KorAP: Find »[drukola/base=torace & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...82 >

2,041 matches

Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850

culoare cenușie albăstruie. Antenele și corniculele sunt de culoare mai închisă. Coada este tot atât de lungă ca și corniculele, prezentând câte 3 peri pe fiecare parte (fig. 5 a). b) femela aripată are 1,6 - 2,3 mm lungime. Capul și toracele sunt de culoare brun-închisă, iar abdomenul este galben-verzui; tot corpul femelei este acoperit cu o secreție ceroasă, de culoare cenușie. Abdomenul prezintă câte un rând de pete pe părțile laterale și câteva dungi transversale, de culoare mai închisă. Antenele sunt

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
verzui. Elitrele sunt puternic punctate, sub formă de dungi longitudinale. Articolele antenale 2 și 3 sunt roșcate (fig. 6 a). Larva matură are corpul alungit, de 3 - 4 mm lungime, de culoare albă-gălbuie; capul și o serie de sclerite de pe torace și abdomen, negrelucioase. Ultimul segment abdominal este puternic chitinizat și prevăzut cu un spin curbat. Biologie. Iernează în stadiul de adult sub resturile de plante rămase în câmp după recoltare (frunze, tulpini etc.), în frunzarul pădurilor, în stratul superficial al

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
fost semnalată de Iacob N., în anul 1981. Descriere. Adultul are 1,5 - 25 mm lungime, este negru cu ornamentații galbene. Capul este galben, cu ochii roșii. Antenele sunt formate din trei articole nude; articolul trei este de culoare galbenă. Toracele și abdomenul este grinegricios, cu pronotul negru și scutellum galben. Picioarele au coxele, femurele și tibiile de culoare galbenă, iar tarsele sunt cenușii. Oul este oval, galben-palid sau translucid, de 0,2 mm în diametru. Larva este incoloră la eclozare

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
iar picioarele au o culoare roșie, în afară de baza femurelor care sunt negre. Oul este oval, de culoare galbenă-portocalie. Larva are 8,0 - 12,0 mm lungime, este de culoare galbenă- portocalie, cu aspect murdar, prevăzută cu excremente mucilaginoase. Capul și toracele brun-negricios. Biologie. Iernează în stadiul de adult în sol, la 5 - 6 cm adâncime. Are două generații pe an. În luna mai, adulții părăsesc locurile de hibernare și se hrănesc cu frunzele plantelor spontane și cultivate. Are loc împerecherea, iar

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
mm lungime, este de culoare roșie- închis, cu mici tuberculi negre pe părțile laterale ale mezo și metatoracelui, precum și pe primele segmente abdominale. Larva matură are corpul alungit, convex dorsal, de culoare galbenă, cu nuanțe portocalii. Capul este negru, iar toracele și părțile laterale ale abdomenului sunt prevăzute cu pete negre. Picioarele sunt brune-închis. Lungimea larvei mature este de 8 - 10 mm (fig. 25 b). Pupa are 10 - 12 mm lungime, are corpul bombat, de culoare portocalie-roșcat, cu excepția părții posterioare a

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
iar picioarele au o culoare roșie, în afară de baza femurelor care sunt negre. Oul este oval, de culoare galbenă-portocalie. Larva are 8,0 - 12,0 mm lungime, este de culoare galbenă- portocalie, cu aspect murdar, prevăzută cu excremente mucilaginoase. Capul și toracele brun-negricios. Biologie. Iernează în stadiul de adult în sol, la 5 - 6 cm adâncime. Are două generații pe an. În luna mai, adulții părăsesc locurile de hibernare și se hrănesc cu frunzele plantelor spontane și cultivate. Are loc împerecherea, iar

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
semnalată pentru prima dată în anul 1952, de către Săvescu și Lemeni, în unele localități din județul Giurgiu. În prezent, acest dăunător se întâlnește în Oltenia și Muntenia. Descriere. Adultul are corpul oval, de 2,0 - 3,0 mm lungime. Capul, toracele și elitrele sunt de culoare neagră. Antenele și picioarele sunt cenușii -roșcate; rostrul este negru și recurbat. Scutelul este alb, de formă dreptunghiulară (fig. 29 a). Oul este oval, translucid. Larva este apodă, de 4,0 - 7,0 mm lungime

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
Răspândire. Păduchele verde al castraveților este răspândit în toate continentele. În România se întâlnește în camp, solaria și sere, producând pagube mari. Descriere. Prezintă două forme și anume: a) femela apteră are 0,9 - 1,1 mm lungime. Capul și toracele sunt de culoare verde-cenușie; corpul este acoperit cu o secreție ceroasă, fin pubescent. Articolele unu, doi și șase ale antenelor sunt de culoare cenușie, mai scurte decât corpul. Picioarele sunt galbene-verzui, cu vârful tibiilor și tarselor negre. Corniculele sunt negre

