vastă, pe scena vieții. Un actor de talent, dacă e îndrăzneț, O, libertate! Tirania-i moartă! Fugiți și dați de veste la răspîntii! (engl.). G. Călinescu găsește în viață destule piese nescrise care să-i ofere un rol adevărat. În scurt, el e în căutarea spectacolului real. (Meditația lui Ioanide: "Dobitoc incult și cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Diogene Laerțiu. G. Călinescu . - Tocmai acum ți-ai găsit să mergi în străinătate, în astfel de conjunctură politică? - Ce am eu cu politica? striga Suflețel sucindu-se în toatepărțile. Epicur spune: "Înțeleptul să nu facă politică, să nu aspire la tiranie, să nu fie cinic", ca domnul Hagienuș. Hagienuș, supărat foc, i-ar fi răspuns tremurând gușa: . - Eu nu sunt cinic, domnule Suflețel, eu sunt epicurean.Dar aprob vorba lui Antisthene: "Cel mai mare bine e să nu te cunoască nimeni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
străine, la urma urmei, îl indispuneau. Ioanide locuia cu plăcere în cort, într-un șopron, într-o casă construită de el, ideea de a nu putea dărâma un zid la nevoie sau a schimba locul ușilor i se părea o tiranie. Avea demonul subjugării spațiului după imaginația sa, altă arhitectură îl sufoca. Atunci se întîmplă un lucru neașteptat. Madam Ioanide mărturisi soțului ei că a făcut rost de un teren de construcție prin apropiere, dotat cu canalizare, implorîndu-l ca de la primăvară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pronunță niciodată, din cruțare pentru bătrână. Era greu, după douăzeci și cinci de ani de continue demnități, a convinge o femeie că totul s-a sfârșit. Femeile arată uneori o obtuzitate extraordinară, ambiția lor transportată asupra unui bărbat se convertește într-o tiranie absurdă. Pentru prima oară Pomponescu intui în mândria ingenuă a mamei sale o caricatură a infatuării lui. Madam Pomponescu-Mamy, încercînd a modera zelul soacrei, nu era mai puțin agasantă. - Desigur, zicea ea, maman se grăbește. Orice ministru după demisie așteaptă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca pe uscat<footnote Sfântul Vasile cel Mare, comentând și interpretând trecerea evreilor prin mare ca preînchipuire a Botezului creștin, scrie: „Cum a preînchipuit marea botezul? Prin faptul că a separat (pe israeliți) de faraon, după cum baia aceasta (separă) de tirania diavolului. Aceea ucidea în (valurile) ei pe dușman, în această (baie) este ucisă dușmănia noastră, cea către Dumnezeu. Din aceea, poporul (Israel) a ieșit nevătămat; din apa (Botezului) noi ne ridicăm ca înviați din morți, mântuiți prin harul celui care
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
pătimi pentru El». Astfel, a născut o fetiță pe care a crescut-o o soră (creștină) ca pe o fiică a ei”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfintelor Perpetua și Felicitas, XV, p. 125-126. footnote>. Putem conchide că aceia pe care tiranii i-au silit să trădeze credința creștină în public, s-au arătat învingători prin aceea că au primit cu nepăsare tot felul de tortúri în trupurile lor, „lucru pe care de bună seamă nu l-ar fi putut suporta cu
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
nu știe nici pe cine să înțeleagă, nici în ce parte să o ia. Cele o sută de mii de guri ale presei și ale tribunei îi strigă în același timp: Organizați munca și muncitorii. Extirpați egoismul. Reprimați insolența și tirania capitalului. Faceți experiențe asupra bălegarului și asupra ouălor. Brăzdați țara de căi ferate. Irigați câmpiile. Împăduriți munții. Fondați ferme-model. Fondați ateliere armonioase. Colonizați Algeria. Alăptați copiii. Instruiți tineretul. Ajutați bătrânii. Trimiteți la țară locuitorii orașelor. Ponderați profiturile tuturor industriilor. Împrumutați
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
spun semnatarii programului, "legați prin această solidaritate sfântă și prin precedentele Franței republicane, purtăm urările noastre dincolo de barierele pe care despotismul le ridică între națiuni: dreptul pe care îl dorim pentru noi, îl dorim pentru toți cei care suportă jugul tiraniilor; dorim ca armata noastră glorioasă să fie încă, dacă trebuie, armata libertății". Vedeți că mâna blândă a statului care dă și împarte va fi foarte ocupată sub guvernul Montagnarzilor. Credeți, poate, că la fel de ocupată va fi și mâna aspră, această
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a mitui pe unele pe cheltuiala celorlalte, credem dimpotrivă că toate aceste forțe vii ale societății se vor dezvolta armonios sub influența libertății, că niciuna dintre ele nu va deveni, așa cum observăm astăzi, o sursă de turbulențe, de abuzuri, de tiranie și de dezordine. Adversarii noștri cred că o activitate care nu este nici mituită, nici reglementată este nimicită. Noi credem contrariul. Ei își pun credința în legislator, nu în umanitate. Credința noastră este în umanitate, nu în legislator. Astfel, domnul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
unele cazuri de a realiza deplin instituțiile domniei legii nu este un motiv ca acest lucru să nu fie încercat; chiar și în cazul Rusiei, schemele profund defectuoase de privatizare care au fost instituite au reprezentat o îmbunătățire comparativ cu tirania partidului unic care le-a precedat și care s-a prăbușit ca urmare a propriilor injustiții și ineficiențe. Doar "privatizare", în absența unui sistem legal funcțional, nu înseamnă același lucru cu a crea o piață. Piețele au ca fundament domnia
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
