1,739 matches
-
a fi într-adevăr un bun fotograf. M-a așezat așa încât totul a ieșit la locul lui; nasul meu părea tras cu linia. Era o variantă ideală a mea, cum aș fi arătat dacă aș fi fost perfect fotogenică. Am tors în sinea mea, cu un fel de satisfacție personală egoistă. Desprinzându-mă cu greu de imaginea unui eu perfect, le-am privit pe cele cu sculptura. Erau la fel de bune. Planeta plutitoare plana în fundal ca o cometă. A surprins lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai bun lucru care se putea spune despre ei. Burta lui Shirley cea grasă se bălăngănea maiestuos dintr-o parte în alta, iar când am luat-o în brațe s-a înmuiat precum untul în mâinile mele. A început să toarcă, cu un huruit lung și lent ca al unui sistem de încălzire care se aprinde. Am mângâiat-o după urechi o vreme, sporind huruitul, și apoi am lăsat-o jos; s-a întins pe acoperiș și a adormit instantaneu, moleșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de-nțelepciune Zâna cea cu strai de lună. - Cum de faci tu treaba toată Așa bine și cu spor? - Mi-a dat apă fermecată Un pitic de vrăjitor. Craiul soare se întoarce După muntele cu creste, Din fuior de raze toarce Lin bunica o poveste. Ea cu gândul e departe, Într-o țară de minune; Se aud în juru-i șoapte: - Spune, rogu-te, mai spune! Râde seara când se-arată Luna veselă-n ferești, Ea îmbracă-n aur toată Casa bunei
CASA CU POVEŞTI. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]
-
tot avea chef să repete unele cuvinte românești. Părea să nu fie interesat de sensul cuvântului, ci de sonoritatea lui. L-am mai surprins o dată făcând asta când am oprit Într-un sat să bem apă. A văzut o femeie torcând cânepă și a repetat apoi de trei ori la rând cuvântul „fuior“. Parcă Încerca să denumească obiectul din nou. Poate ți-am mai zis eu, mai demult, că aveam un coleg În armată... — Da, mi-ai spus, obiectă Gelu. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
semiântunericul Într-o fosforescență violetă. Camera se populează treptat, este duminică 8 mai ’77 și sunt mai multe meciuri de văzut. Zgomotul zarurilor În cutia de table, clinchet de pahare, un vin roșu bine păstrat peste iarnă. Așteptare. Ecranul Își toarce alene zvâcnirile de alb și negru, ploaia lui de cuvinte de care Încercăm să nu ne sinchisim. Un vecin care Întreabă: — Ai săpat via, mă? — Io mai am un rând, Îl fac mâine. Păi mâine e 9 mai, glumește profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
E greutatea unei zbateri Din cercul fără de abateri În care viețuim arzând... Când, rareori liniștitoare, Zări, trec peste-un decor știut, În noi un paradis pierdut Se-ncheagă-n clipa viitoare... Să prindem firul rupt cândva De firul care-l toarce vrerea, Că nu există nicăierea Pas, care locului să stea... E greu oricând, chiar și visând În nopțile târzii de iarnă, Când norii deși încep să cearnă, Dar viața nu-i...decât arzând...
