1,162 matches
-
mai scurtă scrisoare din lume, transpunând în limba română unitatea specifică concret/abstract, destinată Kairos.-ului, de deschidere a transcendenței către sufletul ființei. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că fiecare secvență a acestui epistolar creștin de altfel, foarte concis reconfigurează toposul parenezei sau al trăitorului necunoscut care valorifică coordonatele devenirii sale. Opisul Arhimandritului Arsenie Papacioc poate fi socotit drept un substitut al îndemnului cu valoare patericală: "quiquid agis prudenter agas et respice finem" ("ai mereu în vedere sfârșitul"), o temă recurentă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se reflectă cu maximum de claritate în dezvoltarea simultană a matematicilor. Aici, în acest domeniu, abordează spiritul o substanță, care-i omogenă și, aici, își manifestă în cel mai limpede mod direcția elanurilor lui. Poezia lui Jean Moréas încheagă un topos atopos după modelul eticilor greci; o poezie eliberată de legăturile timpului și ale spațiului. Temelia purității lirice la Moréas o află în alegerea profund gîndită a simbolurilor lui: sămînța, floarea, luna și lira. Încă mai esențializată se arată poezia lui
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de eul creator, dar condițiile "perceptului" sunt mai curând obstacole, în demersul artistului spre a-i găsi expresia simbolică adecvată. Pentru poetul român, care țintește la o poezie eliberată de conexiunile timpului și spațiului, al cărei model ar fi acel "topos atopos al anticilor"39, producția lirica (mai ales) a lui Edgar Poe reprezintă, totuși, un hibrid, nu poezie pură. De la înălțimea "lirismului absolut" barbian ("zenitul sagitar al cerurilor noastre"), unele dintre creațiile lui literare prezintă evidente scăderi și sunt, de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pe care Providența o dăruiește celui încercat de nenorocire. Dar în desfășurarea unei nedreptăți pînă la capătul posibilităților ei peste care se boltește rectificarea divină el citește mai cu seamă proiecția antitetică a misterului : ai văzut lucrurile Lui paradoxale? 4 Toposul platonician și iudeo-creștin al dreptului batjocorit stă, de asemenea, în centrul filozofiei religioase a Simonei Weil. Ca mecanism al forței și al necesității care îl strivește pe cel drept, lumea oglindește indiferența/imparțialitatea divină. Ca mecanism al forței și al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
invocăm aici, este creatorul cu adevărat original, cu o amprentă a operei ce impune frontiera lui înainte și după, un autor situat nu în bătaia aleatorie a influențelor, de orice natură ar fi acestea, ci un spirit ivit dintr-un topos al convergențelor sau confluențelor cu ceea ce s-a numit gîndirea fondatoare. Orientalistul Sergiu Al. George, într-o carte de eseuri apărută cu peste trei decenii în urmă (v. Arhaic și universal, Ed. Eminescu, 1981), (re)punea poate în termenii cei
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
al gîndirii fondatoare. Un nume generic și aproximativ pentru intențiile de adîncime (analiza lui Călinescu e neștirbită), Egipetul, cu variantele sale (ca și celelalte episoade ale grandioasei construcții Memento mori), este un fel de holomer al relației dintre Eminescu și toposul gîndirilor fondatoare. Sincretismul ascuns sub pojghița fenomenalului o pistă pentru fenomenologia mito-poetică a civilizațiilor este reprezentativ. Poetul e atras de "visările pustiei" sau de acel "gînd al mării sfinte, reflectat de cerul cald", de Magul care, în "oglinda lui de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
întîmplător, Philon evreul), se va prelungi într-un fel de terapie reprezentată de ceea ce s-a numit "gustul vieții interioare, al liniștii și retragerii" moștenit de primul monahism creștin. Egipetul pe care, în regresia sa, îl întîlnește poetul este un topos cuprins de starea de grație a mytos-ului. Monumentele id est: piramide, temple ș.a. sînt, foucaultian vorbind, niște documente care, în scenariul liric eminescian, vin să ilustreze existența ca atare a mitului. Numai că ele strecoară totodată și ideea unui ethos
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
motiv că i-ar putea repeta destinul: autor mare, dar care nu are multe opere mari. Supralicitînd însă puțin, și asta pentru a face fenomenul mai evident, credem că, după moartea lui Noica, filosofia în limba română a rămas un topos în care nu se (mai) întîmplă parcă nimic, dacă avem ca suprafață de referință creația ca atare. Ceea ce s-a numit, adecvat sau impropriu, Școala de la Păltiniș s-a încercat într-adevăr cu performanță în eseu, hermeneutică sau traduceri. Și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mai izolat, "nu se mai înrădăcinează în nimic", "pleacă de peste tot" și "nu mai ajunge nicăieri". Aceeași comunicare dintre oameni, în cheia neschimbatului cunoscut binom: apropiere/depărtare, era tema lui Noica atunci cînd reflecta asupra semnificației block-hous-ului. Afla aici un topos cum nu se poate mai încărcat de (sub)înțelesuri pentru modul desăvîrșit de a indica limitele conviețuirii în indiviziune sau, formulat în româna colibelor, în devălmășie. Dar tot block-hous-ul, cu filosofia sa adiacentă, era și semnul unui impas al adevăratei
