1,221 matches
-
imediat, a momentului prezent), aspirându-l pe acesta într-o reorganizare permanent superioară care sfârșește prin a restabili de fiecare dată, sintetic, unitatea perturbată de o dedublare specifică oricărei reflexivități. Aceasta din urmă mediază, așadar, o revenire sporită, o regăsire transfigurată în care doar se câștigă și în care este îngăduită renunțarea doar cu prețul unei desprinderi necesare de vechi. Conștiința de sine strânge laolaltă un întreg mănunchi axiologic, raportând omul la moralitate, la instrumentul cognitiv teoretic, la câmpul orizontului pragmatic
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
beneficiezi de avantajul unei distanțări, ceea ce în cazul interiorității este realizat de către dedublarea reflexivă. Astfel, comportându-se ca un întreg, egoul îmbracă temporar haina unei staze premergătoare și se lasă observat, înglobat și depășit pentru a se regăsi pe sine transfigurat la finalul unui proces care nu are nimic de a face cu angoasa de tip heideggerian (adică cu vizita înrâuritoare a nimicului aducător de întregiri de perspectivă). În conformitate cu expresia cea mai înaltă a conștiinței obiectelor lumii (cea care oferă o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
adică toate caracteristicile unei veritabile interacțiuni, opusă indiferenței și neutralității de tip teoretic. Ea face posibilă în final o reorganizare superioară care aspiră eul astfel întregit și care restabilește, sintetizator, unitatea perturbată de dedublare. Post-schimbare, subiectul uman trăiește o regăsire transfigurată de sine și practică revenirea unificatoare sporită care este inutilă și de neconceput la nivelul conștiinței metafizice, ale cărei scopuri cognitive țin de o circumscriere concluzivă a unui dat abordabil doar în separație. În procesul modificării de sine ceva se
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
prea riguros control. Atitudinea estetică recunoaște sau construiește o armonie spirituală superioară pe care o reflectă apoi în mediul de interacțiune individuală cu frumosul. Ea preia din planul paradigmatic al realității obiective forme și valori pentru a le interioriza și transfigura proiectiv în operă. Viziunea ei se desfășoară pe o arie largă a cuprinderii experiențiale chiar dacă va fi vorba de o simplă translație ideatică sau chiar dacă se urmărește edificiul artistic monumental. În acest proces de supremă integrare artistică reflexivitatea preia forme
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
înfăptuirile marilor săi predecesori: Bach, Handel, Gluck, Haydn, Mozart. Totuși pentru Beethoven tradiția nu a fost o literă moartă, ci o ideie vie, dătătoare de forță. El a preluat tradiția în mod creator, a dezvoltat-o, a îmbogățit-o, a transfigurat-o prin prisma personalității sale,contopind-o cu înfăptuirile artei contemporane, ale epocii Revoluției Franceze. În aceasta constă forța geniului său; sintetizând cuceririle artei trecutului, el a deschis larg porțile spre arta viitorului, iar moștenirea lui artistică a devenit terenul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
a folosit cuvântul, făcând să răsune, alături de orchestră, vocile omenești. Iată în ce constă esența revoluționară a simfonismului beethovian. Intonațiile de masă, semnalele de fanfară, chemări de trâmbițe, ritmuri de marș, de cântece și dansuri de masă, imnuri, cristalizate și transfigurate în conștiința lui creatoare au prins rădăcini adânci și au servit drept izvor al expresivității noi. De aici decurge acel limbaj muzical lapidar, puternic. Din intonațiile cele mai simple, ce fluturau pe buzele tuturor, el a plăsmuit grandioasele sale teme
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
vadă arșița concret, ca pe un măr căzut din copac. Însă privirea îi alunecă de la capătul rândului înspre călăuza celor trei tipi: - Și pe mine mă ia cu fierbințeală. În stânga, o vilă în construcție. Zidari înghesuiți pe la geamuri, cu chipuri transfigurate de uimire, de parcă li s-ar fi arătat un miracol. Vreo câțiva stau cu gâturile întinse, mai să cadă de pe schelă. Pe acoperiș, un muncitor întins pe burtă întreabă rupt de curiozitate: - Ce-i, bă, ce-i?! Ce-ați văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
