2,536 matches
-
s-ar putea să o realizăm noi aici, în România, dacă marele regizor Tell Monaco acceptă să facă regia și să facă și o înregistrare, un CD, mă rog, dar este un exemplu de cum trebuie scris un concert astăzi. Deci, tonalitatea nu este terminată, tonalitatea încă mai poate exprima foarte mult, este și muzică modală, deci limbajul tradițional nu este secătuit și se găsesc încă resurse, invenție să fie și talent. E un compozitor inventiv și cu educație. A fost foarte
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
o realizăm noi aici, în România, dacă marele regizor Tell Monaco acceptă să facă regia și să facă și o înregistrare, un CD, mă rog, dar este un exemplu de cum trebuie scris un concert astăzi. Deci, tonalitatea nu este terminată, tonalitatea încă mai poate exprima foarte mult, este și muzică modală, deci limbajul tradițional nu este secătuit și se găsesc încă resurse, invenție să fie și talent. E un compozitor inventiv și cu educație. A fost foarte interesantă și am văzut
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
mare rafinament cromatic. De pe la începutul secolului al XX-lea, s-a folosit, pe lângă vopsitul vegetal, și boitul cu culori pe bază de anilină 3. Boiaua era cumpărată de la negustorii evrei din Stănișești sau din Colonești. Aceste culori ochioase, cu tonalități tari erau preferate de către femeile mai tinere, care compuneau pe covoarele lor adevărate grădini în miniatură. Lăicerele și păretarele țesute cu lână albă, neagră, laie sau sârbă se armonizau cu peisajul monoton al zăpezii și al primăverilor cu pâlcuri de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
minoră. Unele povestiri sunt prelucrări, ilustrând preferința pentru accentele moralizatoare ori pentru senzațional și tenebros, altele, cu subiect istoric, au de asemenea un epic precar. În schimb, O privire preste ținutul Hațegului în Transilvania (1838), ca și câteva pagini cu tonalități de poem în proză, descripții poetice, meditații înaripate de sentimentul mândriei față de gloria trecutului, în felul celor compuse mai târziu de N. Bălcescu și Al. Russo, sunt mai rezistente la timp. Însemnările din călătoriile în Țara Românească și Moldova sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
globală a valorii proprii în calitate de persoană. Este vorba de evaluarea pe care o persoana o face cu privire la propria să valoare, cu alte cuvinte, asupra gradului de mulțumire față de propria persoană. (Harter, 1998). Stima de sine poate fi definită și ca tonalitatea afectivă a reprezentării conceptului de sine sau ca o sinteză cognitivă și afectivă complexă. Stima de sine dictează atitudinea mai mult sau mai puțin bună a individului față de propria persoană. După W. James (1998), stima de sine reprezintă rezultatul raportului
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
de sine nu va avea de suferit (Tap, 1998). W. James mai definește stima de sine ca fiind conștiința valorii de sine. , apreciază autorul. El consideră stima de sine ca fiind conștiință de sine cu valențe afective de o intensitate/tonalitate medie. Putem fi mulțumiți/satisfăcuți de felul cum suntem sau enervați de propria persoană. Sentimentele de mulțumire sau de dezgust față de sine sunt în mod normal provocate de succese, de dorințe împlinite, de poziția bună sau recunoașterea pe care o
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
imprimată după mai mult de un deceniu de tăcere, în 2002. Încă de la început N. își conturează principalele direcții lirice, recuzita obiectelor poetice și, odată cu acestea, un registru stilistic ce se va menține în esență același, în pofida aparentelor schimbări de tonalitate sau de strategie textuală. Materia poemelor din Cuvintele, frumoase flori gravitează în jurul câtorva obsesii fundamentale, nuclee și teme permanente: timpul, cu ceasornicele sale insinuate în toate regnurile, de la flori până la galaxii, cu cele două fețe ale sale - înflorirea și rodirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
piatra/ în apa liniștită a simțului comun”, iar seducția aceasta este atât de puternică, încât frizează adesea teribilismul. Își construiește poemele din aglomerări vertiginoase de imagini, bogăția realului, polimorf și proteic, transformându-se în densitate lirică. Inorogul alb aduce o tonalitate nouă: metaforele se împuținează, discursul pierde din impetuozitatea inițială, imaginile se simplifică, nu își mai trădează elaborarea, artificiul, iar ironia devine mai subtilă, ocolind opozițiile șocant-teribiliste, gesticulația fiind înlocuită de hieratism, de o simplitate aproape solemnă. În „clopotele verzi” - barbiene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
decât patru. Retina are bastonațe pentru a detecta lumea în alb și negru, conuri pentru a percepe lumea culorilor, limba are receptori diverși pentru dulce, amar, sărat și acru, urechile sunt capabile să intercepteze o varietate vibratorie a intensităților și tonalităților de sunet, neomițând și ultrasunetele pe care animalele le detectează. Dar chiar dacă omul este inferior animalelor în vedere, auz, miros sau gust el le depășește prin imaginație și inteligență. Omul le-a depășit prin realizările sale: telescop, microscop, radio, televiziune
