KorAP: Find »[drukola/base=trac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...49 >

1,201 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

luptau lângă el, mirosul de camfor, strigătele de efort sau de durere îl împiedicau să se concentreze asupra adversarului. Îi puseră în mână un rudis, o sabie de lemn. Imediat, tridentul îi lovi scutul. Căzu pe spate, între picioarele unui trac care aproape că îl călcă. Când îl văzu pe rețiar venind spre el, sări în picioare și începu să alerge. Simți cum două brațe puternice îl înșfacă și îl împing spre zona lui de luptă. Se rostogoli iar, în hohotele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se apropie de tine. — Să înfig lama pumnalului? Valerius clătină din cap, privindu-și mâinile. Proculus nu-i dădu atenție. — O să-ți arăt lupta de aproape, îi zise și îl îndemnă să-l urmeze. Se apropiară de doi gladiatori, un trac și un mirmilon, care se antrenau în apropiere. — Vezi? Mirmilonul are un scut dreptunghiular și concav, mare, în spatele căruia se poate ascunde cu totul. Tracul este obligat să se învârtă în jurul lui și să încerce să treacă de scut. I-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
aproape, îi zise și îl îndemnă să-l urmeze. Se apropiară de doi gladiatori, un trac și un mirmilon, care se antrenau în apropiere. — Vezi? Mirmilonul are un scut dreptunghiular și concav, mare, în spatele căruia se poate ascunde cu totul. Tracul este obligat să se învârtă în jurul lui și să încerce să treacă de scut. I-ai văzut arma? Maestrul îi arătă lui Valerius sica supina, o dagă încovoiată care, asemenea unui cârlig, amplifica efectul atacului de sus și din lateral

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
încerce să treacă de scut. I-ai văzut arma? Maestrul îi arătă lui Valerius sica supina, o dagă încovoiată care, asemenea unui cârlig, amplifica efectul atacului de sus și din lateral, ce avea ca țintă spatele și șoldurile mirmilonului. — Atacul tracului e atât de învăluitor, încât îl obligă pe mirmilon să-și apere capul cu un coif special. Bagă de seamă că viziera și borurile de metal sunt întoarse în afară. Coiful acela devine un soi de capac drept, care îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
coif special. Bagă de seamă că viziera și borurile de metal sunt întoarse în afară. Coiful acela devine un soi de capac drept, care îl sigilează ermetic pe gladiator înăuntrul scutului. — Un țipar ascuns între pietre... — Acum uită-te la trac. Are un scut mic, pătrat și concav, pentru că trebuie să îndoaie mult genunchii ca să se învârtă în jurul adversarului. Vezi că se apleacă atât de tare, încât jambierele, care îi ajung dincolo de genunchi, ating mica parmula pătrată? Vezi cum sare în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de tare, încât jambierele, care îi ajung dincolo de genunchi, ating mica parmula pătrată? Vezi cum sare în lături, încercând să lovească spatele adversarului? Pare un vultur care zboară în jurul prăzii și-și vâră ciocul prin crăpăturile unei vizuini. De aceea tracul are ca simbol grifonul pe coif, în timp ce mirmilonul, pe care l-ai asemuit cu țiparul, are șarpele de mare. Zgomotul metalic al lamei tracului ce lovea coiful adversarului ritma lupta. — Tracul are nevoie ca mirmilonul să se apropie cât mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
un vultur care zboară în jurul prăzii și-și vâră ciocul prin crăpăturile unei vizuini. De aceea tracul are ca simbol grifonul pe coif, în timp ce mirmilonul, pe care l-ai asemuit cu țiparul, are șarpele de mare. Zgomotul metalic al lamei tracului ce lovea coiful adversarului ritma lupta. — Tracul are nevoie ca mirmilonul să se apropie cât mai mult. Numai așa îl poate nimeri. Dacă nu așteaptă până în ultima clipă, atacul e ratat. Proculus îl luă pe Valerius de braț; se îndepărtară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și vâră ciocul prin crăpăturile unei vizuini. De aceea tracul are ca simbol grifonul pe coif, în timp ce mirmilonul, pe care l-ai asemuit cu țiparul, are șarpele de mare. Zgomotul metalic al lamei tracului ce lovea coiful adversarului ritma lupta. — Tracul are nevoie ca mirmilonul să se apropie cât mai mult. Numai așa îl poate nimeri. Dacă nu așteaptă până în ultima clipă, atacul e ratat. Proculus îl luă pe Valerius de braț; se îndepărtară de cei doi gladiatori. Acum te vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