reușit să demonstreze cu argumente științifice Paulescu ajunge la concluzia că “legea supremă care conduce societatea la oameni și animale este iubirea’’, urmând aceeași cale, arată că aceeași lege constituie filonul de bază al creștinismului, prin care Hristos l-a transfigurat pe însuși Dumnezeu Tatăl, dintr-un părinte egoist, aspru și răzbunător, într-un părinte iubitor, înțelegător și iertător. Mai mult ca atât, recunoștința ce o datorăm creatorului în calitate de fii ai săi, trebuie să o întoarcem semenilor noștri, adică oamenilor. “Dumnezeu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe multe altele) crucea le face cu putință în viața spirituală a veritabilului creștin. Într-un admirabil articol, Andrei Pleșu invoca o altă serie de paradoxuri inclusiv sociale și politice prin care simbolismul crucii rămâne mereu actual. Toate erau însă transfigurate prin lucrarea tainică, dar eficientă, a Sfântului Duh. Privind astăzi spectacolul public românesc cred că ai posibilitatea de a remarca mai curând excesul de paradoxuri netransfigurate. Ele rămân blocate într-o amară și uneori disperantă contradicție. Invoc selectiv, cu titlu
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Ține de infinita putere a Sfintei Cruci. Presupune intervenția lucrativă în lume a Sfintei Treimi și asumarea spirituală de către noi a simbolismului Sfintei Cruci. Este dificil de cuantificat un asemenea miracol, dar, cu certitudine, el ar fi în măsură să transfigureze orice paradox. Inclusiv pe cele adânc și profund smintitoare din eterna și fascinanta politică românească. Pelerinajul un Woodstock al ortodoxiei românești ? Cu ceva timp în urmă, Cătălin Mihuleac publica un incitant articol despre pelerinajul la Hramul Sfintei Parascheva de la Iași
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
este consubstanțială ființei umane. A fi om înseamnă ați asuma o doză de violență ca destin. Problema este că nu poți să-i dai violenței curs liber, dezinvolt, ca huliganii de pe stadionul din Târgul Jiu. Esențial este să ți-o transfigurezi prin altceva: sport, lectură, muzică, dans, teatru etc. Atunci, violența se metamorfozează în ceva nobil și cultural. Or, participarea ca spectator la un meci de fotbal poate deveni un excelent prilej de ați transfigura violența și de ați defula umorile
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Jiu. Esențial este să ți-o transfigurezi prin altceva: sport, lectură, muzică, dans, teatru etc. Atunci, violența se metamorfozează în ceva nobil și cultural. Or, participarea ca spectator la un meci de fotbal poate deveni un excelent prilej de ați transfigura violența și de ați defula umorile, tensiunile, nervii și frustrările îndelung acumulate într-un măreț și reconfortant spectacol sportiv. Acum, în România se întâmplă exact pe dos. Fotbalul nostru devine pe zi ce trece o cale, un mijloc de exprimare
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
încet, încet, vegetând cuminte și neinteresant. Este ceea ce se întâmplă deseori în lumea de azi cu majoritatea semenilor noștri. Trăiesc cu frica-n sân, plasându-se sub semnul nefericit al infinitelor servituții și dependențe. Soluția este una simplă: să ne transfigurăm fricile sociale sub semnul binecuvântat al fricilor superioare (spirituale și religioase). 1 Pierre Brunel, Miturile secolului XX, Editura Univers, București, 2003, p. 235 2 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, traducere de Cezar Baltag, Chișinău, Editura Universitas, 1994, vol
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