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
sunt de culoare cenușie, mai scurte decât corpul. Picioarele sunt galbene-verzui, cu vârful tibiilor și tarselor negre. Corniculele sunt negre, cu baza ușor lățită. Pigidiul este verde-deschis, mai scurt decât corniculele (fig. 37 a). b) femela aripată are capul și toracele de culoare neagră, abdomenul globules, de culoare verde-brumăriu, catifelat, ornate cu 3 - 4 pete laterale brune. Articolul trei al antenelor este prevăzut cu 4 - 9 senzori (fig. 37 b). Biologie. Este un afid cu dezvoltare holociclică, dioecică, având ca plantă

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
în Europa, cu excepția zonelor nordice. În țara noastră se întâlnește mai frecvent în sudul țării (Săvescu A., 1960). Descriere. Adultul are 8 - 12 mm lungime, este de culoare roșie cu dungi longitudinal negre, dintre care 2 pe cap, 6 pe torace, 4 pe scutel și 8 pe marginile laterale ale tergitelor. Antenele și picioarele sunt roșii, cu tarsele negre (fig. 41). Larva asemănătoare cu adultul, de culoare brunroșcată, nearipată și imatură sexual. Oul este cilindric, galben. Biologie-ecologie. Specie monovoltină. Iernează în

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
culoare verde, acoperit de o pubescență ceroasă cenușie. Capul este brun, antene scurte, cornicule de culoare verde-închis și de dimensiuni reduse; pigidiul este dublu ca lungime față de cornicule. b) Femela aripată are 1,6 - 1,7 mm lungime. Capul și toracele sunt negre, abdomenul verde-deschis. Restul caracterelor sunt asemănătoare cu femela nearipată. Biologie. Iernează în stadiul de ou de rezistență pe baza rădăcinilor și poate prezenta 9 - 11 generații pe an. Se dezvoltă în condiții optime de 22 - 240 C. Sub

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
rosae Fab. Răspândire. Este răspândită în unele țări din Europa și America de Nord. În România se întâlnește în toate zonele, cu frecvență mai mare în Transilvania, Banat și Moldova. Descriere. Adultul are 4,0 - 5,0 mm lungime, capul este brun, toracele și abdomenul negru cu reflexe cenușii, iar picioarele negre. Aripile sunt lungi, hialine, cu nervuri de culoare gălbuie (fig. 43 a). Oul este alb, cu striațiuni fine, dispuse transversal. Larva matură are 6,0 - 7,0 mm lungime, de culoare

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
Piophyla heraclei L., ordinul Diptera, familia Trypetidae Sin: Piophyla onoperdinis F;, Acidia heraclei F. Răspândire. Este răspândită în Europa. În țara noastră este mai frecventă în zona Banatului. Descriere. Adultul are 4,0 - 5,0 mm lungime, de culoare deschisă; toracele este galben-roșcat, cu părțile laterale albicioase. Abdomenul este ovoid, iar pe părțile laterale ale fiecărui segment se găsesc pete mici. Aripile sunt bine dezvoltate și prezintă un desen caracteristic de culoare brună. Larva matură are 5,0 - 7,0 mm

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
câte trei spini, dintre care, unul mai lung și doi mai scurți. Elitrele sunt prevăzute cu striuri longitudinale și pete galbene dreptunghiulare și nu acoperă complet pigidiul. Abdomenul este galben- roșcat. Corpul este acoperit cu perișori de culoare albicioasă pe torace, verzui pe elitre și cenușii pe partea ventrală (fig. 50 a). Masculul este mai mic decât femela, deosebindu-se de aceasta prin forma pigidiului, ce prezintă o adâncitură largă, în timp ce la femelă este întreg. Oul este oval, de 0,6

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
frecventă în Transilvania, Moldova și Muntenia. Descriere. Adultul are 4,0 - 6,0 mm lungime, de culoare cenușie. Capul este mare, cu ochi mari, apropiați de vertex la mascul și separați printr-o bandă îngustă de culoare roșie la femelă. Toracele este scurt, globulos, de culoare gălbuie. Aripile sunt membranoase, de formă ovală și sunt străbătute de nervuri longitudinale și 5 nervuri transversale. Balansierele sunt mici, de culoare galben-deschis. Picioarele sunt de culoare brun-negricioase. Abdomenul este îngust, de culoare gri-deschis, median

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578

la început cresc în dimensiuni, se ridică uneori la suprafața pielii, nu pulsează, culoarea este neinfluențată la vitropresiune; e. hemangioendotelioame cu tendință la ulcerații și sângerări; f. steluțe vasculare, localizate mai ales în jurul feței, pe gât, umeri, membre superioare și torace, apărând la sănătoși, în poliartrita reumatoidă, boli hepatice și graviditate. Obiectivele palpării pulsului Palparea pulsului ne permite de a preciza următoarele elemente semiologice: 1. existența pulsului; 2. simetria, volumul, amplitudinea; 3. ritmicitatea; 4. frecvența; 5. tensiunea (duritatea); 6. celeritatea. 1

Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
tenosinovite, cu tulburări circulatorii funcționale. Forme particulare: 1. Disecția acută de aortă abdominală (tipurile I și III De Bakey, tipul B Standford) manifestată cu pierderea bruscă a pulsului arterial periferic și ischemia arterială acută. Clinic: durere violentă apărută brusc în toracele anterior sau interscapulovertebral, iradiată lombar în abdomen și membrele inferioare, transpirații, inegalitate de puls, hipotensiune arterială, hematurie și/sau oligoanurie. 2. Ocluzia acută aorto-iliacă (sindrom Leriche acut) secundară unei embolii masive, (cu „embolus în șa”), disecția aortică, traumatism aortic sau

Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572

evidențiate în 65-75% din cazuri pe radiografia simplă. O radiografie toracică aparent fără modificări nu exclude însă prezența unui anevrism de aortă toracică. ECOCARDIOGRAFIA TRANSTORACICĂ ȘI TRANSESOFAGIANĂ (ETE) Ecocardiografia transtoracică (ETT) este o tehnică neinvazivă întrucât sonda e plasată pe torace, pe când ETE este considerată invazivă sonda fiind inserată în esofag. Ambele metode au avantaje importante în detectarea bolilor cardiace și aortice. Ecografia cardiacă și a vaselor mari oferă foarte multe date cu privire la starea și funcția acestor structuri. Pentru evaluarea funcției

Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
aorta să fie perforată cu consecințe posibil dezastruoase. După aortografia convențională, angiografii cu substracție digitală ale arcului aortic și ale arterelor carotide pot fi efectuate pentru observarea mai bună a stenozelor arteriale și a vaselor mici. (O imagine pozitivă a toracelui efectuată înainte de administrarea substanței de contrast se suprapune pe filmul negativ cu contrast și totul se reexpune, rezultând o anulare reciprocă pozitivă și negativă a imaginilor, altele decât cele ale substanței de contrast. Substanța de contrast apare astfel ca neagră

Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ Atunci când afectarea aortei este suspectată pe baza examenului clinic sau a unei radiografii de rutină, cea mai exactă și cea mai facilă metodă de apreciere noninvazivă pentru determinarea diagnosticului este tomografia computerizată (CT) cu substanță de contrast a toracelui și abdomenului. Rațiunea pentru studierea atât a toracelui cât și a abdomenului este faptul că boala anevrismală poate fi multisegmentară; observațiile din literatură arată că până la 25% din pacienții cu anevrisme toracice și 10% din cei cu anevrisme abdominale au

Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
baza examenului clinic sau a unei radiografii de rutină, cea mai exactă și cea mai facilă metodă de apreciere noninvazivă pentru determinarea diagnosticului este tomografia computerizată (CT) cu substanță de contrast a toracelui și abdomenului. Rațiunea pentru studierea atât a toracelui cât și a abdomenului este faptul că boala anevrismală poate fi multisegmentară; observațiile din literatură arată că până la 25% din pacienții cu anevrisme toracice și 10% din cei cu anevrisme abdominale au mai mult de un anevrism aortic [1,16

Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
și consecutiv de șoc hemoragic și/sau hemotorax precum și cel de tamponadă cardiacă. Acest obiectiv vizează prognosticul vital al anevrismelor de aortă toracică. Al doilea obiectiv se referă la diminuarea dimensiunilor aortei și, deci reducerii masei ocupatoare de spațiu din torace, prin refacerea dimensiunilor inițiale ale aortei. Acest obiectiv vizează în principal reducerea simptomatologiei dată de fenomenele de compresie mediastinală dar are și o viză de ameliorare a prognosticului vital având în vedere posibilitatea apariției eroziunilor structurilor adiacente și/sau a

Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
fi supusă unui procedeu de înlocuire ulterior sau înlocuirea completă a crosei și reimplantarea trunchiurilor supraaortice prin intermediul unor proteze vasculare cu design variabil. Tehnica chirurgicală Ca prim timp se disecă și se aplică șnururi de hemostază pe artera axilară dreaptă. Toracele se deschide cu o incizie standard pe linia mediană (sternotomie mediană). Prelungirea cranială a inciziei pe marginea sternocleidomastoidiană cu secționarea mușchilor suprasternali permite un acces și mai bun la crosa aortică. Se deschide apoi pericardul. Se montează circulația extracorporală de

Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
stâng este descărcat cu ajutorul unei canule de drenaj (vent) introdus prin vena pulmonară dreaptă superioară. La pacienții care au mai avut operații cardiace în antecedente sau care au anevrisme mari, care erodează sternul, se montează un by-pass femuro-femural înaintea deschiderii toracelui. Astfel, se obține posibilitatea perfuzării pacientului chiar și în condițiile în care anevrismul este deschis accidental. După pornirea circulației extracorporale se începe răcirea pacientului. În cazul în care se consideră că riscul de deschidere accidentală a anevrismului aortic la deschiderea

Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
Astfel, se obține posibilitatea perfuzării pacientului chiar și în condițiile în care anevrismul este deschis accidental. După pornirea circulației extracorporale se începe răcirea pacientului. În cazul în care se consideră că riscul de deschidere accidentală a anevrismului aortic la deschiderea toracelui este mare, pacientul va fi circulat femuro-femural și răcit în hipotermie profundă (sau până la dispariția activității electroen-cefalografice), după care se deschide sternul în oprire circulatorie. Este necesară existența a cel puțin două aspiratoare de cardiotomie în eventualitatea că anevrismul este

Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]