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
că acela este locul tău și că un loc periferic nu-ți suprimă posibilitățile de a te dezvolta în ciuda tuturor defazărilor, transmiți ideea că pretutindeni unde sunt oameni există și speranța devenirii. Nu te împiedici de faptul că locuiești un topos al supraviețuirii. Pretutindeni unde sunt elevi, există și potențial. A-l activa prin diferite strategii, ține de noi. Acolo unde clasele sunt fără vârfuri, sau mai trist, unde doar platitudinea grea și obosită se vede cum se târăște la orizont
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
comuniști, privați de cele mai elementare condiții care să le facă viața nu frumoasă, ci suportabilă, găsesc drumul spre bogăția inepuizabilă a resurselor interioare ale frumuseții. Pușcăria comunistă poate deveni un loc mirabil unde spațiul sordid este transfigurat de un topos spiritual. Să înveți cu imens apetit și să-i înveți și pe alții, să-ți tai drum prin hățișurile neclarităților și îndoielilor până la luminișul limpede al credinței, e o formă de frumusețe pentru care greu îți găsești răgaz în vreme
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
etc. A te naște într-un loc special (Târgu Neamț, lângă mănăstirile unde va vedea fenomene asupra cărora ulterior va reflecta și va citi intens, în casa unui Rabin) nu predispune la a avea un destin excepțional. Ieșirea din acest topos limitat coincide aici cu o renaștere, cu o împlinire. În absența acestei ecloziuni, ar fi survenit poate ratarea. Marii români, pentru a nu fi sufocați de blestemul enclavei, trebuie să plece. 2. CUTIA NEAGRĂ A LUI AMOS OZ - Scrisorile, forme
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
tocmai spre ea? Lumea lui non-A, lumea în care s-au zăvorât acei care și-au asumat condiția lui Ion Anapoda, unii de bunăvoie și nesiliți de nimeni, alții aruncați de istorie în circumstanțe favorizante ei, nu este un topos spre care să te năpustești gregar. Nu poți să pledezi ex cathedra pentru intrarea în această lume. Dar nu strică să anunți că există. Steinhardt scrie predici de o profundă savoare. Teologia practică nu are nimic uscat, veștejit, sec, ci
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ELB, iubirea pentru prieteni adusă la rangul de curaj de a înfrunta moartea, în cazul lui Steinhardt. Sunt doar două exemple selectate aici. Istoria recentă însă a dat nenumărate alte exemple. Rugul aprins, partizanii din munți, Aiudul, Piteștiul, Gherla sunt toposuri care demonstrează dramatic puterea de a rezista opresiunii cu prețul vieții. Totuși, România comunistă nu a născut doar naturi oportuniste, sau doar naturi martirice. Oamenii obișnuiți au fost și ei. Romanul lui Dan Lungu, Sunt o babă comunistă, face, cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
își scoase ghearele (sau... cuțitele), chiar mușcător. Dar esențialul stă în altă parte. Situație suprarealistă tipică: scriitorul simte că renaște într-o altă limbă; inocent, pur, proaspăt, copilăros. Este o întoarcere la aurora conștiinței, la starea spirituală primordială. Un mare topos al conștiinței mistice de totdeauna și de pretutindeni. Dar să rămânem la esențial. Le mot sablier: titlul își capătă acum întregul înțeles. Trecerea de la un regim lingvistic la altul este pusă sub semnul clepsidrei, al nisiparniței, unde firele de nisip
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
patru ani să-i mulțumească "marelui predicator și taumaturg" "pentru miracol", număr al cărui simbolism rezultă "din raportarea la două forme esențiale în modelul tradițional al lumii: pătratul și crucea. Este numărul totalității și plenitudinii lumii terestre, tangibile, materiale"270. Toposul sacru, biserica, intră în opoziție cu barul Three Hundert, unde doctorul Martin a devenit barmanul Dugay, semn al schimbării identității 271. Numele bisericii se leagă de credința simplă și puternică a lui Dumitru, credința care mântuiește, care eliberează. Dumitru ilustrează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
răzbunării, uciderii, farmecelor, necurăției, sodomiei, ereziei, nemilostivirii etc.) pe care sufletul încearcă să le răscumpere. Transcenderea hotarelor acestei lumi cu suma de cinci lei este refuzată de către taxatorul care cere dublarea sumei. Locul inițierii lui Gavrilescu, la țigănci este un topos labirintic 316, în care, spre deosebire de labirinturile clasice unde accesul este permis o singură dată, Gavrilescu pătrunde de două ori, ceea ce îl situează în ambele posturi pe care le presupune fantasticul eliadesc: atât cel de tip call, în care eroul este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
