1,118 matches
-
asigurări de sănătate cu care medicul care eliberează prescripția medicală se află în relație contractuală și numărul contractului. Prescripția medicală va fi întocmită în limita competenței medicului prescriptor. (3) Prescripția medicală pentru protezarea auditivă trebuie să fie însoțită de audiograma tonală liminară și audiograma vocală, eliberate de un furnizor autorizat și evaluat care se află în relație contractuală cu casa de asigurări de sănătate. Pentru copii, la recomandarea medicului de specialitate, audiograma vocală se poate excepta. Audiogramele conțin numele și prenumele
NORME METODOLOGICE din 22 iunie 2016 (*actualizate*) de aplicare în anul 2016 a Hotărârii Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276584_a_277913]
-
reprezentare prin avocat sau reprezentantul legal al asiguratului, a unui document de validare întocmit de către un medic de specialitate otorinolaringologie, pe baza raportului probei de protezare. Raportul probei de protezare cuprinde rezultatele testelor audiometriei protetice, realizate prin diferite metode (audiometrie tonală și vocală în câmp liber etc.), efectuate înainte și după protezare. În cazul în care asiguratul, unul din membrii familiei (părinte, soț/soție, fiu/fiică), o persoană împuternicită legal de acesta - prin act notarial/act de reprezentare prin avocat sau
NORME METODOLOGICE din 22 iunie 2016 (*actualizate*) de aplicare în anul 2016 a Hotărârii Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276584_a_277913]
-
reprezentare prin avocat sau reprezentantul legal al asiguratului, a unui document de validare întocmit de către un medic de specialitate otorinolaringologie, pe baza raportului probei de protezare. Raportul probei de protezare cuprinde rezultatele testelor audiometriei protetice, realizate prin diferite metode (audiometrie tonală și vocală în câmp liber etc.), efectuate înainte și după protezare. În cazul în care asiguratul, unul din membrii familiei (părinte, soț/soție, fiu/fiică), o persoană împuternicită legal de acesta - prin act notarial/act de reprezentare prin avocat sau
NORME METODOLOGICE din 22 iunie 2016 (*actualizate*) de aplicare în anul 2016 a Hotărârii Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276584_a_277913]
-
Aici, este instruită în tainele pianului, ale dansului și muzicii vocale, precum și în arta bunelor maniere. Având doi părinți cu sensibilități muzicale atât de profunde, James Joyce se va dezvolta încă din copilărie într-o atmosferă a cântecelor și armoniilor tonale, dezvoltând în mod spontan o pasiune pentru muzicalitatea limbajului. Mama sa era și o catolică evlavioasă, astfel încât simboluri ale devoțiunii precum crucifixele, lumânările sfințite, rozariile și scapularele au populat de timpuriu lumea scriitorului. Tatăl, în schimb, avea o atitudine anticatolică
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
compoziții în perioada barocului. În contrapunctul baroc, armonia este generată prin succesiunea bine controlată de intervale esențiale și neesențiale. Ca și în polifonie, relațiile dintre liniile melodice în perioada barocului rezultă într-o armonie uneori greu de exprimat în limbaj tonal, legat de game și acorduri. Primul sistem al armoniei tonale a fost dezvoltat de Jean-Philippe Rameau în lucrarea "Tratat de armonie" (fr. "Traité de l'harmonie réduite à ses principes naturels", 1722). În sistemul lui Rameau, basul fundamental variază numai
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
prin succesiunea bine controlată de intervale esențiale și neesențiale. Ca și în polifonie, relațiile dintre liniile melodice în perioada barocului rezultă într-o armonie uneori greu de exprimat în limbaj tonal, legat de game și acorduri. Primul sistem al armoniei tonale a fost dezvoltat de Jean-Philippe Rameau în lucrarea "Tratat de armonie" (fr. "Traité de l'harmonie réduite à ses principes naturels", 1722). În sistemul lui Rameau, basul fundamental variază numai cu intervale consonante (M3, P4, P5 si M6) și reprezintă
