2,332 matches
-
rozătoare! Cât de nerăbdători eram să ajungem la Buzău, pentru a ne arunca cât mai repede în canalul grădinii episcopale și a ne purifica de murdăriile de la Râmnicu Sărat! Ce să mai zicem de plaja nisipoasă, uscată, roasă de trei torente, care separă Râmnicul de Buzău? Ce să spunem mai ales despre acest puhoi monstruos, ale cărui aluviuni, pietricele, ape noroioase se mișcă fără încetare; care a înghițit atâția călători; care își macină malurile neîncetat și distruge culturile sau recoltele; care
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
culturile sau recoltele; care nu acceptă vreun bac, care smulge podurile și îi desfide pe ingineri să mai facă altele; care își rostogolește apele dezlănțuite timp de trei zile întregi, întrerupând astfel toate comunicațiile în diferite perioade ale anului? Acest torent e Buzăul; trebuie traversat în fața orașului omonim; nu există alte vaduri. Ne-am dobândit odihna pe drept și am gustat-o sub acoperișul amabilului și savantului nostru prelat. Am ajuns exact de sărbătoarea Sfântului Ilie (profetul Elie), cinstit aici ca
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
aici călătorul intră în valea Băilor; această scurtă excursie se face prin una dintre cele mai vesele ținuturi ale globului. Toate versantele Carpaților sunt admirabile, când grandioase, ca văile Oltului, Prahovei, Siretului, când grațioase precum vâlcelele Moldovei, pitorești precum albia torentelor ce le străbat. Aceste versante au fost comparate cu cele ale Alpilor elvețieni: e o comparație prea ambițioasă; Carpații amintesc mai degrabă de munții Jura, de Vosgi, mai ales: solul, stâncile, plantele, esențele arborilor, profilul munților, tot ce-i aici
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
x 12 m) și cuprind elemente de forță, echilibru, elemente de aruncare, poze. Pe lângă această probă mai sunt și săriturile la plasa elastică, disciplină numită trampoline, care a devenit olimpică începând cu anul 2000. Probele sunt următoarele: individual, sincron perechi, torent acrobatic, plasă mică, iar exercițiile cuprind o succesiune de 10 sărituri diferite realizate în trei serii (o serie impusă și două serii libere). Gimnastica aplicată în alte domenii are caracter de completare, compensare sau de corectare, contribuind la realizarea obiectivelor
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
în fine leul devine copil... Și filosoful continua luând în derâdere idolii, preoții, miloșii, virtuoșii, canaliile, înțelepții iluștri, oamenii sublimi, savanții, poeții. O poezie abia frânată, o poezie a gândirii însă, dar și a unei exaltări lucide, curgea ca un torent peste pagini. Era greu să spui că însăși gândirea era și ea aruncată în aer, fiindcă gîdirea exista, dar una abia coerentă. Ce făcea el în caverna lui din munți? Urmăream pagină după pagină să-l văd trecând în sfârșit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
epidemii, infecțioase, mortale... Specialiștii cărora Marin le dăduse capitolele din cartea lui Inskip despre "ploaie" nu dispuneau de zecile de mii de tone de spray antivirus necesar. De aceea se folosiră de instalațiile pentru stingerea incendiilor, dând drumul la nenumărate torente de apă. Apa curgea de pe fiecare clădire și pe fiecare clădire. Substanța multicoloră se scurse în canale de unde fu îndreptată spre uzinele de evacuare a deșeurilor. Tonele de virus în stare pură se amestecară cu noroiul. Rămânea o sarcină vitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Persoane: MUREȘANU, MORS, GENIUL LUMINEI (Scena înfățișează un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de o parte stânci surpate - unele țepene, altele răsturnate? de alta brazi acățați de vârfuri de stânci, unii frânți și răsturnați de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a unui sat de colibe - risipite ca cuiburi mari în dosul stîncelor. Mai în avanscenă, turnul vechiu și negru a bisericei satului. Biserica de lemn, cu ferestre mari cu zăbrele, cu muri parte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Persoanele MUREȘANU GENIUL LUMINEI ANUL 1848 SILFI DE LUMINĂ Scena înfățișează un peisagiu de o romanticitate sălbatică în munți. Pe de o parte stânci sparte și răsturnate, de alta brazi acățați pe vârfuri de stânci, unii răsturnați de vijelie și torente. În fund pe-un deal se vede ruina încă fumegândă a unui sat de colibi; mai în avanscenă, turnul vechi și negru a bisericei satului - c-o mică biserică de lemn, cu ferestrele mici și cu zăbrele, cu muri parte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ideile sale au aruncat o sămânță care va da mai apoi roade. Calvin și-a găsit urmași în umanistul Joachim Camerario, în Joakob Bornitz și mai ales în Christoph Besold cu lucrarea sa Quaestiones aliquot de usuris, din 1598. În mijlocul torentului, între noua și vechea doctrină, a rămas Hugo Grotius. Și oricum, ne spune Böhm-Bawerk, «evenimentul decisiv a avut loc puțin înainte de 1640. În acea perioadă, ca și cum ar fi fost secerate dintr-o lovitură barierele rezervorului secular, s-au publicat foarte