câțiva pași înapoi și să cadă. — Ar fi bine ca atunci când mirmilonul va încerca să te lovească cu scutul, tu să nu mai fii în fața lui, zise Proculus zâmbind. Valerius înțelese atunci că salturile în lături și mișcările continue ale tracului aveau un scop precis. Se ridică și reluă antrenamentul care, dincolo de aparența jocului, presupunea un efort enorm. Soarele apunea când Valerius se întinse pe salteaua lui de paie. Nu-i era foame și-și simțea mușchii arzând din cauza efortului. Mestecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
șchiop pe viață sau mort. Valerius observă că provocatores, care își vârau de multe ori capul sub propriul scut, nu aveau coifuri cu creastă. Calota era perfect netedă, cu excepția celor două pene de păun din dreptul tâmplelor. În schimb, coifurile tracilor și ale mirmilonilor, ca și acelea ale secutor-ilor aveau o creastă metalică. — Proculus, la ce servesc crestele de pe coifurile gladiatorilor? — Întreabă-mă asta mâine. Acum hai să ne gândim la antrenament. Dar a doua zi Valerius era prea obosit ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
însoțească pe Proculus afară din Ludi. Maestrul se întoarse spre Valerius. — Plec. Mă duc la gymnasium-ul meu de la Pietas Iulia. Mâine vei părăsi Cremona împreună cu ceilalți gladiatori. Veți merge la Roma. Vitellius i-a cumpărat pe Marcus, pe Flamma, pe Trac... și mulți alții. — Aș vrea să nu pleci. Valerius se ridicase și stătea plin de respect în fața lui Proculus. — Ești Orpheus, nu mai ai nevoie de mine, zâmbi Proculus, punându-i mâna pe umăr. Ești Orpheus, să nu uiți asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
prima voastră luptă, la Cremona? Numai lașii nu ucid. Flamma se ridică și se duse lângă Skorpius, care lua cupele din fața gladiatorilor, una câte una, și le golea dintr-o înghițitură. — De ce nu ucizi? Spune-ne și nouă! strigă un trac, luându-și cuțitul în care era înfipt un picior de pui. Maestrul tău te-a învățat să fii milos? — Nu se vorbește despre Proculus, protestară mai multe glasuri. — Marele maestru veghează asupra noastră. — Nici un cuvânt despre maestru! Alți gladiatori, printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
picior de pui. Maestrul tău te-a învățat să fii milos? — Nu se vorbește despre Proculus, protestară mai multe glasuri. — Marele maestru veghează asupra noastră. — Nici un cuvânt despre maestru! Alți gladiatori, printre care și Flamma, vociferară indignați la auzul cuvintelor tracului. Acesta privi în jur neliniștit. — Dar nu voiam să-l vorbesc de rău pe maestru... Ca voi toți, am o profundă devoțiune pentru el, zise, lăsând cuțitul să cadă. Sper ca mâine să mă apere... Nu vreau să mor! Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
văzut pe arhitecți cum dădeau ordine... Am auzit că tu vei sta acolo mâine, la începutul spectacolului. Valerius se încruntă. Aflase doar că a doua zi nu urmau să se dea luptele clasice dintre secutori și rețiari, dintre mirmiloni și traci și dintre provocatores. — O să fiu singur? — Nu, vor mai fi câțiva... Dar stai să vezi! Băiatul privi în jur, apoi începu din nou să vorbească. — De piramidă au sprijinit pari de lemn, pe toate cele patru laturi. Au pus apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
apoi, cum ai reușit să afli detaliile jocurilor de mâine? Băiatul se ridică. — Trebuie să plec... dar vreau să-ți mai spun un ultim lucru. Toate celelalte nu au importanță. Se uită din nou în jur. Oamenii se adunaseră în jurul tracului beat care plângea disperat, convins că a doua zi avea să moară; striga că zeii lui îi trimiseseră un semn teribil, îi blestema pe romani, pe Vitellius și soarta lui de sclav și de gladiator. Hohotele și blestemele sale îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
săpat în colina din mijlocul arenei. Îngrămădiți pe platformă, în întuneric, Valerius și alți douăzeci de gladiatori puteau vedea, sus de tot, doar un petic dreptunghiular de cer. Pe albastrul intens se vedeau plutind niște fulgi albi. Ninge? întrebă uimit tracul, arătând cu lancea spre deschizătura puțului. Sudoarea i se prelingea pe chip. — În octombrie, cu un cer așa de senin, ninge la Roma? E un semn nefast... O petală albă de trandafir căzu și se lipi pe fruntea asudată a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
arătând cu lancea spre deschizătura puțului. Sudoarea i se prelingea pe chip. — În octombrie, cu un cer așa de senin, ninge la Roma? E un semn nefast... O petală albă de trandafir căzu și se lipi pe fruntea asudată a tracului. Marcus îi dădu un ghiont. — Stai liniștit. Peste puțin timp începe. Ce anume începe, nu știu. — Eu știu. Valerius își aranjă coiful de fabricație veche pe care, asemenea tovarășilor săi, trebuise să și-l pună pentru a satisface fantezia împăratului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
