22,705 matches
-
chiar și atunci când pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, anca de la primele sale ieșiri an lume, că gestul tânărului pictor era mai liber și se manifestă mult mai firesc an registrul grav, meditativ și interiorizat. Dar această opțiune pentru tonul surd și pentru enunțul discret nu excludea cu totul materia cromatică și substanțialitatea picturii. O anumita voluptate a tusei și o bună comunicare cu materialitatea ei erau vizibile fără a fi, ansa, exhibate că o preocupare specială. Toate aceste elemente
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
de buna funcționare a formei, a fost lăsată undeva an urma, iamginea, expurgata de orice descriptivism, este mai degrabă rezultatul unei concentrări maxime și al unei interogații mentale decât consecință unui dialog nemijlocit cu lumea din jur, iar materia și tonul cromatic s-au convertit an semn imponderabil și an urma crepusculara. Cele două categorii de lucrări, identificate astfel an funcție de suport, determină și motivează diferit atitudinea și intervenția pictorului. Pânză, a cărei materialitate este mai puțin fermă și a cărei
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
lucru să fie primită favorabil, aștept un singur semn de la d-ta ca să pornesc ănsufletit la treabă". (Cf. vol. 14 Opere, p. 286-287, 1990) Bogată an elanuri stăpănite, ăntretesute cu năzuințe prețioase, frază finală din scrisoarea citată mai sus ămprumută tonul nobil al măndriei cordial lămurite: "Nutresc an perspectiva acestui proces și speranța de a te vedea mai des și de a ne regăsi pe terenul atător gănduri și aspirații comune. Cu veche prietenie afectuoasa." ăntre 1952 și 1954 intervine, iarăși
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
ca fiind limbi distincte. Și în alte cazuri (de exemplu, în evocarea veșnicei dispute asupra continuității), alegerea autorilor enciclopediei coincide cu poziția dominantă în lingvistică românească, dar existența problemelor controversate este în mod onest și informativ semnalată. În privința "limbii moldovenești", tonul explicației e foarte net: se arată că nu motive științifice, ci doar presiuni politice au determinat, după al doilea război mondial, încercarea artificială de impunere a conceptului. Sînt amintite cererile unor lingviști sovietici că limba moldoveneasca să fie considerată o
Limbile Europei by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/17447_a_18772]
-
banală, desi colorată, ce-i drept, de tragismul simplu și mișcător al cotidianului. Spectaculos și neașteptat este felul an care istorisirea călătorului poposit la han este percepută și interpretată de două femei care o asculta, amândouă profund nefericite an căsătorie. Tonul moralizator al naratorului care o acuza exclusiv pe femeie, face din Masenka o ticăloasa și o păcătoasa, absolvindu-se aproape pe nesimțite pe șine: femeile care al asculta ănteleg ansa altceva. Nu cât de ticăloasa a fost Masenka, ci cum
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
la fel de chinuit cum fusese și Masenka. Spuneam că "Muierile" e o povestire oarecum pilduitoare pentru ăntregul volum fiindcă an ea găsim și umorul - involuntar - al personajului care nu ăntelege cât de mizerabil este, povestindu-si cu incredibilă candoare ticăloșiile, și tonul sumbru, ambele cu remarcabilă discreție concepute. Există an Cehov o bună chibzuiala a nuanțelor stilistice, căreia ai corespunde de fapt, ăn plan uman, o bună măsură a sentimentelor. Chiar și când șanț cuprinși de isterie, cum i se ăntămplă personajului
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
Mai puțin clară mi-a fost decizia editurii sau/și a traducătorului de a include și un Cuvant ănainte semnat de Villy Sorensen, apărut an ediția din 1961 a textului filozofului, care mi s-a părut datat că idei și ton, mult mai puțin interesant decât observațiile lui Arsinevici. Soren Kierkegaard-Boala de moarte. Un expozeu de psihologie creștină an vederea edificării și a deșteptării, traducere din germană, prefață și note de Mădălina Diaconu, Editura Humanitas, București, 1999, 248 pagini, preț nemenționat
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
Pavel Șușară Despre uniunile de creație s-a vorbit mult în ultimii zece ani, s-a vorbit în multe feluri și pe cele mai diferite tonuri. Au fost voci care au cerut vehement desființarea lor, altele care solicitau doar o reașezare și nu puține care ar fi vrut sa conserve totul așa cum a fost. Uniunea Artiștilor Plastici, spre deosebire de cea a Scriitorilor și de cea a Compozitorilor
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
reușită an reușită, X s-a golit de-a binelea; s-a ănglodat an succesele luiă (402). Să fie Eugen Ionescu acest X? al mai ghicesc și ăntr-un el anonim: ăieri seară era, să zicem, beat. A vorbit pe un ton pe jumătate glumeț, pe jumătate serios despre "opera" luiă(405). De altfel, aproape că-l citează, din Nu și l'Impromptu de l'Alma, chiar an fragmentul următor ăMi-e absolut imposibil să știu dacă mă iau sau nu an seriosă
