3,911 matches
-
conversația se reia doar după acest schimb amical de triluri. Raoul imită strigătele animalelor, în principal pe cele ale păsărilor. Primăvara, imitându-i cântul, poate face un cuc să se apropie la câțiva pași de el și să intre în transă mimând un fel de paradă nupțială. Idem cu o cucuvea, pe care o aduce într-o asemenea stare de extaz amoros, încât reușește să o captureze câteva nopți la rând. Fascinat de fauna sălbatică, pleacă adeseori în călătorii de descoperire
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
determină procesul de descărcare"82. Interesant din acest punct de vedere este traseul personajului blecherian, modul în care contactul cu ,,locurile bune" și ,,locurile rele", descrise mai ales în primul roman al autorului, provocă același tip de reflexe căldură amețitoare, transă, leșin până la pierderea conștiinței. Teoria propusă de Durand postulează ideea unei sinonimii între ,,actul imaginat" și ,,actul verbal", mai exact, Durand definește un concept prin celălalt. Cele trei verbe fundamentale pentru teoretician sunt: a (se) înălța, a coborî și a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
prin lumina pe care iluzoriu o zărește întotdeauna când are o proiecție imaginară a propriului eu, ci prin moarte. Imaginea eului luminat apropie textul lui Blecher de un alt tablou al lui Munch, Spre lumină. Edvard Munch, Spre lumină, 1914-1916331 ,,Transele" pe care le are personajul, după cum el însuși declară, nu-l înalță, ci dimpotrivă, ,,îl doboară ca o ultimă inhalație de cloroform"332. Ideea morții îi este atât de familiară personajului blecherian, încât putem afirma că devine o constantă a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Ioan și a fabuloasei sale împărății. Baudolino rămâne totuși, prin însăși gena sa italică, un spirit practic, apt să facă lucrurile să se întâmple și să schimbe cursul vieții, în timp ce prietenul său Abdul, să zicem, nu pregetă să recurgă la transa halucinogenă spre a-și visa propria iluzie, spre a avea viziunea fantasmaticei princepese de departe, de care va fi îndrăgostit până la moarte. Ceea ce nu înseamnă că până la urmă Baudolino și ai săi, călători spre împărăția Preotului Ioan, nu-și merită
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
circulație; o adolescentă în comă este adusă chiar la spitalul unde lucrează tatăl ei, renumitul chirurg și profesor Timoteo. Devastat de durere, acesta își lasă colegii să încerce manevrele de resuscitare și operațiile ce se impun, el intrând definitiv în transa sau fibrilația rolului de narator. Ni se oferă astfel o masivă depoziție-anamneză, dicțiunea protagonistului având o tonalitate imperativ-ultimativă, monologică, dezlănțuită și totodată epică, analitică, poematică. Caracterizarea personajelor are loc prin implicare și transfer emoțional și, când e cazul, printr-o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Jeanne d'Arc, Mary Louise devine un fel de preoteasă a iubirii imposibile, un fel de Isolda și pelerină la cimitirul idealului său spiritualist. Continuând să audă vocea lui Robert citindu-l pe Turgheniev, mișcându-se printre oameni ca în transă, ca un robot aparținând de o altă lume, eroina se refugiază la antipodul dezamăgirii de care avusese parte în lumea lui Elmer și a propriilor părinți pentru care fericirea "nu era un cuvânt care aparținea în mod natural vocabularului lor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
teluricului, vegetalului și vietăților (moșia Palmela, Setubal), dar și a apelor, fluviale sau marine, ce străbat sau mărginesc provincia portugheză, marcată de carantina totalitară, dezolantă și totuși vie prin viciile și virtuțile ei de supraviețuire. Dicțiunea inepuizabilă a memorialiștilor-inchizitori, aproape transa incontinenței lor confesive, capricioasă mai ales în discontinuitatea axei temporale, constituie un exemplu tipic de cum forma devine semnificație: destrămarea galopantă a centralității puterii discreționare, dezintegrarea unui univers toxic, blestemat, deși cu aparențe de normalitate, spargerea încremenirii funeste în miriade de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Ceea ce nu înseamnă că, pe fondul mariajului său ratat cu o diabetică tentată de masturbare, nu cade în cursa manipulărilor retorice și erotice ale soției procurorului. Este cel mai calificat între "soldații visului", monologul lui prefăcându-se iute în reverie, transă, halucinație diurnă, vis și chiar viziune. Cum a fost cea a judecătorului de instrucție în postura unei arătări ispășitoare menite să-i transmită un mesaj. Care îl va ajuta pe Luca să pătrundă în bucla de teoreme a "realiștilor". De
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