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
dihor. Emanația lui de piele și de măruntaie covăsește aerul închis, face să leșine deputații, primarii, miniștrii, prefecții, profesorii, popii, generalii"304. De aici și până la imaginarul unei agresivități corporalizate nu mai e decât un pas, tonul explodând într-un torent de injurii, iar Cuvântul dobândind forța abreactivă a incantației ritualice. Trebuie semnalat că pamfletarul, recurgând la violența extremă, produce un scurt-circuit, în schimbul polemic, prin ignorarea brutală a codului sinalagmatic. Este, practic, o ieșire spectaculoasă din cadrul normat al confruntării, a cărei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și cotropitoare, să se spargă, tunând și împroșcând, de promontorii și de stânci. Iar marele avânt poate rupe totul în cale-i ca un râu umflat de ploi, dar și scădea până la urmă, ca elanul unui bolovan uriaș rupt de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându și avântul, se oprește în câmpie. Iar războinicul întâmpină uneori o putere mai mare ca a lui și se oprește, ca în fața unui râu ieșit din albie, înspumat și crâncen, peste
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și cotropitoare, să se spargă, tunând și împroșcând, de promontorii și de stânci. Iar marele avânt poate rupe totul în cale-i ca un râu umflat de ploi, dar și scădea până la urmă, ca elanul unui bolovan uriaș rupt de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându și avântul, se oprește în câmpie. Iar războinicul întâmpină uneori o putere mai mare ca a lui și se oprește, ca în fața unui râu ieșit din albie, înspumat și crâncen, peste
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ar fi fost *Împere. Ampelum dintr-o inscripție dacică ar fi dat *Impăr. G. Giuglea aduce în discuție apelativul latinesc amnis, amne, „rîu, puhoi“, întîlnit în toponimul italian Teramo < Interamnes), care ar fi putut denumi o apă transformată, uneori, în torent. Acesta ar fi evoluat în am(mn > m, ca în agnellus > *amnel > mńel > miel; e poate dispărea atît în finalul, cît și în interiorul cuvîntului). Apelativul acesta ar fi intrat într-un compus de forma Amnepó leos (gr. Póleos, ar fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Hududoiul, Huruiala, Murmurătoarea, Hăulita, Huitoarea, Hurhuitoarea, Murmurătoarea, Săritoarea, Sunătoarea, Șumița (< Șuma, „zgomot, murmur, vîjîit“), Urlătoarea, Slopățul (< sl. slap, „flux, cascadă“), Vîjîitoarea, Cazanele (< cazan, „cataractă, fierbătoare din josul cataractei“), Humorul (< ucr. hom, „zgomot“), Pișolea (comp. cu retoromanul piscina, ital. pisa, „cascadă, torent“), Chișinău (cu p > k´) etc. Dacă acceptăm că numele putea fi dat inițial Văii, care este plină de humă calcaroasă (deci praf) și ulterior trecut prin transfer apei care curge pe această vale, am putea evita complicațiile unei metafore, care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Sec, a trecut, prin trans fer, la satul aflat pe cursul unuia dintre ele. Din aceeași familie semantică a hidronimelor (desemnînd o apă curgătoare prin toponimizarea unuia dintre apelativele care descriu generic această realitate geografică: apă, rîu, pîrîu, fluviu, vale, torent etc.) fac parte și străvechile Dunăre, Don, Nipru, Nistru, Istru (numele grecesc al Dunării), Struma, Istrița, Strei, Siret, iar după unii specialiști, formantul -ui din finala unor nume de apă (Călmățui, Covurlui, Derehlui, Vaslui, Bahlui, Desnățui, Băldălui etc.), care ar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
duce la acumularea de material neurosecretor la capătul său proximal, însoțită de depleție în segmentul distal. Introducerea unei soluții hipotone de NaCl în artera carotidă este urmată de creșterea activității electrice a nucleului supraoptic și eliberare de hormon antidiuretic în torentul sanguin. Coitul și suptul produc, pe de altă parte, motilitatea uterină crescută sau ejecție de lapte prin mecanismul excitării neuroreflexe a secreției predominante de oxitocină. Deshidratarea, setea, temperaturile înalte și stresul de diverse tipuri provoacă de asemenea depleția materialului neurosecretor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