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
Schenker (1868-1935) care a expus principiile acesteia în lucrarea "Compozitia liberă" (ger. "Der Freie Satz", prima ediție 1935), este populară mai ales în Statele Unite. În acest sistem, o compoziție elaborează o structură fundamentală ("Ursatz") care este "aceeași" pentru "toate" compozițiile tonale. Structura fundamentală este alcătuită dintr-o linie melodică ("Urlinie") de forma formula 5, formula 6 sau formula 7 și o linie de bas ("Bassbrechung") care formează o progresie de acorduri I-V-I. Armonia post-tonală a fost și rămâne un subiect controversat. Așa cum
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
este alcătuită dintr-o linie melodică ("Urlinie") de forma formula 5, formula 6 sau formula 7 și o linie de bas ("Bassbrechung") care formează o progresie de acorduri I-V-I. Armonia post-tonală a fost și rămâne un subiect controversat. Așa cum în perioada tonală compozitorii au fost obsedați de tonalitate, în perioada post-tonală au devenit obsedați de evitarea acesteia. Armonia unei compoziții a trecut astfel pe planul doi. Din punct de vedere al analizei de armonii, notele unui set (în general, un "set" de
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
asigura continuitatea dinamică, integrând-o unei lentori cosmice sau mitice, "măturând" totul în trecerea ei - pedale lungi, note ținute izvorând din profunzimile orchestrei înainte de a da naștere unor teme sau unor întregi paragrafe, au totuși ca rezultat o anumită fixație tonală. Unul dintre mijloacele lui Sibelius pentru a produce tensiunea este tocmai refuzul modulației aflate la îndemână, iar din acest refuz eroic de a recunoaște funcția tonală a anumitor note decurg culorile deseori modale ale muzicii sale. La Sibelius nu putem
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
naștere unor teme sau unor întregi paragrafe, au totuși ca rezultat o anumită fixație tonală. Unul dintre mijloacele lui Sibelius pentru a produce tensiunea este tocmai refuzul modulației aflate la îndemână, iar din acest refuz eroic de a recunoaște funcția tonală a anumitor note decurg culorile deseori modale ale muzicii sale. La Sibelius nu putem găsi niciodată sau aproape niciodată contrapunct în sensul tradițional, acela al "fugii de școală". Muzica lui Sibelius este topologică, se bazează pe variațiuni topologice ale tensiunii
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
nivelul urechii externe sau medii atunci hipoacuzia se numește de transmisie. O hipoacuzie de transmisie egală ca grad și ca aspect cu una neurosenzorială are efecte mai mici asupra audiției decât cea din urmă. În cazul hipoacuziei de transmisie pragul tonal mai ridicat decât cel normal poate fi singura problemă apărută ca urmare a funcționării defectuoase a unui element din urechea externă sau medie. Atunci când surditatea își are originea la nivel cohlear și retrocohlear la atenuarea sonoriei se adaugă și percepția
Hipoacuzie () [Corola-website/Science/296525_a_297854]
-
externă sau medie. Atunci când surditatea își are originea la nivel cohlear și retrocohlear la atenuarea sonoriei se adaugă și percepția distorsionată a sunetelor puternice. De asemenea hipoacuzia de percepție este însoțită de reducerea câmpului dinamic auditiv, prin creșterea nivelului pragului tonal și scăderea nivelului pragului de disconfort, fenomen cunoscut sub numele de recruitment. Discriminarea frecvențială poate fi și ea afectată în cazul hipoacuziei de origine cohleară, ca urmare a scăderii rezoluției frecvențiale. Majoritatea hipoacuziilor de origine cohleară sunt caracterizate de căderi
Hipoacuzie () [Corola-website/Science/296525_a_297854]
-