următoarea explicație pe care o dă Culianu exstazei nu face altceva decît să probeze adevărul observațiilor noastre “cuvîntul exstaz este aplicabil În trei situații diferite . Aceea de posesiune, cînd subiectul e pradă uneia sau mai multor activități insolite; aceea de transă hipnotică sau mediumnică, În care subiectul e calm, dar viu În mod concret; și aceea de catalepsie, cînd subiectul e Într-atîta privat de toate facultățile sale, pînă la oprirea respirației și al pulsului, Încît are aparența unui mort, cu toate că, să
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
respirației și al pulsului, Încît are aparența unui mort, cu toate că, să-și descrie percepțiile și cunoștințele dobîndite În spirit”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Nu mai trebuie să reamintesc aici „probatoriile” pentru fiecare din elementele caracteristice de mai sus: posesiunea, transa hipnotică și catalepsia. Fiindcă termenul de ekstasys Înseamnă deplasare, schimbare, deviere, alienare, tulburare, delir, stupoare. Următoarea coordonată pe care trebuie să o analizăm este aceea de „relație”. Care ar fi , pe de o parte natura relației care se stabilește În cadrul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
cu starea de rugăciune a anahoreților, cu veghea și psalmodiul repetitiv, cu starea de beatificare În care ființa rugatorului se contopește cu rugăciunea, cu alchimia teologică a imaginarului deesc, cu amplitudinea discursului monosilabic, cu vraja auctorială a sinelui căzut În transa rugăciunii. La fel și Cătălina asemeni călugărilor penitenți psalmodiază mantrele În pusee respiratorii de isihasm combinat cu incantațiile de minaret. Însuși turnul din care emite fata de Împărat se poate asocia modelului islamic, muezinic de unde hogea cheamă incantatoriu pe suplicanți
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
interzis, în unele țări și chiar în unele state americane, pentru violența sa!) drept relatarea ficțională a unui psihopat captiv în interiorul viziunilor sale morbide (Patrick Bateman, naratorul-protagonist, ne povestește, cu amănunte terifiante, multitudinea de crime săvîrșite într-un fel de transă psihotică; funcționar de bancă în timpul zilei, el devine un Mr.Hyde postmodern noaptea, ucigînd femei frumoase, parteneri de afaceri, homeless people, indivizi întîlniți ocazional etc. și căzînd, pe rînd, în necrofilie, canibalism sau sado-masochism; se poate totuși ca întreaga poveste
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un asasin periculos. Flint nu dezvăluie ambiguități legate de profesor, ci numai certitudini. Pentru el, inteligența și educația anchetatului sînt obstacole în calea aflării adevărului și nu, eventual, argumente ale credibilității lui. Ca atare, polițistul intră într-un tip de transă investigatorie, privîndu-l pe Wilt de somn (trei zile și trei nopți) și trecîndu-l prin serii infinite de întrebări epuizante (venite de la anchetatori succesivi). Protagonistul rezistă spre exasperarea lui Flint (pornit chiar să-l lovească, la un mo ment dat!), dar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a întîmplat cu soțul ei, dar Flint va sta, cu adevărat, neclintit în impresiile lui). Prin urmare, pentru divertisment (și pentru relaxare!), Wilt încearcă un mic experiment. Se hotărăște să spună inspectorului ceea ce el dorește să audă, eliberîndu-l astfel din transă. Mărturisește crima, într-o lungă declarație scrisă, inventînd o poveste abracada brantă. Afirmă că și-a tocat, cu multă grijă, consoarta (și pe însoțitorii ei americani!), la fabrica de mezeluri Sweet breads. De acolo, victimele au sfîrșit, cu siguranță, în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de mult prea impetuoasa lui soție să accepte, în casă, prezența unei chiriașe neobișnuite. E vorba de nemțoaica Irmgard Müler, studentă la colegiul tehnic unde predă protagonistul. La descoperirea chiriașei (de o frumusețe ireală), Wilt, deși inițial ostil, cade în transă erotică aproape instantaneu. Fascinația sa nu durează însă prea mult. În scurtă vreme, poliția (în rîndurile căreia îl recunoaștem și pe vechiul nostru amic Flint!) și trupele speciale îl atenționează pe profesor că domnișoara studioasă Irmgard este, în realitate, terorista
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dezvăluie, ca atare, în cele din urmă și protagonistul înțelege că a ajuns practic "dispensabil" (înțelegem că fusese membru, fără acordul său, într-un grup ultrasecret al Securității Statului, axat pe lichidarea mafio ților de prim rang). În stare de transă (un fel de apogeu al halucinației generale care se dezvoltă pe parcursul între gului roman), în ziua cînd trebuia să-l predea pe Mișa expediției polare (prin coincidență macabră, chiar ziua cînd "cruciulița" lui, deja "aprobată", trebuia să fie "executată"), scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dialogale, în condițiile în care "poezia, în general, e un monolog, care are eventual ecou în conștiința publicului, dar nu primește replici propriu-zise. Ce se întâmplă, însă, când poetul cade în lume și acordă un interviu? Intrerupt din rostirea în transă a discursului său și invitat să dialogheze, el riscă să-și piardă starea de grație și să dezamăgească"109. Referindu-se, în special, la perioada cenzurii, același critic literar redă, mărturii ale înseși Anei Blandiana, cu privire la manifestarea relației autor-cititor-popor: "Legătura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
