1,181 matches
-
celelalte prin ineditul situațiilor, romanul căpătând uneori o acuzată tentă detectivistică. S.O.S. (1991) este alcătuit, de fapt, din două microromane, unul dintre ele refăcând atmosfera de teroare a anilor ’53-’54 din România. În cea mai autentică manieră tradiționalistă este scris romanul în două volume O lume pentru fiecare (1992). Forța de a reconstitui un univers uman divers, capacitatea de a da viață unor personaje nu doar distincte, ci de-a dreptul antagonice, demonstrează că G., mai mult decât
GHEŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287250_a_288579]
-
, revistă apărută la Iași, lunar, din octombrie până în decembrie 1933 (trei numere). Este o publicație de factură tradiționalistă, permeabilă totuși la experiențele novatoare. Colegiul redacțional era alcătuit din Ghedeon Coca, Victor Măgură, George Moroșanu. Revista își propune să fie „începutul unei tinere mișcări literare moldave”. Rubrici: „Cărți-reviste”, „Colțul artistic”. Semnează versuri Mircea Grunichevici, George Moroșanu, Vera Marian, Virgil
ALFA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285255_a_286584]
-
fără ca A. să amendeze măcar în comentariu o asemenea alăturare. Un aspect oarecum insolit în această activitate literară, intens desfășurată și în sfera studiilor teologice, îl oferă însă volumul de versuri Țărmul dinspre cer (1991), cultivând o poezie în notă tradiționalistă, sub vizibila influență a prelucrării motivului religios ortodox din universul liric al lui V. Voiculescu sau al lui Sandu Tudor, fără ca poetul să atingă, decât rareori, vibrația autentică a trăirii mistice. Exploziv-decorative, versurile reflectă un gândirism târziu, epigonic. SCRIERI: Țărmul
ALEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285248_a_286577]
-
et al., 2003): imaturitatea sau tinerețea partenerilor, faptul că nu sunt de lungă vreme împreună, faptul că sunt fără experiență, la prima legătură, că doar unul dintre ei are loc de muncă, faptul că unul dintre ei are o educație tradiționalistă, total diferită de a celuilalt, consumul de substanțe a unui partener, prezența copiilor, conflictele frecvente, faptul că unul din ei etalează un stil ostil în stările de conflict, trăiesc în vecinătăți dezavantajate economic. Unii factori de risc, cum ar fi
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
putem afirma că am avut în vedere toate situațiile de maltratare psihologică a copilului. în mare măsură ele sunt circumscrise cultural și deci au o dinamică ce ține de evoluția societății. E de așteptat ca într-o societate cu valori tradiționaliste, punând accent pe obediență și nu pe dialog, așa cum e societatea românească (Values change the World, World Values Survey, 2007), incidența abuzului emoțional al copilului și nesemnalarea lui de către adulții cu funcții de protecție a copilului, vor fi foarte crescute
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
marii poezii. În fine, al patrulea motiv pentru care folosesc sintagma „fenomenul arghezian“ într-un mod aproape denotativ, cum aș spune „fenomenul atmosferic“ sau „fenomenul electric“, se leagă de imposibilitatea noastră de a-l fixa pe Arghezi. Modernistă și simbolistă, tradiționalistă și avangardistă, elegiacă și sarcastică, iute și aprigă sau, dimpotrivă, gingașă și plină de dulceață, lirica lui Tudor Arghezi debordează pe deasupra tuturor categoriilor. Pe cât de invidiat, pe atât de revendicat, poetul a fost tras într-o parte și-n alta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
ideile și filosofia statului liberal și ale Revoluției franceze cu concepția religioasă. Această atitudine a fost sancționată însă de cler și de ierarhia locală, măsură susținută și de Papă. În Franța a existat o încercare semnificativă de a adapta principiile tradiționaliste la noua situație numită mișcarea catolico-liberală care era condusă de Lacordaire, Lamennais, Montalembert și Gerbert. Cu toate că revoluția din 1830 cauzase mișcări anticlericale, chiar în acel an, Lamennais și susținătorii săi au publicat un ziar la Paris L'Avenir, în care
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
excludea Biserica prin legile sale. În același timp, presa liberală avea o atitudine potrivnică similară, iar unele dintre articolele publicate în paginile ei în acei ani manifestau o aroganță și o intoleranță față de Biserică, asemănătoare celei arătate de anumite ziare tradiționaliste față de liberali. Până la începutul secolului al XX-lea, în Spania jurnalismul nu era considerat o profesie stabilă, ci o treaptă către politică sau către funcții importante din sfera publică. Seoane și Sáiz afirmau că "înainte ca presa să devină o
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
care să stea la baza fenomenului mediatic din interiorul bisericii; exista mai degrabă o poziționare față de problemele societății contemporane, care răspundea tendințelor, disputelor și realităților vremii, prezența unei confruntări de idei chiar în interiorul catolicismului, pe de o parte (între intransigenți, tradiționaliști și aripa mai liberală), iar pe de altă parte între Biserică și noile idei filosofice și sociale care se răspândeau și se aplicau în societate; acest fapt demonstrează că nu exista o unitate nici de gândire nici de manifestare, ceea ce