respectiv renină. Renina este o enzimă proteolitică, cu structură glicoproteică (g.m. 37 326), elaborată la nivelul aparatului juxtaglomerular, descrisă de Goormaghtigh (1939). Este stabilit în prezent că renina se elaborează la nivelul celulelor granulare juxtaglomerulare, dar că eliberarea sa în torentul circulator poate să fie rezultatul stimulilor veniți de la nivelul diverselor formațiuni ale aparatului juxtaglomerular. Renina, eliberată în sângele circulant, inițiază o cascadă de reacții metabolice (transformarea angiotensinogenului în angiotensină I inactivă și a acestuia în angiotensină II de către enzima de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sanguină acționează asupra unei globuline plasmatice (kininogen), determinând formarea unor substanțe biologic active de tipul bradikininei, denumite plasmakinine. Imediat după formare, plasmakininele sunt rapid inactivate de către carboxipeptidaze (kininaze) prin ruperea și îndepărtarea argininei din lanțul polipeptidic (fig. 126). Formate în torentul circulator, plasmakininele își manifestă efectele lor multiple, între care pe prim plan se situează vasodilatația locală și creșterea permeabilității capilare. La nivel renal, aceste efecte sunt prezente în plenitudinea lor, explicând apariția proteinuriei tranzitorii din cursul efortului fizic. S-au
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aură fantomatică. De undeva, din depărtări, se auzi un urlet stins, tânguitor, urmat de un cor de urlete asemănătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice... și, o haită de lupi năvali ca un torent argintiu în poiana scăldată de lumina lunii. Suru se înfruntă, în poiană, pentru prima dată cu o haită. Se hotăra soarta, ori e acceptat de haita, ori e sfâșiat. Doi lupi, unul cenușiu și unul dungat, se apropiară prudenți, învăluindu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice. Suru păși în mijlocul poienii și ascultă. Era chemarea... chemarea pe mai multe note... haita de lupi trecuse hotarul ținutului acoperit de codri din valea lui Suru. Lupii năvăleau acum ca un torent argintiu, în poiana scăldată de lumina lunii, iar în mijlocul poienii stătea Suru, nemișcat ca o stană de piatră așteptand sosirea lor. Dupa câteva clipe, cel mai îndrăzneț dintre ei se năpusti asupra lui. Suru ripostă fulgerător, sfâșiindu-i junghietura... Apoi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
popoarelor de nestăpânit care trăiau pe malul celălalt, spuse. Niciodată n-am înfruntat luptători atât de puternici. Nu seamănă deloc cu grecii sau cu sirienii, care după primul asalt deschid larg porțile cetăților și te întâmpină cu flori. Băiețelul privea torentul înghețat și, întorcându-se spre el, întrebă: — De unde vine? — Ca să ajungi la izvoare, răspunse decurionul - și se înfioră amintindu-și -, ai nevoie de tot atâtea săptămâni câte îți trebuie ca să ajungi la gura lui, săptămâni încă și mai grele. Fluviul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Rhenus. — Ai văzut tu locul ăla? — L-am văzut și l-am trecut dintr-un salt. Acolo sus, zeul Rhenus era subțirel ca un adolescent, dar alerga printre pietre și glasul lui devenea tot mai puternic, se prefăcea într-un torent, aluneca prin codri și prăpăstii, adunând alte ape. Curând devenea cu neputință să treci prin vad: zeul adult devenea fluviu. Tot curgând, zeul Rhenus săpase un canal între munți, iar oamenii făcuseră de-a lungul lui un drum foarte îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de păduri de pini. — Muntele Ida, spuse Zaleucos. Vântul se potolise, iar ei înaintau pe apă, care se umfla în ultimele valuri mari, spre mal. Puteau vedea o câmpie pe care creșteau stejari, chiparoși și tamarisce, un râu și un torent plin de pietre albe care se vărsa în el. — Simois și Scamandros, zise Zaleucos. Gajus privea, nemișcat, locurile ale căror nume fuseseră inventate de Homeros. Mai încolo, sub norii joși străbătuți de razele soarelui ca de niște lame, se întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
palme: plici-plici! Copil prost, urlu fără oprire, crezând că se mai poate Îndrepta ceva. Se poate. „Lasă că-ți cumpără mama ție altă oglindă!“ Încetarea plânsului. Surâs infantil fericit. (vineri) Sunt amenințat de o primejdie concretă În vis. Mă asaltează torentul apei, care sparge digurile vâjâind, se repede cu furie pe urmele mele, nu mai este mult și mă va ajunge din urmă. Iată, calc pe ultima palmă de uscat; Îmi fac elan, o bătaie ca la triplu salt, Înșurubarea mâinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care le-am observat la marii Înotători, acei bărbați frumoși ce trec Oltul cu corpul pe jumătate afară, cu hainele strânse În curea, ținute În dinți să nu se ude; gata, respirație, Încordare, salt; țâșnesc ca un pește Într-un torent de mișcări, mă scufund, Înghit apă, mă pierd, revin la suprafață; refuz să gândesc la altceva decât la mișcarea ritmică a brațelor, a picioarelor, a Întregului corp; nici o fracțiune de secundă fără mișcare, nu Înceta mișcarea!, dispozitivul de alarmă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]