E GREU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83793_a_85118]
-
a Ioanei: pete de soare și de verde. Ne-am așezat pe canapeaua moale, de culoarea po rumbului, fermecate de atmosfera obiectelor din jur a că ror armonie făcea încăperea să cânte. Un motan roșcat se mlădia la picioarele Ioanei, torcând. — El e Petrușka, îl prezentă ea, aplecându-se să-l dezmierde. Sergiu mi l-a trimis. Uneori mă face să cred că e reîncarnarea spiritului lui. O prietenă care m-a invitat la masă a insistat să vin după aceea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
din răs puteri să-l ajung. 38 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Dracul ești dumneata! (fr.) Iubitele viețuitoare Pe când stăteam de vorbă pe canapeaua de culoarea porumbului, motanul roșcat care tot încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ulei ale unui maseur din hammam . Amrita și-ar dori să poată gândi așa întotdeauna. Ce grozav ar fi! Dar ea este doar o biată femeie și veșnicia nu-i e destinată. În absența infinitului se va mulțumi să-și toarcă timpul pe care-l mai are, dărăcindu-l până se subțiază ca un fir diafan. În interiorul palanchinului, aerul este foarte cald și închis, mirosurile de mâncare, de sudoare stătută și apă de trandafiri se amestecă, biruite de un altul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pran pe umăr. — Iată palatul, zice ea. În fața lor, la capătul unui drum lung drept, străjuit la intervale de statui albe ciudate, se întrevede un peisaj vast, un miraj neliniștitor de vârfuri ascuțite și pete trandafirii. Pe măsură ce Hispano Suiza își toarce drumul spre ele, petele trandafirii sunt întrerupte de umbre contrastante, albe și albastre și de lucirile ocazionale ale altor culori, pe alocuri de romburi verde-smarald sau de benzi roșu strălucitor. Două sau trei domuri centrale în formă de bulb (este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îngaimă maiorul, destul de amețit. Flowers zicea că organizați un spectacol de cinema. N-am avut ocazia să văd ceva de genul ăsta, așa că m-am gândit s-o fac acum. Nu te superi, nu? — Cum să mă supăr, domnule maior? toarce Firoz, care întrevede momentul să-l abordeze. Sunt încântat să te văd. Jean Loup? Vino să-i ții companie maiorului. — Rukhsana, trezește-te!, îi zise Yasmin lui Pran, scuturându-l puternic de umeri. Te cheamă. Frecându-se la ochi, Pran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
clatină spre bar. La al patrulea pahar de șampanie, insectele încep să se târască mai încet. — Femeia, îi spune maiorul unui tip în costum argintiu, poate să prindă porcul pe maidan, dar numai bărbatul îl poate ucide în jhow. — Fascinant! toarce Jean Loup. În interior, De Souza și femeile încearcă să-l înveselească pe prințul Firoz. Acesta este convins că totul s-a dus de râpă. Curaj, bătrâne! Ce-ai zice de puțină veselie obținută cu prafuri? Trage de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pânză uriașă a Ioanei: pete de soare și de verde. Ne-am așezat pe canapeaua moale, de culoarea porumbului, fermecate de atmosfera obiectelor din jur a căror armonie făcea încăperea să cânte. Un motan roșcat se mlădia la picioarele Ioanei, torcând. — El e Petrușka, îl prezentă ea, aplecându-se să-l dezmierde. Sergiu mi l-a trimis. Uneori mă face să cred că e reîncarnarea spiritului lui. O prietenă care m-a invitat la masă a insistat să vin după aceea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
îmi doream din tot su fle tul, așa că, de cum apărea curcubeul, alergam din răs puteri să-l ajung. Iubitele viețuitoare Pe când stăteam de vorbă pe canapeaua de culoarea porumbului, motanul roșcat care tot încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Caru-ncărcat mânat în pragul toamnei, De tatăl meu pășind pe lângă boi. Și ce miros era în sat atunci, Din vii plutea aromă a-busuioacă, Glumeau țărăncile tăind tuleii-n lunci Și vesele cântau când era clacă. în pragul iernii își torceau fuiorul, La șezători în serile brumate, Iar doina suspina să le aline dorul De soțul sau iubitul dus departe... Și iarăși înfloreau cireșii-n primăvară, Iar albul lor părea ca un veșmânt ales, Ne revedeam cu drag în fiecare vară
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