nivelului pragului de disconfort, fenomen cunoscut sub numele de recruitment. Discriminarea frecvențială poate fi și ea afectată în cazul hipoacuziei de origine cohleară, ca urmare a scăderii rezoluției frecvențiale. Majoritatea hipoacuziilor de origine cohleară sunt caracterizate de căderi ale pragului tonal pe frecvențele înalte, ceea ce poate avea ca urmare mascarea sunetelor acute de către cele joase, care sunt auzite cu o intensitate mai mare. În funcție de valoarea în decibeli HL a pierderii tonale, hipoacuziile sunt clasificate în: 1. ușoară: 21-40 dBHL 2. medie
Hipoacuzie () [Corola-website/Science/296525_a_297854]
-
hipoacuziilor de origine cohleară sunt caracterizate de căderi ale pragului tonal pe frecvențele înalte, ceea ce poate avea ca urmare mascarea sunetelor acute de către cele joase, care sunt auzite cu o intensitate mai mare. În funcție de valoarea în decibeli HL a pierderii tonale, hipoacuziile sunt clasificate în: 1. ușoară: 21-40 dBHL 2. medie: I. 41-55 dBHL II. 56-70 dBHL 3. Hipoacuzie severă: I. 71-80 dBHL II. 81-90 dBHL 4. Hipoacuzie profundă: I. 91-100 dBHL II. 101-110 dBHL III. 111-119 dBHL 5. Cofoza: pierdere
Hipoacuzie () [Corola-website/Science/296525_a_297854]
-
menționate mai sus. În secolul XX, poezia și proza au fost definite adeseori ca niște "stări". Uneori, aceste etichete au fost aplicate unor creații compuse doar din desene (de ex., poemele "hipergrafologice" ale lui Isidore Isou), sunete (de ex., poemele "tonale" ale lui Marcel Duchamp) sau pagini albe, sfidând chiar definiția literaturii. Același profesor Mihai Floarea menționează că "după clasificarea obișnuită în studiul literaturii, sînt trei: epic, liric și dramatic. În literatura română, această clasificare se face după criteriul raportului dintre
Literatură () [Corola-website/Science/296566_a_297895]
-
lirică și colorată, se inspiră din resursele folclorului românesc, precum și din muzica serială și din alte tehnici contemporane. Este un compozitor cu un limbaj rafinat, modern, dar axat pe valorile expresivității muzicii, având tangențe cu neoromantismul. Pascal Bentoiu explorează zonele tonalului, modalului, se bazează pe rigoarea construcției, uneori pe idei programatice. Multe dintre lucrările sale se grupează în cicluri (Cvartetele de coarde nr. 3-6, Simfoniile nr. 6-8). Bentoiu a compus trei opere, opt simfonii, patru concerte, șase cvartete de coarde, precum și
Pascal Bentoiu () [Corola-website/Science/308600_a_309929]
-
căruia îi datorează educația muzicală. Împreună cu Anton Webern se găsește la originea unei mișcări de creație înnoitoare: Noua Școală din Viena. În această perioadă compune "7 frühe Lieder" (7 cântece de tinerețe). Sub influența lui Schönberg, a părăsit în1909 funcțiile tonale clasice, pentru ca în 1926 să adopte scala dodecafonică. Creația sa se bazează pe tehnica dodecafonică (tehnica dodecafonică are ca principiu nerepetarea nici unui sunet - melodia fiind în gamă cromatică (mersul din semiton în semiton, această gamă având 12 sunete, spre deosebire de cealaltă
Alban Berg () [Corola-website/Science/306583_a_307912]
-
de specialitate. Prima dificultate întâlnită în acest demers este delimitarea granițelor genului, punându-se întrebarea dacă anumite piese „atipice” trebuie incluse sau raportate la alte genuri muzicale. Însă în general, configurația este unitară: muzica de manele folosește un limbaj armonic tonal, cel mai adesea diatonic (dar există și excepții în acest sens); apariția de relații plagale interzise de tonalitate nu este totuși exclusă. În limbaj tonal, se preferă modul major (spre deosebire de muzica lăutărească, unde este mai apreciat minorul). În contrast cu armoniile desfășurate
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
genuri muzicale. Însă în general, configurația este unitară: muzica de manele folosește un limbaj armonic tonal, cel mai adesea diatonic (dar există și excepții în acest sens); apariția de relații plagale interzise de tonalitate nu este totuși exclusă. În limbaj tonal, se preferă modul major (spre deosebire de muzica lăutărească, unde este mai apreciat minorul). În contrast cu armoniile desfășurate, melodica este una de tip modal, folosind scări muzicale împrumutate din genul lăutăresc, cu trepte mobile (folosirea în melodie a treptei a doua urcate deasupra