care, asemenea tovarășilor săi, trebuise să și-l pună pentru a satisface fantezia împăratului. Le explică pe scurt cum avea să se desfășoare lupta. — Ceilalți câți sunt? întrebă Marcus nervos. — Vreo cincizeci, mă tem. Îi va comanda Flamma. — Flamma? gemu tracul. Și de ce ne-au dat porcăriile astea de armuri? Nu vedeți ce rigide sunt toromachos? Or fi bune pentru hopliții greci, care trebuie să-și împingă dușmanii cu umărul, nu pentru noi, care trebuie să luptăm... Se agăță de brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
printre dinți, enervat de teatrul acela. — Vouă, romanilor, Vitellius vă oferă imensul privilegiu de a asista la lupta în care a fost înfrântă armata infamului Otho și la triumful eroicelor noastre legiuni! Dar asta a fost acum câteva luni..., bolborosi tracul, privindu-l rugător pe Valerius. Acesta îi zâmbi: — Stai liniștit... O să ne descurcăm. Prefer să lupt de unul singur împotriva unui adversar, izbucni Ursus, un rețiar plin de cicatrice, și-și ridică brațul păros într-un gest amenințător. Fac pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
negru... Chiar și scuturile sunt negre. Suntem nefaști! Fu redus la tăcere de o mișcare bruscă a platformei, dar, mai mult, de priveliștea ce se deschise în fața ochilor săi când platforma se opri. — Dar suntem în vârful unui deal! strigă tracul uimit. Jos se vedea amfiteatrul ce înconjura arena, transformată într-un peisaj cu coline înierbate printre care curgea un râu, cu tufișuri, copaci și pășuni. Dincolo de zidurile amfiteatrului se întindea Roma, cu strălucirea marmurei și casele cenușii cu trei niveluri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și sabia. Trâmbițele acoperiră aclamațiile, marcând începutul luptei. Cei douăzeci de soldați din armata vitelliană se îndreptară repede spre catapulte și spre scorpiones. În clipa următoare, patru bolovani zburară prin aer, îndreptându-se spre vârful colinei. — La o parte! strigă tracul. Bolovanii căzură peste doi gladiatori, mai puțin rapizi decât ceilalți, care nu avură timp nici măcar să strige, fiind zdrobiți pe loc. Iarba se umplu de sânge și așchii de oase. Doi bolovani loviră palisada în spatele căreia se aflau alți doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Flamma răsună triumfător, în aplauzele publicului. Alergă spre scorpiones și ordonă atacul. Patru săgeți șuierară prin aer, străpungând gâtul unui gladiator și pieptul altuia. Impactul fu atât de violent, încât cei doi fură proiectați în spate și se loviră de trac, care se dădu la o parte cu un strigăt, stropit de sângele tovarășilor săi. Dacă stăm pe loc, ne masacrează! strigă cuprins de panică. Armurile pe care ni le-au dat nu ne protejează... — Nu te mișca! zise Valerius apucându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cincizeci de vitellieni. Le strigă oamenilor săi să mărească linia de atac, fără să vadă ce se întâmpla în spatele lui. Întinși printre aluni, Valerius și tovarășii săi așteptau să treacă de ei, pentru a-i ataca din spate. — Vin! strigă tracul, care stătea drept, în vârful colinei. Cu mâinile lui mari, ce păreau ale unui uriaș, luă un bolovan și-l aruncă în jos. Flamma și alți câțiva se feriră sărind în lături, dar printre cei din spatele lor bolovanul trecu lăsând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în picioare, exultând. — Mă înșel eu, sau asistăm la o catastrofă? șopti Flavius Sabinus la urechea lui Vitellius, care privea lupta încremenit, cu mâinile încleștate pe balustrada pulvinar-ului. Flamma și ai lui ajunseseră în vârful colinei. Flamma se năpusti asupra tracului și, cu o lovitură năprasnică în coif, îl făcu să se prăbușească. Întorcându-se ca o furie, înfipse spada în pântecele unui adversar, apoi în pieptul altuia. Lupta cu disperare, văzându-i pe tovarășii săi căzând unul după altul. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
făcu să se prăbușească. Întorcându-se ca o furie, înfipse spada în pântecele unui adversar, apoi în pieptul altuia. Lupta cu disperare, văzându-i pe tovarășii săi căzând unul după altul. Își redobândi calmul, luă sabia și îl atacă pe trac, dar acesta se feri și coborî panta în fugă, strecurându-se printre castrapila. Ajunse la tovarășii săi, prinși în lupte corp la corp. Peste puțin timp, veni și Flamma cu oamenii lui. Valerius striga, îndemnându-și tovarășii, ataca, apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]