între personaje prin rolul comun pe care și-l asumă: căutarea spirituală (la quête)344. Spațiul în care se desfășoară povestirile din nuvelă este Bucureștiul "cel mai melancolic oraș din lume" în care "avem norocul sau nenorocul să trăim"345, topos real și, deopotrivă, obiect al unei geografii mitice, așa cum mărturisește Eliade în Încercarea labirintului: "Orice pământ natal alcătuiește o geografie sacră. Pentru cei care l-au părăsit, orașul copilăriei și al adolescenței devine mereu un oraș mitic. Pentru mine Bucureștiul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și uriașii, reînvie mitologia comorilor și a mătrăgunei. Proza este, de asemenea, o rememorare a vârstei de aur, în care gesturi obișnuite (trasul cu arcul, explorarea unei pivnițe vechi) se metamorfozează în gesturi miraculoase; nostalgia libertății reale și a unui topos unde aceasta era posibilă (Bucureștiul vechi) se împletește cu nostalgia mitului 379. Simbolismul evident al numelui protagonistului, evidențiat de autor ("Fărâmă este numele bătrânului, care înseamnă în limba română "miez", "fragment""; din acest punct de vedere, Eliade își numea nuvela
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
515 (vezi supra, analiza la Ghicitor în pietre), din aceeași serie cu bățul cu care băieții de Pe strada Mântuleasa caută locurile de trecere spre ținutul subpământean. Moșu, ca și von Baltasar, face parte din categoria inițiaților: ei cunosc acest loc, topos sacru, locul de unde s-a început săpatul și unde se află comoara. Este locul pe care vor muri Moșu (după ce, într-un gest de recunoaștere, "pipăie" locul), von Baltasar și Ilaria. 4.9. În curte la Dionis: În căutarea numelui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
discuție a priorităților, în fine, o nouă ambianță culturală, caracterizată atât prin depășirea modernității în direcția unei diversități post-moderne, cât și prin recuperarea unor teme și atitudini ieșite din uzul cotidian, așa cum ar fi reconsiderarea atitudinii față de natură într-un topos al sensibilității și emotivității. Toți acești factori fuzionează într-un amestec ce atinge masa critică începând cu anii '60 ai secolului trecut, moment de la care discursul despre mediul înconjurător devine unul explicit și începe să fie asumat de diverse persoane
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
chiar din mine,/ Dintru-nceput deschise-n inima mea", "prăpastie cu adânc de fericire", la fel "din fundul oarbei groape/ Eterna rădăcină spre ceruri dă lăstare"43. Nelocul începutului e semnul ivirii semnificabilului al cărui trup arată conturul unui on topos imaginal: "Eu cer/ Să urc iubirea toată, cum urci o înălțime:/ Sub orice pas să-i crească o nouă adâncime/ Și-ntinderea-i cât lumea s-o-ncercuim cu cer"44. Nu numai că se urcă prin și cu iubire
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ni se arată în Poezia 6: "Coboară spre văile albe ale lunii/ Dintre brazii tulburi ai munților/ Și nu vorbi". Sensul tuturor sensurilor e drumul care coboară din înaltul viziunii, din adâncul răsfrânt în sus spre "văile albe ale lunii", topos imaculat, neparazitat de nicio apariție, al posibilului în stare pură. Spațiul tăcerii absolute, dinainte de cuvânt, este imaginea translucidă în care totul se topește și revine la sine, în premanifestarea începutului neînceput: "E atât de înaltă lumina/ Că toate cuvintele se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
puterea să uit de Irina Nechit 53 este poate una dintre cele mai elocvente ilustrări ale dezimaginării: "Greșește cel ce mă vede/ cu văi înflorite în stânga/ și cu peisaje pictate în dreapta". Stânga și dreapta nu sunt secțiunile schizoide ale unui topos imaginar, la fel cum nici văile înflorite și peisajele pictate nu sunt imagini decât în vederea care "greșește". A vedea imaginându-ți că vezi, în proiecția unui act intențional, înseamnă a-ți da un obiect al vizibilului circumscris în câmpul manifestării
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
erudit, variabile de la o perioadă istorică la alta, de la o publicație la alta - în sincronie: tiparul artistului, tiparul oamenilor de teatru, tiparul VIP-ului, tiparul formelor de cultură, tiparul omului de cultură, tiparul "patristic" (S. Dumistrăcel, 2006) etc. Intertext și topos jurnalistic Clișeele jurnalistice (toposuri) sunt deosebit de variate în presa contemporană. Apar în portrete, evocări, știri, comentarii etc. în majoritatea speciilor media. "Locurile comune" pentru a identifica subiectele, Aristotel le-a clasificat în două categorii: subiecte de invenție și subiecte "speciale
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]