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
între 22 și 23 octombrie a.c.), o secțiune era dedicată folosirii computerului în cercetarea lingvistică. Spre deosebire de momentele de început ale informatizării, cînd totul părea mult mai ușor și se imaginau progresele cele mai rapide, faza actuala aduce în aprecierile specialiștilor tonuri mai realiste (bazate pe acumularea unor fapte nespectaculoase dar sigure) și afirmații mai conștiente de limitele pe care le impun prelucrării informatice, cel putin deocamdată, factorii contextuali și implicitul, elemente caracteristice pentru comunicarea umană. Pe lînga progresele reale care s-
"În caz de..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17501_a_18826]
-
și colegul său, pianistul John Taylor configurează un univers cameral an care pasiunea adresării se ăntâlneste cu virtuozitatea ponderat ăncadrată improvizației jazzistice. Pasionat dar dovedind o puternică ăncărcătură spirituală, rafinat an căutarea timbrelor, a sonorităților abia șoptite, a subtilităților de ton ale pianului abordat an integralitatea să, acest minunat cuplu de muzicieni definesc portretul interior al cantului jazzistic britanic. Poate mai puțin expansiv dar atât de consistent an spiritul ănsusi al comunicării. an adevăr, Consiliul Britanic a făcut un mare cadou
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
fără să vreau mi-l ănchipui pe autor an ipostază de drumeț, cutreierând Europa, gata oricând să poposească acolo unde al ămbie inima. Eseurile lui constituie un fel de parcurs intelectual, cosmopolit prin dezinvoltura, și foarte intim totodată, prin calmul tonului, aproape confesiv uneori, si totusi detașat. Este calmul cuiva care a deprins, privind lumea de la ănăltimea unui acoperiș imaginar, dar și real, platourile engadineze din valea Innului, ăn localitatea Sils-Maria, lecția relativismului identitar, morală liniei subțiri, granița, care separă un
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
din dialogul lui O. Paler, Gh. Stratan recurge la demontarea artificiilor retorice specifice textului acestuia, dar și la amănunte referitoare la istoria artei. Rezultatul e o lungă buclă ce frizează ea ănsăsi retorismul și care face o breșă - atât prin ton, cât și prin conținut - an expunerea, altminteri detașata și compactă, făcută an registrul criticii ironice. Oricum, principiul lucrării lui Gh. Stratan, care se reflectă atât an modul de abordare a informației istorice și științifice, cât și an criticile pertinente formulate
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
ușor, adică nu cântărește cât ar trebui și că predăm sociologie, ăn loc să predăm estetică. Ceea ce eu personal nu cred că e cazul "pentru că dacă nu vezi nici o deosebire ăntre o scriere de duzină și un român al lui Toni Morrison, atunci n-ai ce să cauți an universul criticii literare și culturale." an ceea ce privește critică tradițională care a pierdut teren an universitate, desi " La nivelul publicului larg critică funcționează activ și utilitar, jucând an continuare un rol important
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
și manuale de liceu care au intrat în vigoare în toamna aceasta. Prima remarcă se referă la climatul de violență în care s-a produs atacul contra manualelor, ceea ce nu putea rămîne fără consecințe asupra replicilor, violente, uneori, și ele. Tonul l-au dat parlamentarii din comisiile de cultură, care au cerut interzicerea sau chiar arderea manualului pentru clasa a XII-a. Presa scrisă și nescrisa a preluat această ștafeta a mîniei national-comuniste. Am văzut la televizor adevărate interogatorii ale autorilor
Cui i-e frică de manualele alternative? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17509_a_18834]
-
pamantul și aerul/ nu se putea dezerta/ din anotimpul tănguitor al iluziei ăncăt/ iată-ne cu rasul hieratic an elanul cearceafului/ scufundat/ cu iubita culcata alături an dispreț/ de orice sfarsit..." (Semne). Ioan Tepelea vădește o natură sensibilă, ănclinată spre tonul elegiac. Așa se explică simplitatea patriarhala a unora (destul de numeroase) secvențe ale lirismului sau, care, ca și biosul ilustrat anatomic și fiziologic (ansa la un nivel nu neapărat mai superficial al contactelor imaginarului cu sine), reflectă o nostalgie a elementarității
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
