34,684 matches
-
Vieții, care nu mai este o ordine, ci un proces sălbatic în care orice posibilitate nouă născută dintr-o întâlnire fortuită devine unica rațiune a unei dezvoltări care nu mai are nici o rațiune. Eliberată de orice legătură, separată de orice totalitate coerentă și finalizată, tehnica se năpustește înainte, drept în fața sa, ca o rachetă interplanetară, fără a ști de unde vine, încotro se îndreaptă, nici de ce. În exterioritatea sa radicală față de viață, față de viața care se simte și se încearcă pe sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
oferă niciodată obiectivelor științei și că aceasta din urmă nu face niciodată din ea tema cercetării sale nu o împiedică să se înfăptuiască, iar această înfăptuire arată deja în ea însăși, în efectivitatea operației sale, că știința nu domină nicidecum totalitatea realului și nici nu o exhibă în integralitatea sa în câmpul obiectelor sale și teoriilor sale: ea a lăsat să-i scape ceva esențial, nimic altceva decât propriul său fundament. Dacă luăm în considerare cu mai multă atenție ceea ce știința
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vedere în mod exclusiv obiectul, care, în plus, este un obiect epurat, din care tot ceea ce amintește de viață și mai cu seamă tot ce este sensibil și afectiv a fost exclus, eliminat, renegat, devalorizat a cunoaște o ființă în totalitate obiectivă, adică în totalitate independentă de subiectivitate (potrivit iluziei pe care am denunțat-o) acesta este la urma urmei cel mai bun mijloc de a fugi de sine, însă este de asemenea proiectul științei galileene al cărei patos, cu alte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obiectul, care, în plus, este un obiect epurat, din care tot ceea ce amintește de viață și mai cu seamă tot ce este sensibil și afectiv a fost exclus, eliminat, renegat, devalorizat a cunoaște o ființă în totalitate obiectivă, adică în totalitate independentă de subiectivitate (potrivit iluziei pe care am denunțat-o) acesta este la urma urmei cel mai bun mijloc de a fugi de sine, însă este de asemenea proiectul științei galileene al cărei patos, cu alte cuvinte condiția ultimă a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
om a propriei sale ființe. Or "cultura" modernă nu aspiră doar la a reduce orice formă de cunoaștere la cea a științei și, astfel, a oricărei culturi la o cultură științifică; ea extinde la scara lumii și a societăților în totalitatea lor autonegarea vieții în care se transformă proiectul său aberant. De aceea ea trebuie să lase să transpară în ea, în același timp cu această autonegare, patosul care o susține. În cele din urmă, autonegarea vieții se înfăptuiește în două
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cea a științei orice mod posibil de cunoaștere. Însă știința nu este singura negare practică a vieții. În semnificația sa patetică, în calitate de dare deoparte de către savant a propriei sale vieți, ea oferă prototipul unui comportament care împinge "cultura" modernă în totalitatea sa în barbarie, jucând astfel rolul unui fir conducător pentru inteligența sa și în această calitate trebuie ea luată în considerare în cercetarea noastră. Aceasta trebuie așadar să aibă în vedere de acum înainte o dublă tematică ce vizează, în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un împrumut, este o poliță asupra vieții transcendentale și o implică cu titlu de presupoziție. Un astfel de "împrumut" nu este altceva decât auto-obiectivarea vieții sub forma unei semnificații ireale. Oricât de ireală ar fi reprezentarea vieții, ea umple totuși totalitatea lumii reprezentării și o determină de jos până sus. Deja, în această lume, faptul de a fi natural nu este separabil de semnificația "viață". În apartenența sa la Natură, el nu este niciodată decât în calitate de sensibil sau corpropriat. Însă calitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se poate reveni de câte ori se dorește. Pe baza acestor idealități este posibil a întemeia legi, corelații, care prezintă același caracter de obiectivitate absolută. O teorie științifică privitoare la om va fi ansamblul acestor corelații și acestor reguli, în sensul unei totalități coerente și sistematice. Dacă vorbim de pildă despre sinucideri, acestea pot fi numărate. Simplei acumulări încă lipsite de inteligibilitate a acestor fapte empirice i se substituie în acest fel ceva diferit, un număr, care devine semnificativ dacă putem să-l
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale, se lasă în voia jocului determinării obiective, a devenirii sale care, în oroarea ființei-naturale, a devenit a sa. Cititorul lucrării Conceptul de angoasă a lui Kierkegaard nu știe oare despre sexualitate ceva mai mult decât cel care a parcurs totalitatea tratatelor științifice trecute și viitoare despre acest subiect, cu puzderia lor de statistici, care știe că atâta la sută dintre tinerii americani au avut un raport homosexual înainte de a ajunge la vârsta cutare sau că "șapte la sută dintre francezi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