SUNT LUMI S-a petrecut pe 8 martie 1914. A luat o mînă de foi de scris și s-a apropiat de o comodă înaltă. "Am scris pe loc vreo 30 de poeme, rînd pe rînd, într-un fel de transă pe care n-aș putea s-o definesc. A fost cea mai triumfătoare zi a vieții mele și n-aveam să mai cunosc alta la fel. Am început cu un titlu, Paznicul de oi. Cineva a apărut apoi în mine
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Hexagonul își face încă timp să citească, ba chiar să mai și celebreze literatura prin această întrecere periodică, la fel de așteptată și comentată ca o mare competiție sportivă, ceea ce e aproape inimaginabil în alte țări. De la obișnuitul "Nothomb nouveau" pînă la transa existențială a marelui scriitor haitian Lyonel Trouillot, editorii și librarii pariază deja pe "caii" potențial cîștigători în cursa pentru premiul Goncourt, dar și pentru celelalte premii mari Interallié, Renaudot, Médicis, Femina. Dincolo de aceste încleștări previzibile, tradiționale, războiul e prezent, în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Amélie Nothomb e nespus de pudică și discretă, fiind totodată de o neașteptată îndrăzneală și curiozitate fără umbră, care se opresc în trama verbală, încît parfumul ușor vetust și prețios al cărților sale reușește să inducă o stare vecină cu transa catarctică celor care cititori-femelă, vorba lui Cortazar se lasă seduși. Iată două fragmente din Barbă Albastră, ce reia povestea binecunoscută din altă perspectivă, cea în care orice ființă umană are dreptul la camera ei secretă, la un colțișor ferit, și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nici podelele ori grinzile. [...] Toată șura aceea era plină de copii mici, de țâță. Erau atâția, de n-aveai unde pune piciorul. Văzui umbra aceea aplecându-se peste copii". Experiența se curmă brusc, prin obnubilarea conștiinței eroului, plonjat într-o transă onirică: Când și cum am ieșit de acolo, nu știu. Parcă am mai auzit o dată ușa trântindu-se. Numai ca prin vis mi-aduc aminte". În cele din urmă, este descoperit de săteni "plin de sânge, cu un copil mic
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
august 1936, al lui Eliade, "peisajul capitalei naziste cu cromatica lui halucinantă" (2002: 143), altoit asupra actelor de demență socială românească (asasinarea lui Duca), să fi hrănit "pe căi subterane imaginația lui Eliade de-a lungul celor două săptămâni de transă în care s-a născut [...] Domnișoara Christina" (2002: 143). 96 Matthew Gibson trasează originile fenomenului literar al vampirului "în tradițiile Orientului Apropiat", adăugând că "faima sa în Occident se datorează aproape exclusiv colecției de mărturii adunate de Dom Calmet în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Să reținem că isihasmul este recunoscut și de biserica romano-catolică. Reforma protestantă (și "biserica reformată" a elvețianului J. Calvin (1509-1564)) propunea adoptarea convingerii că omul poate să explice și să stăpânească Scriptura prin lecturi și reflexii, nu prin viziuni miraculoase, transe și convulsii ale unor preoți, sfinți ori astrologi. În secolul al XVI-lea biserica catolică a reacționat la protestantism, prin așa-numita contrareformă, stabilită într-un îndelung conciliu ținut la Trente, în Estul Italiei, mutat în 1547 la Bologna în urma
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Dacă se mențin direcțiile tradiționale de creație culturală românească, atunci capodoperele vor continua să rezulte din folclorul propriu și al vecinilor nemijlociți, cu slabe semne în acest sens, deoarece astăzi primează fascinația sunetelor, cuvintelor și culorilor tari, violente, producătoare de transe psihice. Limbajul și terminologia filosofică sunt aspru ironizate și abandonate. Exprimările directe și spontane ale gândurilor și intuițiilor reflexive de moment le-au luat peste tot locul. Spre deosebire de trecutul apropiat, când Noica publica filosofie concepută în afara spațiului universitar și alături de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
experiență din acest sistem; se putea face numai prin sugestii și aluzii. Acesta este motivul pentru care metaforele și alegoriile poeților și pictorilor simboliști au arătat că lucrurile imposibile în natură ar putea fi experimentate numai în anumite condiții vis, transă, extaz"5. În teoria cu tentă cognitivistă propusă de Hofstätter persistă o ambiguitate structurală și fondatoare deopotrivă: simbolismul constituie deopotrivă "schema universală" inaccesibilă, dar și manifestarea ei proteică. În același timp, există o ambivalență constitutivă, pe care, simbolismul ca atitudine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]