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lirică vizuală sau sonoră, o parte densă a viziunii pe care poetul, oricare ar fi el, o scufundă în har și meditație. Nevoia de comunicare spirituală și de cunoaștere implică dificultatea poetului de a recompune, într-o structură și o tonalitate poetică proprie, informația inspirată pe care harul său de a recepta și trezi amintirile îl are în procesul creației. În prima sa epistolă către corintieni, apostolul Paul face referire la cele nouă daruri pe care Dumnezeu ni le-a dat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lirică vizuală sau sonoră, o parte densă a viziunii pe care poetul, oricare ar fi el, o scufundă în har și meditație. Nevoia de comunicare spirituală și de cunoaștere implică dificultatea poetului de a recompune, într-o structură și o tonalitate poetică proprie, informația inspirată pe care harul său de a recepta și trezi amintirile îl are în procesul creației. În prima sa epistolă către corintieni, apostolul Paul face referire la cele nouă daruri pe care Dumnezeu ni le-a dat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fi creația lui Pablo Picasso, Guernica (1937). Artistul accentuează influența tragică a războiului asupra vieților puternic zdruncinate ale oamenilor: prezintă o scenă dominată de moarte, violență, suferință și neajutorare. El folosește doar culorile alb și negru pentru a crea o tonalitate sumbră. Haosul predomină. Forma corpurilor este bazată pe scheme geometrice deformând realitatea pentru un efect șocant. În ciuda aparențelor, această operă nu reprezintă distrugerea realismului. Ea pune sub semnul îndoielii realismul iluzoriu, care reproduce ceea ce vedem. Realismul iluzoriu nu este nici
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
excepțional al instrumentelor, dar și tehnicile în care acordajul vizează schimbarea subită, neașteptată a unor relații în interiorul discursului sonor. Posibilitățile umorului redat prin astfel de scordaturi sunt multiple. Poate apărea între cadrul tonal imprimat și cadența de virtuozitate concepută în afara tonalității de bază a lucrării, pasajul, cântat oricât de perfect din punct de vedere tehnic, va suna fals ca în Gluma muzicală a lui Mozart. Scrisă pentru a distra și, deliberat, într-un mod stângaci impropriu, creația celebră este repetitivă și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
recuzită romantică (motive, teme) este resuscitată de o sensibilitate modernă, cu rădăcini în trăirea proprie, dar în cadrele unei evidente retorici argheziene. Ziduri, chilii, călugări și atmosferă „gotică” sunt prezente aici, gustul pentru universul desuet-romantic păstrându-se, altminteri, constant. Dar tonalitatea și artificiile lui Tudor Arghezi - frazarea, rima suspendată în mijlocul unei sintagme fracturate între versuri - sunt frapante: „Și storurile dese le-am tras deplin, ca printre/ Zăbrelele ferestrei să nu intre/ Lumina ce-ar putea să-i amintească/ Vecinătatea lui dumnezeiască
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
asupra lui Parmenide). Imaginația simbolică nu trebuie confundată cu un demers intelectual, întrucât ea implică, de asemenea, o receptivitate a subiectului față de imagini și, implicit, o dinamică afectivă complexă 11. Prin urmare, profunzimea simbolică a imaginilor este inseparabilă de o tonalitate psihică care solicită totalitatea eului. Fenomenologia profunzimii simbolice nu exclude o psihologie a categoriilor abisale, fundată pe revelarea sensurilor primordiale ale imaginilor. Imaginile simbolice acoperă un ansamblu delimitat de fenomene iconice care nu au o densitate egală. În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
iubirea din vară, la lumina verii care moare toamna; alături de trupul luminii, culcat în drum, el ar vrea să se întindă și să moară. Un alt registru este oarecum mai limpede, mai puțin încrâncenat - deși multe dintre poeme păstrează o tonalitate tristă -, inspirat, cu predilecție, de motive ce amintesc de lumea basmelor (Hrisovul Domniței) ori evocând lumea gingașă a naturii (Patru cântece) sau, timid, sentimentul erotic (Îndoitul chip, Două madrigale, Strofe sentimentale etc.). De multe ori, folosește versul „prozaic”, plin de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
numeroase volume de nuvele și multe romane, o proză realistă de analiză modernă, între psihism și erotism, scrieri elaborate ca niște „albume de familie”, cu „destine” omenești obișnuite și medii diverse, într-un stil totdeauna supravegheat, cu coloraturi lirice și tonalități confesive. Aceeași atmosferă se află în nostalgicele sale versuri din volumele Intermezzo (1939) și Flori de hârtie (1947). Dar reacțiile criticii au fost contradictorii: Pompiliu Constantinescu va aprecia nuvelele, dar va găsi romanele schematice, Perpessicius va metaforiza pe marginea lirismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