experimentare a sa de către ea însăși, în calitate de praxis, nu sunt nimic altceva decât modurile tradiționale ale culturii, adică arta, etica și religia. Sau, dacă proiectul în sine aberant al unei cunoștințe obiective a vieții nu poate fi totuși îndepărtat în totalitate, nu se întâmplă oare aceasta din unicul motiv că el este indispensabil vieții și găsește astfel în ea o ultimă justificare? Aceasta poate fi formulată rapid după cum urmează: deoarece, în auto-afectarea sa, viața nu "este" decât ca ipseitate și astfel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o lume aflată în urmă, în aceste mari mase transcendente care sunt Istoria, Economia, Societatea și în diversele moduri de structurare pe care le îmbracă acestea succesiv și care le conferă de fiecare dată forma lor concretă. Odată cu ipostaza acestor totalități obiective care revendică pentru ele titlul de Ființă, se înfăptuiește o răsturnare unică în ordinea lucrurilor: nu pentru că există indivizi vii există o Istorie; acești indivizi există, sunt ceea ce sunt în orice caz, fac ceea ce fac și gândesc ceea ce gândesc
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
gândesc pentru că există o Istorie și în funcție de ritmul acesteia, de caracterul fiecăreia dintre "epocile" sale. Nu individul viu este cel care produce prin munca sa capitalul și principalul său caracter, plusvaloarea; dimpotrivă, structura regimului capitalist este cea care determină în totalitate acest individ și munca sa. Capitalismul, tocmai, este o structură, un sistem, el se auto-dezvoltă și se sporește de la sine potrivit iluziei pe care Marx o denunță neobosit. Nu pentru că există indivizi care trudesc există o clasă de truditori, ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se explică din punct de vedere sociologic prin condițiilor lor obiective, nici hoțul, nici ucigașul nu sunt responsabili, ei nu mai există pe planul eticii, ei au încetat și unul, și celălalt a fi oameni. Firește, marxismul nu exclude în totalitate morala, ci o lasă să supraviețuiască cel puțin sub forma acțiunii politice. Aceasta își are propriul drept, însă prezintă o analogie îngrijorătoare cu proiectul galilean de îndată ce vrea să resoarbă în sine interesul etic. Căci dacă doar Istoria, Societatea, automișcarea lor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o analogie îngrijorătoare cu proiectul galilean de îndată ce vrea să resoarbă în sine interesul etic. Căci dacă doar Istoria, Societatea, automișcarea lor trebuie să fie recunoscute drept existențe veritabile, pentru individ nu există altă salvare decât să se contopească cu aceste totalități care îl domină, să se depășească în ele pentru a coincide cu ele și cu destinul lor. Numai că orice viață este în esență individuală orice frică, orice dorință, orice bucurie, orice iubire. Depășirea individualității nu este acel Aufhebung care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un domeniu separat. Ea se dovedește mai curând a fi, în calitate de ansamblu al modurilor de viață, coextensivă acesteia și deplinei sale dezvoltări. Se va obiecta că etica nu poate fi redusă la realitate, nici chiar dacă aceasta ar fi înțeleasă ca totalitatea experiențelor date omului, că moralitatea nu se confundă cu starea moravurilor. Nu trebuie oare, dacă vrem să putem vorbi de morală, ca acțiunii să-i fie stabilite niște scopuri, această acțiune nemaifiind una oarecare, ci aceea care are în vedere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai vizibil astăzi ca niciodată. Fuga de sine este titlul sub care putem cataloga aproape tot ceea ce se întâmplă sub ochii noștri. Nu știința în sine, care în calitate de cunoaștere a naturii pe care o definește în procedurile sale este în totalitate pozitivă, ci, am insistat suficient asupra acestui aspect, credința că această știință galileană a naturii constituie singura cunoaștere posibilă, singurul adevăr, în așa fel încât nu există altă realitate, ca realitate adevărată, adică reală, în afara obiectului acestei științe, astfel încât omul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
La drept vorbind, cine ar putea să dorească să evalueze sistemul, să arunce asupra lui o privire care să-și aibă originea altundeva decât în el, într-un loc radical altul cine, dacă nu viața, ea care nu este nici o totalitate obiectivă cognoscibilă și determinabilă din punct de vedere științific, pentru că ea nu este nici o obiectivitate posibilă și o alungă din sine în mod ineluctabil? Însă cine pretinde, dimpotrivă, a reduce viața și mai cu seamă pe individul în care ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