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
perspectiva primatului, ci și în condițiile concrete în care erau inserate Bisericile locale. Datorită viziunii Conciliului Vatican II, s-a lărgit câmpul competenței la raportul întregii comunități ecleziastice cu societatea profană, sub toate aspectele acesteia (Ibidem, p. 40). 59 Grupul tradiționalist și cel modernist s-au "confruntat" la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea pentru impunerea Suveranului Pontif. Acesta a adoptat și a aplicat viziunea și linia sa de gândire. Pontificatele Papei Pius al IX-lea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
analiști precum Barry Buzan, Ole Waever și Jaap de Wilde (reprezentanți ai Școlii de gandire de la Copenhaga) reluând analiza securității în termeni militari, societali, economici, politici și de mediu și propunând, totodată, ca metodă de analiză o incorporare a principiilor tradiționaliste și în același timp eliminarea frontierelor artificiale dintre securitate și economie. Analistul american Peter Tarnoff 95 consideră că în prezent economicul ocupă o poziție proeminenta în politica de securitate națională, rolul economicului fiind mult mai important decât cel al sectorului
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
islamice, a se vedea în acest sens Jihad vs. Cultură americană); societatea civilă și mișcările sociale. Privită din perspectiva conflictualistă umanitatea se confruntă cu aceeași problemă a utopiei aplicării universale a dialogului și se înscrie, mai ales în cadrul comunităților închise, tradiționaliste, cum sunt cele evreiești sau arabe, într-un context determinat de interactiune conflictuală, de monologări greu de direcționat pe făgașul consensului.255 Pornind de la dimensiunea religioasă a conflictului arabo-israelian și având în vizor cele două religii de origine abrahamică: iudaismul
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
că acestea au înțeles lecția revoluției islamice din Iran fiind convinse că în lipsa unor grupări politice alternative, bine conturate, se amplifică instabilitatea, generată de accentuarea luptei pentru preluarea puterii fiind favorizate regimurile militare sau islamice. În condițiile menținerii regimurilor dictatoriale, tradiționaliste sau moderne, unicele mișcări de contestație socială și politică care se vor putea dezvolta sunt cele fundamentaliste, având posibilitatea să-și propage acțiunile prin intermediul instituțiilor religioase, singurele cu un anumit grad de autonomie. O asemenea conjunctură conduce, prin esență ei
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
legilor evreiești, Mishneh Torah. Intenția lui a fost să compună o carte care să-i ghideze pe evrei în comportamentul lor în toate situațiile doar prin citirea Torei și a codului sau. Această lucrare a întâmpinat rezistență din partea multor evrei tradiționaliști care se temeau că oamenii se vor baza pe codul lui Maimonide și nu vor mai studia Talmudul. În ciuda acestei rezistente, Mishneh Torah a devenit un ghid standard al vieții evreiești, studiat și în prezent. Maimonide a formulat, de asemenea
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și filosofică. Date fiind aspirațiile și tendințele unei părți importante a autorilor din domeniu de a fundamenta metode de cercetare empirică prin care să se permită verificarea ipotezelor emise, metoda de investigare și reflecție istorică specifică școlii a fost considerată tradiționalistă (eseistică) și, prin urmare, neștiințifică (nefundamentată empiric). Concluzii Școala engleză constituie primul curent de teoretizare a relațiilor internaționale care a subliniat ideea că, deși în relațiile internaționale nu avem o autoritate centrală, ordinea nu este cu totul absentă. Politica internațională
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
poziția centrală a dualității Carp-Maiorescu, reflecția junimistă cunoaște, în interiorul ei, un grad de diversitate pe care studiul de față îl relevă. În cazul lui Theodor Rosetti și cu precădere al lui Mihai Eminescu, critica intelectuală este dublată de un filon tradiționalist și de o propensiune către stigmatizarea xenofobă. Posteritatea formelor fără fond va fi marcată de predilecția noilor generații intelectuale (influențate de exegezele lui A.C. Cuza și Nicolae Iorga) pentru stratul vizionar și antisemit al gândirii eminesciene. Acel Eminescu al junimismului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
secundarului“ în istoria intelectuală românească.<ref id=”1”>A se vedea Virgil Nemoianu, O teorie a secundarului: literatură, progres și reacțiune, în românește de Livia Szász Câmpeanu, Editura Univers, București, 1997, pp. 11-71. </ref> Există, negreșit, un temperament moldovenesc, contemplativ, tradiționalist și, deci, statariu, visător și inactual, care, în domeniul creațiunii poetice, sa ridicat la cea mai înaltă expresie artistică, pe când, în domeniul vieții politice și economice, prin rezervă și imobilitate, sa pus întro vădită inferioritate. Acestui temperament i se datorește