am promis și din ce se așteaptă de la mine să fac, el transformă ratarea într-un act de pudoare tardiv și își dobândește față de ceilalți libertatea, ca libertate sfidătoare, care contrariază. În acest refuz al oricărei demonstrații, el iese de sub tirania celorlalți și se întoarce la sine, se desface din pactul promisiunilor și așteptărilor străine și, singur cu el, așază dialogul cu limitele proprii în modestia altui început. Bovarismul se naște pe drumul aparent onorabil al insatisfacției resimțite în fața limitelor proprii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Noica într-o stare de teribilă surescitare. Era de nerecunoscut. În locul desfășurării bine controlate a fiecărei zile, ne-a copleșit, în tot acest răstimp, de la 9 dimineața până către miezul nopții, cu vorbiri dezlănțuite, cu reacții imprevizibile, cu accese de tiranie, cu volubilități neașteptate, cu irepresibile izbucniri în plâns, care îl făceau să se rușineze și să căineze amarnic ceasul bătrâneții. Avusese, cu o săptămână înainte, un salt de tensiune (amețeli, urechi înfundate) și coborâse la Sibiu pentru un control medical
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prieteni mai mult sau mai puțin ocazionali) se termină, în posteritate, cu revendicarea unui drept de proprietate asupra spiritului lui. Cel mai mic gest de conviețuire se reportează asupra posterității defunctului și speculează neputința acestuia de a se apăra de tirania postumă a celor care în timpul vieții "l-au iubit" și "i-au fost aproape". Pentru că au mâncat cu el, pentru călI-au auzit sforăind, pentru că i-au făcut servicii sau pentru că s-au culcat cu el, cu toții devin, după moartea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
surâzândă a logicei - ea [e] justificată, căci e justiția. Este ura surâzândă, ura sclavului față cu tiranul său, este condițiunea legată de tranzacțiunile dintre unul și altul. De-aș trăi în Rusia și poporul, într-un moment generos, ar închide tiranii spre a-i decapita, de n-ar găsi carnefice m-aș face eu! Cine mi-ar imputa-o de crimă? Cine-ar putea zice că nu-mi împlinesc datoria? Și oare moartea în rezbel are de bază ura simțământului [? ]. Desfid
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
acceptabil de către cititori. 20 Alexandru Balaci, Boccaccio, Editura Albatros, București, 1976, p. 119. 22 La polul opus, donna demonicata este mult mai vie, mai autentică, frecvent are o voce care afirmă cu tărie nevoia de afișare a unei independențe față de tirania masculină care nu doar o denigrează misogin, dar îi interzice și libertatea în plan social, intelectual sau moral. Deși are slăbiciuni și se face culpabilă de numeroase păcate, donnei demonicata îi revine meritul de a deține o poziție centrală în cadrul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vs. vechi, pasiune vs. rigiditate, dragoste vs. cruzime, decizii juste vs. răzbunare lașă etc. Jertfa la care este supusă femeia sau căreia îi este victimă, în îndârjirea ei de a-și apăra sentimentele cele mai puternice, devine o consecință a tiraniei, a neînțelegerii, a durității și a absurdității venind din partea tatălui, a soțului răzbunător, a fraților posesivi sau a societății în general. Cei doi tineri, din prima povestire a zilei a patra a Decameronului, se iubesc, deși provin din 109 Giovanni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de generozitate, că nu poate progresa moral, păstrează în ea un regret, o melancolie după o stare care i-a fost refuzată de multe ori, aceea a iubirii autentice. A abuzat de orice în viață, militând pentru un triumf al tiraniei feminine: de soți, dar și de textele sfinte. Este, ca și personajul masculin din istorisirea pe care îl rostește, o violatoare. Tirania ei doar aparent a triumfat: în căsniciile pe care le-a încheiat, a reușit să-și impună voința
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de multe ori, aceea a iubirii autentice. A abuzat de orice în viață, militând pentru un triumf al tiraniei feminine: de soți, dar și de textele sfinte. Este, ca și personajul masculin din istorisirea pe care îl rostește, o violatoare. Tirania ei doar aparent a triumfat: în căsniciile pe care le-a încheiat, a reușit să-și impună voința și dorințele, în interpretarea textelor sfinte sau a 447 David S. Reed, art. cit., p. 75. 448 H. Marshall Leicester, Jr., art.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din urmă, care erau mai ignorante în ceea ce privea evoluția istorică a omenirii. Cartea a fost destinată plăcerii lecturii: „În timp ce viețile bărbaților din De casibus au fost redactate pentru a ajuta la întărirea și securitatea statului, res publica, împotriva amenințării tiraniei, viețile femeilor evocate în De mulieribus sunt oferite ca un fel de mijloc de petrecere frumoasă a timpului liber, odată ce siguranța republicii nu mai reprezenta o problemă.” 626 De mulieribus ilustrează, din nou, inteligența și scepticismul lui Boccaccio în ceea ce privește politica
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
capabilă de sacrificiu și pură din punct de vedere moral, dar rămâne în întregime îngrădită de legea societății în care trăiește. Nutrește o fidelitate mai ales față de principiile statului roman, nu doar una conjugală. Naratorul încheie povestirea făcând trimitere la „tirania” masculină, și nu se referă la actul violului comis abuziv asupra unei femei cinstite, ci la ipocrizia generală, ca cea afișată de Tarquin sau de cei aflați în preajma Lucreției.700 Din perspectiva creștinismului, Lucreția nu mai poate fi însă receptată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]