placă, Vom trece-n nemurire, îmbrățișați, IUBIND! Acolo unde nemurirea suie Te văd și-acum zburând spre neființă, Cu aripile frânte de atâta zbor. Grăbită ești, găsind de cuviință, Că lumea asta nu mai are spor. Din visele ce-ai tors de-acum o viață, Firave scame mai tresar în vânt. Le-ai prinde toate în fuior semeață, Dar fusul vieții, toarce necuvânt. Destinul tău, prin meliță trecut, Ferfenițit și strâns în ghemotoace, Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de atâta zbor. Grăbită ești, găsind de cuviință, Că lumea asta nu mai are spor. Din visele ce-ai tors de-acum o viață, Firave scame mai tresar în vânt. Le-ai prinde toate în fuior semeață, Dar fusul vieții, toarce necuvânt. Destinul tău, prin meliță trecut, Ferfenițit și strâns în ghemotoace, Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos, în dosuri de cojoace. Speranțele rămase ne-ntinate, Ascunse în a inimii cămări, Le rânduiești pe polițe, pe toate, Cu resemnare, printre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cândva frumoase Răspunsuri s-au topit în ceara unei lumânări, Și-n trupul ars de dorul rochiei de mătase. Ne risipim prin ierni, ne ningem dorul în zadarZambile înfloresc în ochiul de fereastră, în lumina prăfuită a unui lampadar Voi toarce-n gheme scame din iubirea noastră. Ninsori ... scriu pagini de-omăt cu pași rătăcind nicăieri caut urme de tot și nimic îmbrățișând dâre de fum... sub umbre de aripi înghețate îmi adăpostesc privirea orbită de scânteile altei ierni când nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Pe sub arcadele de crengi albite Poeme împleteam din șoapte frânte, Magie a cuvintelor iubite: Tu, eu - două făclii de dor arzânde. Trecute vremi! Nicicând nu s-or întoarce... Tu ești în alte vise de iubire... Timpul un caier de-ntuneric toarce, Lumină este doar în amintire. Și ninge iară pe tristele alei, Cuvinte mor pe buze, împietrite; Suspină fulgii sub singuri pașii mei, Din gheață-s lacrimile făurite. Chemări îți picură-n auz chemările-ancestrale Și trupul tot se înfioară de dorință
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce-mi sfințește Să nu doară-al tău uium Cer albastru ți-e pupila Eu măsor și socotesc Locului să-i pun șindrila Unde tot să te iubesc Și la un sfîrșit de vară Tu cu mine-ți va fi tors Fir-ar să-ți fie de gară Drum să ai numai de-ntors ... Beție Beau la crîșma gurii tale, Doru-mi ți-am legat de gard Ochii tăi mă dor, mă ard, Numai tu îmi ești în cale Plopii tremură la pîndă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
anul 1916. În vaduri ape repezi curg și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se‐ mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zăresc Pe tine‐ntr‐o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme‐n vreme, Trei vreascuri rupte dintr‐un gard. Iar flacăra lor geme: Clipește‐ abia din când în când Cu stingerea‐n bătaie, Lumini cu umbre‐ amestecând Prin colțuri de odaie. Cu tine două
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ard, Pocnind din vreme‐n vreme, Trei vreascuri rupte dintr‐un gard. Iar flacăra lor geme: Clipește‐ abia din când în când Cu stingerea‐n bătaie, Lumini cu umbre‐ amestecând Prin colțuri de odaie. Cu tine două fete stau și torc în rând cu tine; Sunt încă mici și tată n‐au și George nu mai vine. Un basm cu pajuri și cu zmei Începe‐ acum o fată, Tu taci ș‐ asculți povestea ei și stai îngândurată. și firul tău se
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și în privire - bunătatea lui Iisus...” Natalia Negru (Din Helianta, Ed. Viața românească, 1921, p.12 4) BUNICA Cu părul nins, cu ochii mici și calzi de duioșie, Aieve parc‐o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda‐mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și până‐n seară; Cu furca‐ n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus, În portu‐ i de la țară. Căta la noi așa de blând, Senină și tăcută; Doar suspina din când în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în privire - bunătatea lui Iisus...” Natalia Negru (Din Helianta, Ed. Viața românească, 1921, p.12 4) BUNICA Cu părul nins, cu ochii mici și calzi de duioșie, Aieve parc‐o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda‐mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și până‐n seară; Cu furca‐ n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus, În portu‐ i de la țară. Căta la noi așa de blând, Senină și tăcută; Doar suspina din când în când
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dragule, dar n-am priceput care este noutatea. --Lucrul nou este faptul că la acea dată “Biserica Sfântului Mucenic Gheorghie” (Mitropolia Veche de astăzi n.n), cea pe care o vedem acum, era terminată. După această precizare, Zâna cea bună, torcând ca o pisică, mi-a răspuns: --Am priceput, dragule. --Vrei să-ți spun cum s-a obținut locul pentru zidirea bisericii Sfântul Andrei? --Mă mai întrebi? --La 21 noiembrie 1794, vel logofătul Ioan Cantacuzino scria în anafora către Mihail Costandin
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]