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ce întrevede în epoca de după 1830 nu debutul renașterii naționale, ci începutul genezei răului social și moral care bântuie Principatele. Li se datorează lui Rosetti și Eminescu în mai mare măsură decât lui Maiorescu sau lui Carp, grație radicalismului lor tradiționalist, și portretizarea noii elite care pilotează proiectul înșelător de modernizare. Clasa suprapusă, acuzată de ambii, este efectul secundar natural al proliferării formelor fără fond. Edificiul statal artificial și străin al statului nu se poate susține decât prin extinderea, continuă, a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
mai apropiat de tradiție și mai atent la traumele modernizării decât direcția liberal conservatoare. Privirea lui Rosetti expune tensiunea dintre elită și masa comunității, anticipând reflecția lui Nicolae Iorga. Din trunchiul liberal conservator junimist se des prinde o ramură ideologică tradiționalistă: detașarea de rădăcini și fanatismul cu care elita se îndreaptă spre diferite modele de civilizație sunt parte din rătăcirea pe care viziunea conservatoare nu întârzie să o surprindă. Elita care guvernează, dacă nu e străină de țară în sens etnic
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
le ducă la bun sfârșit”55. Din punct de vedere cultural, aceasta implică atitudini, obiceiuri și tradiții care limitează participarea la viața societății în cauză. Un exemplu de acest tip ar putea fi restrângerea forței de muncă în țările musulmane tradiționaliste, prin excluderea femeilor din sistemul educațional și de la majoritatea activităților publice. Un altul ar fi atitudinea elitelor otomane și ale Vechiului Regim francez față de activitățile economice, privite ca nedemne. De aici a rezultat „neacceptarea liderilor comerciali și industriali în cercurile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de metode și activități didactice pentru a le oferi tuturor elevilor posibilitatea de a învăța. În aceste condiții, rolul convingerilor cadrelor didactice asupra folosirii unei game variate de strategii didactice, trebuie luat în considerare. Altfel, 61 modul de predare „clasic”, „tradiționalist” va continua să predomine. In măsura în care cadrele didactice ar trebui să-și canalizeze atenția asupra acestui aspect, este importantă cunoașterea structurii convingerilor pe care le au profesorii și învățătorii despre acest aspect. Din studiul convingerilor și intenției profesorilor
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
în fine atinsă a evoluției noastre literare. Nu întâmplător, poate, cele mai substanțiale capitole sunt acelea intitulate Organicism și estetism, respectiv Cucerirea tradiției - de la descoperire la invenție. Din ambele reiese poziția mediană a criticului pe tabla epocii sale. Între extremismul tradiționalist al lui Iorga, care absolutizează trecutul și respinge ,modernismul năvălitor", și extremismul modernist al lui Lovinescu, care are priză asupra actualității literare dar aruncă la coș tradiția națională, G. Călinescu caută și descoperă un sistem de valori pe care își
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
sensibilității noastre etnice. Din punctul de vedere al discursului literar, credem că răspunsul e așijderea negativ, căci, ținînd seama și de dezvoltarea în condiții ingrate a culturii dintre Prut și Nistru, poetul are un timbru personal, adesea acut, în registrul tradiționalist pe care l-a adoptat oarecum obligatoriu. Versul lui Grigore Vieru e cabrat de revoltă, purtător al unei sarcini incandescente, care-l particularizează, inclusiv sub unghiul plastic. Compunîndu-se contrastant, imaginile conturează un stil inconfundabil: "Muțesc privighetorile,/ mierlele, cucii./ Sîngeră în
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
sincronizare și pe progres. Nu doar Istoria civilizației române moderne a lui E. Lovinescu, studiu istoric și sociologic, stă pe principii liberale, dar și istoria lui literară, la urma urmei, axată cum este, si aceasta, pe ideea de sincronism. Mișcările tradiționaliste - grupările de la Sămănătorul, de la Gândirea - au găsit suport în doctrinele dreptei politice, ale acelei drepte care prelua directivele ideologiei conservatoare din veacul al XIX-lea, adăugându-le, în unele cazuri, componența creștină (ortodoxă). Azi, la noi, din motive asupra cărora
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
consacrată formelor și funcțiilor întrebării în limba română. Între atîtea alte goluri mai mult sau mai puțin inexplicabile, acesta se datora poate complexității subiectului, naturii sale interdisciplinare, greu de circumscris în limite strict gramaticale; multe direcții și școli lingvistice, mai tradiționaliste ori mai tehniciste, au evitat temele de frontieră, considerate periculos de largi. Volumul recent apărut al Andrei Șerbănescu - Întrebarea. Teorie și practică (Iași, Polirom, 2002) - își asumă riscurile, pe care le înfruntă plasîndu-și în mod decis centrul de greutate în
Despre întrebare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14308_a_15633]