prefacem a crede. Oare nu este ceea ce este actual ceea ce este acolo pur și simplu, acum, în mod obiectiv? Ceea ce este acolo acum, în această clipă care se repercutează în același timp în lumea întreagă este tocmai această lume întreagă, totalitatea evenimentelor, a persoanelor și a lucrurilor. Trebuie așadar ales. Ce anume călăuzește această alegere? Mass-media proiectează o grilă asupra întregului realității, nereținând din aceasta din urmă decât ceea ce corespunde acestei grile: atacul armat de dimineață, cursele hipice de la Vincennes, estimările
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
legile care îl guvernează. Pentru că aceste legi sunt ca atare universale și, astfel, acționează pretutindeni, cel puțin în interiorul domeniului care le este subordonat, acest câmp este afectat, în mod vizibil sau ascuns, de o universalitate care face din el o totalitate omogenă. Totuși, oare nu orice organizare umană, și astfel orice societate, se supune unor legi, care legi, înainte de a fi reprezentate într-un cod legislativ sau juridic, sunt înainte de toate și în ele însele legi ale vieții? Analizele noastre precedente
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
așa fel încât 3) individul este confruntat cu o transcendență din ce în ce mai opacă și ininteligibilă. Pe de-o parte, ansamblul medierilor prin care se înfăptuiește procesul material de producție potrivit modalităților prefigurate ale diviziunii muncii i se impune acesteia ca o totalitate imensă aflată în fața sa și în sânul căreia trebuie să i se găsească un loc deopotrivă derizoriu și predefinit. Pe de altă parte, acest mănunchi tentacular de activități impuse nu mai este al vieții, ci al tehnicii: când una dintre
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
comunități de esență. Un același proces, cel, în ambele cazuri, al autorealizării vieții, îmbrăca totuși două forme: pe de o parte, cea a dobândirii de cunoștințe și a uceniciei în cadrul unui învățământ, de cealaltă parte, cea a activității economice. Deoarece totalitatea stabilă care se înfățișează ca "societate la lucru" este constituită din indivizi care nu se integrează în ea decât pe măsură ce ajung la vârsta adultă și la capătul unei formări, legile acesteia din urmă, dobândirea de cunoștințe și de priceperi, erau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
originare dintre Universitate și societate: "Universitatea poporului" sau "Universitatea vremurilor noastre", adaptată la lume și la cerințele ei, este unul și același lucru. Se întâmplă totuși ca, după prăbușirea ideologiilor politice care se confundau cu ea, adevărul acestei mișcări în totalitatea sa să devină aparent: după îndepărtarea sa din societate, expulzarea culturii în afara Universității înseși. Deoarece societatea este alcătuită din indivizi care intră în viața profesională în serii succesive, simpla menținere a activității sale implică transmiterea, de la o generație la alta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
elev a cunoașterii transmise -, este cea de-a doua întrebare pe care ne-o punem, singura care permite circumscrierea sarcinilor unui învățământ veritabil. Răspunsul stă într-un singur cuvânt: cultura, adică autorealizarea vieții sub forma auto-sporirii sale, și aceasta în privința totalității posibilităților sale. Trebuie făcute aici două observații decisive, prima dintre ele nefiind decât o simplă trecere în revistă. Deoarece cultura este această auto-înfăptuire a vieții, ea este esențialmente practică. Cunoașterile care o constituie în primul și-n primul rând sunt
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
locul acesteia, explicația sociologică face în general din filozofie o ideologie, un efect, în locul și pe locul unui principiu și unui nucleu de inteligibilitate. Istoria filozofiei nu mai este ea însăși decât istoria ideilor, o simplă facticitate cufundată într-o totalitate ea însăși empirică și comprehensibilă pornind de la ea. Cu toate acestea, în măsura în care universul ideal în ansamblul său este funcție a societății și a organizării sale prealabile, atunci Universitatea, unde se desfășoară acest univers și care se identifică în mod concret
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și, odată cu ea, cu umanitatea omului? UNDERGROUND Izgonită din societate de existența tehnicistă și mediatică, și apoi din Universitatea însăși (invadată de această existență), cultura este exilată în clandestinitatea unui underground în care natura și menirea sa se schimbă în totalitate în același timp cu natura și menirea societății din care tocmai a fost exclusă. Trăsătura decisivă a modernității, care face din ea o barbarie de un soi încă necunoscut, este tocmai faptul de a fi o societate lipsită de orice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]