atmosferă crepusculara ănvăluie extraordinare poezii, de o arhitectură desăvârșită. Semnele acestei oboseli existențiale prefigurând o "schimbare la fața" a liricii sale sunt vizibile și an Necuvintele (1969) și an dulcele stil clasic (1970), ăn care se dezvoltă sugestii anterioare an tonul unei profunde suferințe fără pricina aparentă, a unei dezolări fără leac, ăn versuri făcându-și loc deja din când an când scene de cruzime și tortură ce vor deveni spre sfârșitul vieții atroce, insuportabile. Sado-masochismul acestor viziuni sângeroase, de omoruri
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
editorială de șase ani, cu Epica magna (1978) și Operele imperfecte (1979), dar mai ales cu Noduri și semne (1982) atmosferă sumbră, dezesperată și ănspăimântată ajunge copleșitoare ăndurerând cu asupra de măsură lumea, modificând structura universului liric, schimbându-i fundamental tonul imnic an apocaliptic, chiar dacă motivele și marile teme stănesciene rămân an principiu aceleași dând operei unitatea și coerentă unui destin poetic major. ăntre călărețul mistuit de flăcări din apoteoza finală a Sensului iubirii, ăntruchipare a "zeului-soare" străbătând tăriile aureolat de
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
adecvată acestui tip de text unde autorul și cititorul caută reperul, fie geografic, fie pur și simplu de stil: povîrnișurile de piatră ale munților Moriah, Măslinilor și Scopus sînt aidoma "unor odăjdii preoțești", clădirea Knessetului se aseamănă "cu o aerogara", tonurile unui cîntăreț pe strada sînt "că o caterinca dintr-o plumbuita poezie bacoviană", fiordurile norvegiene sînt "împlîntate ca niște hangere în coastele stîncoase ale vestului scandinav", munții, tot acolo, "au o domolire de șaga nordică, povestita la focul unei sobe
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
cauți, ci în biroul său, unde îți răspunde o voce cumva depersonalizata. A nu se înțelege că Todorov nu scrie absolut nimic despre sine în acest volum. Există cîteva pagini cu un caracter personal-confesiv, care dincolo de demnitatea deliberat uscată a tonului, sînt impresionante. În rest, mai aflăm că vestitul naratolog, convertit pe la sfîrșitul anilor '80 la studii de imagologie și interculturale, este căsătorit cu o femeie care nici ea nu e franțuzoaica, și că au împreună un copil. Întîmplarea face să
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
istoria locului? De ce îngăduiți că un oraș multietnic și multicultural - și tocmai de aceea prosper! - să devină o anexă a Clujului funarizat? E mai puțin important ca argumentului istoric i se răspunde, așa cum o face sistematic individul Țuca, pe-un ton de-o grosolănie inimaginabila (" Dacă vorbim de capitolul presă, v-am terminat!", isi amenință el invitații!). Grav este că amatorul ia tot mai mult locul specialistului. Cutare editorialist politic (deprimat că lumea n-are habar că el "a scris și
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
Rodica Zafiu Recentele discuții despre manualele de istorie a purtate pe un ton incredibil de violent, pasional, apocaliptic - dezvăluie lucruri surprinzătoare. În zece ani de la dispariția limbii de lemn și a ideologiei centralizate, după explozia atîtor limbaje și discursuri diferite, variate, adesea nonconvenționale și nonconformiste, cel putin o zonă nu s-a clintit
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
cu oroare din spațiul sacru. Desigur, cel mai mult supără conținutul, punerea în discuție a ierarhiilor, disponibilitatea de a adopta mai multe perspective, acceptarea privirii din afară. La nivel pur discursiv, cea mai surprinzătoare reacție mi se pare, însă, respingerea tonului relaxat al normalității. O reacție caracteristică - deplîngerea "modelelor", a "efigiilor" desacralizate -, pune într-un număr recent de ziar ("Cotidianul", 6. oct. 1999), un titlu tipic de știre de senzație - "Împăratul Traian era tuns cu breton" a deasupra unui citat din
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
și sentimentală (clasa a IV-a, 1968: "Unul dintre cei mai de seamă împărați români a fost Traian. El a trait cam în aceeași vreme cu Decebal. Era un om înalt, frumos, înțelept și priceput în conducerea războaielor"), fie pe ton critic și ideologizant. În manualul de clasa a VIII-a din 1971, Decebal e descris ca un personaj istoric, Traian nu: Cauzele care l-au îndemnat pe împăratul Traian (98-117) să hotărască cucerirea Daciei au fost multe. Imperiul român trecea
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
în acest text doar clișeul exploatatorului și al pericolui extern (cu o aluzie la cercurile financiare internaționale). Un Occident invidios dar și temător stătea față în față cu un popor invidiat, pașnic dar totuși periculos. În clasa a XII (1975) tonul devenea perfect neutru a "noul împărat, Traian (98-117) se hotărăște să-l atace și să-l supună pe Decebal" a evitînd mitizarea convențională sau tratarea în cheie ideologică negativă, dar și eliminînd total interesul pentru figură istorică. E evident că
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]