conținutului” și nu „formei”, o sursă importantă de informații ar putea fi definitiv pierdută. Pentru o analiză precum cea demonstrată mai sus, ajutorul suplimentar în desprinderea unei concluzii cât mai exacte ar putea veni din considerarea lungimii, detaliilor, intensității și tonalității emoționale a enunțurilor: de exemplu, în momentele în care intervievații absolvenți ai programului de reabilitare povesteau despre experiența segregării sau când își evaluau pozitiv foștii dascăli. Acest detaliu răzbate și din relatarea Sarei (vezi paginile 63-69) și din scurta serie
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
1930, Leading Motives in the Imagery of Shakespeare's Tragedies (Laitmotive in imagistica tragediilor lui Shakespeare), Caroline Spurgeon însăși este preocupată în primul rând de definirea imaginii sau. grupului de imagini oare, dominând o anumită piesă, îi conferă o anume tonalitate. Analizele făcute de ea au pus în evidență în Hamlet imagini legate de boală, de pildă, de ulcer, de cancer ; în Troilus și Cresida imagini referitoare la mâncare si la aparatul digestiv ; în Othello, imagini care evocă "fiarele în luptă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
imaginară în alta. Dacă Pecksniff, din romanul Martin Chuzzlewit al lui Dickens, ar fi transplantat în The Golden Bowl (Cupa de aur) al lui Henry James, ar muri... Greșeala artistică de neiertat la un romancier constă în lipsa de consecvență în ceea ce privește tonalitatea *4. Această lume sau acest cosmos al romancierului - acest sistem, sau structură, sau organism, care include intriga, personajele, cadrul, concepția de viață, "atmosfera" - este ceea ce trebuie să examinăm când încercăm că comparăm un roman cu viața sau să judecăm, din
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
se pună accentul pe faptele concrete..." *8 Critica analitică a romanului deosebește în generai trei elemente constitutive ale acestuia : intriga, caracterizarea personajelor și cadrul ; ultimul, oare capătă atât de lesne semnificație simbolică, este denumit, în unele teorii moderne, "atmosfera" sau "tonalitatea". Este inutil să subliniem că toate aceste elemente se determină reciproc. După cum se întreabă Henry James în eseul Art of Fiction (Arta romanului), "Ce altceva este personajul decât factorul care determină episoadele ? Ce altceva este un episod decât o ilustrare
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
-lea : personajele lui Fielding, All worthy si Thwa-ckum, Witwould, Mrs. Malaprop, Sir Benjamin Backbite, care ne amintesc de Ben Jonson, de Bunyan, de Spenser si de Everyman. Dar există o metodă mai subtilă care constă în a folosi nume cu tonalități .onomatopeice, și printre adepții ei se numără romancieri atât de diferiți ca Dickeos și Henry James, Balzac si Gogol : Pecksniff din Martin Chuzzlewit, Pumblechook, Roșa Dartle (dart = suliță ; startle = a înfiora, a face să tresară), domnul și doamna Murdstone {murder
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poate și ca o reacție la un moment ostil culturii: scrisă în anii ’60, cartea practică un demers de identificare aproape totală cu autorul cercetat. Și în amplul studiu Nebănuitul Eminescu, publicat în 1984, dar scris cu zece ani înainte, tonalitatea encomiastică își atinge limitele. După ce analizează critic istoria exegezei eminesciene - B. este supărat mai ales pe G. Călinescu (pe care îl socotește profanator, monografia sa fiind calificată drept o „monumentală eroare de gândire”) -, autorul încearcă să capteze esența poetului identificându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285569_a_286898]
-
cosmopolitism în cultura română, Pavel Apostol, Lenin și problemele literaturii ruse, Dumitru C. Micu, Poezia lui 1 Mai, Aurel Martin, Poezia lui 23 August. Despre unele lipsuri ale criticii noastre se intitulează, conformist, însemnările lui George Munteanu. La fel arată tonalitatea și coloratura rubricii rezervate aniversărilor și comemorărilor. Numărul 2-3/1950 e parțial consacrat centenarului Eminescu, cea de a doua secțiune fiind rezervată altei „aniversări”: 26 de ani de la moartea lui Lenin. Despre Eminescu scriu Ion Brad, Emil Isac, Miron Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285286_a_286615]
-
duble coarde libere, din rațiuni de organizare a materialului. Se înțelege deci că ele vor fi abordate abia după ce se va preda așezarea degetelor pe coarde. Următorul exercițiu se poate executa și pe celalalte perechi de coarde atât în tonalitatea majoră cât și în tonalitatea minoră, modificând configurația așezării degetelor. Capitolul VII Așezarea degetelor pe coarde În predarea viorii momentul așezării degetelor pe coarde este deosebit de important. Micul elev așteaptă încă de la primele lecții să scoată și alte sunete
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]