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
cu trepte mobile (folosirea în melodie a treptei a doua urcate deasupra acordului de treapta I, de pildă, amintește prin enarmonie de contrastul terță mare-terță mică din muzica blues), ornamentații abundente, intervale de secundă mărită ș.a. Suprapunerea dintre o acordică tonală majoritar diatonică și melodica puternic cromatizată este o trăsătură comună cu muzica lăutărească și poate aduce uneori cu jazz-ul modal (unde, tot astfel, armonii foarte stabile sunt confruntate cu o melodică fantezistă, cromatizată). Sistemul ritmic aplicat este un hibrid
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
muzică poate fi concepută, redata și percepută pe câteva planuri concomitent”. Școala Franco-Flamandă A doua Școală neerlandeza: sec XVI Italia Franța Anglia Barocul muzical are 3 perioade: -incipient -median -tîrziu Caracteristici: Suita baroca este caracterizată prin contrast tematic și unitate tonală.Ea este formată din dansuri:sarabanda,allemanda,giga,courantă,rondeau,bouree,poloneză. Concertul din această perioadă se numește grosso și are două grupe de instrumente:soli și tutti. Sonata este de două feluri: Preludiul are plan tonal inconstant Fugă este
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
tematic și unitate tonală.Ea este formată din dansuri:sarabanda,allemanda,giga,courantă,rondeau,bouree,poloneză. Concertul din această perioadă se numește grosso și are două grupe de instrumente:soli și tutti. Sonata este de două feluri: Preludiul are plan tonal inconstant Fugă este monotematica iar că structura se împarte în două sau trei secțiuni: expoziție, divertisment și eventual repriză sau încheiere. Se compun, de asemenea opere, oratorii, pasiuni. Compozitorii acestei perioade sunt binecunoscuții Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel, Antonio
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
cu treaptă I, mai rar cu alte trepte. Sfârșitul poate coincide cu începutul sau nu. Răspunsul este tema de fugă expusă de regulă pe dominantă sau subdominanta. De obicei, răspunsul, în cadrul expoziției, utilizează dominantă pentru a se respectă atât unitatea tonala a expunerilor cât și legile fiziologice în relațiile dintre voci: altist-sopran, bas-tenor, tenor-altist. Relația intervalică dublă între tonica și dominantă, existența unor subiecte de fugă cu caracter modulator, ca și necesitatea de a menține unitatea tonala în cadrul expoziției a determinat
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
se respectă atât unitatea tonala a expunerilor cât și legile fiziologice în relațiile dintre voci: altist-sopran, bas-tenor, tenor-altist. Relația intervalică dublă între tonica și dominantă, existența unor subiecte de fugă cu caracter modulator, ca și necesitatea de a menține unitatea tonala în cadrul expoziției a determinat existența a două categorii de răspunsuri: real și tonal. Răspunsul real înseamnă o prezentare exactă a subiectului la dominantă. Dacă subiectul începe cu treaptă a V-a, răspunsul va fi tonal. Cand subiectul începe cu dominantă
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
dintre voci: altist-sopran, bas-tenor, tenor-altist. Relația intervalică dublă între tonica și dominantă, existența unor subiecte de fugă cu caracter modulator, ca și necesitatea de a menține unitatea tonala în cadrul expoziției a determinat existența a două categorii de răspunsuri: real și tonal. Răspunsul real înseamnă o prezentare exactă a subiectului la dominantă. Dacă subiectul începe cu treaptă a V-a, răspunsul va fi tonal. Cand subiectul începe cu dominantă, răspunsul va începe cu tonica. Există și excepții de la aceste reguli, justificate de
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]