fiind și ele irepetabile și strict personale, e clar că o interpretare critică nu poate fi identică cu o alta și nici substituibilă cu alta. Însăși cultura sa filosofică îl apropie de poezie, iar nu de teorie, chiar dacă I. Negoițescu transfigurează din plin în exegetica lui sugestii multiple venite din zona psihanalizei, a fenomenologiei și filosofiei existențiale. Transplantarea ideilor abstracte în propria creație capătă la I. Negoițescu, ca la mult îndrăgiții de el romantici germani, o densitate magică, neguroasă, colcăitoare de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ca receptor de cultură, viitorul scriitor I. Negoițescu e deja manierist: el își amintește că Blaga „m-a îndemnat să nu neglijez pe «clasici», pe artiștii Renașterii, pe care, de fapt, i-am înțeles abia prin modernii care i-au transfigurat desfigurându-i în propria lor operă“. Deci el nu absoarbe clasicul în stare pură, ci clasicul filtrat prin modern, maestrul prin discipol, iar modelul prin imitația deformatoare a formei originare (cum se va întâmpla, mai târziu, în cazul euforionismului pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
provincial) și mă înnebuneam de Hieronymus Bosch, de Brueghel: socotind aceasta de bun augur, el m-a îndemnat totuși să nu neglijez pe „clasici“, pe artiștii Renașterii, pe care, de fapt, i-am înțeles abia prin modernii care i-au transfigurat desfigurându-i în propria lor operă, de la „metafizicul“ de Chirico la Dalí, la Delvaux. Deși, în fapt, unicul prieten literar din acești ani mi-a fost Petre Hossu, de la care, ca și de la Ionel Manițiu, am învățat, cercul în care
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
poezia lui Mihai Beniuc mă îndrăgostisem foc și eu, deși era tot ce putea fi atunci mai străin propriilor mele înclinații literare: mi se părea însă și mai modernă decât a mea, aparținând unui mai sigur viitor, care avea să transfigureze modernismul, subsumând locurile comune sentimentale (pe Aragon îl ignoram), formulă cu adevărat înnoitoare, bogată în resurse emotive. Începeam astfel să gândesc asupra poeziei, nu doar să mă las târât de „vocație“ și abia așteptam să-l întâlnesc pe Beniuc, să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și originalitatea lucrărilor expuse În aer liber pe esplanada Teatrului Național din Iași, a fost solicitat să ofere din lucrările sale premii pentru participanții la Festivalul de Film (FIFARTĂ care a avut loc anual la Iași. Lucrările sale În lemn, transfigurate prin utilizarea cu măiestrie a Încărcăturii emoționale potențiale a elementelor materialului brut (goluri, noduri, scorburi, etc.), impresionează prin expresivitatea accentuată de cioplitura sigură și tranșantă. Prelucrarea frustă, alungirea exagerată a figurilor În posturi Încremenite, amintesc parcă de maiestuozitatea și severitatea
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
istorie și social, chiar dacă lucrează în interiorul lor. Iar, destinzîndu-se, distanța înclină să se orizontalizeze. Apocalipsa începe să fie concepută potrivit temporalității și istoriei, definită în raport cu ele : devine capătul lor, iar nu în primul rînd Zenitul care, în orice clipă, le transfigurează. Un exemplu: în primul mileniu creștin, grosso modo, moartea era concepută ca pasaj spre învierea omului total (trup și suflet), părea o poartă prin care lumina ultimă se lăsa deja întrevăzută. începînd cu secolul al XIV-lea, se înmulțesc în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
social, deși ea e mereu tentată să cadă în sclavia unui corp istoric sau a unei idei obiectivate și girate colectiv. Fiecare persoană se împlinește în irepetabilitatea ei prin asimilarea interioară a întregului real, a unui real pe care îl transfigurează, îl transpune din regimul general-obligatoriului în regimul libertății transcendente. însă, presimțită, experimentată interior, această libertate trebuie să iradieze, prin intermediul persoanei, în lumea de aici, să transforme conștiințele, să le pregătească pentru parusie, să aibă așadar un impact social, dar unul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ordinea, solidaritatea și varietatea ei esențială. (Uneori Iisus, deși acceptat ca Mântuitor, nu e socotit și Dumnezeu, sau Creator al Lumii). Dacă-i așa, indivizii pot forma cu Iisus tot atâtea comunități izolate, care să nu imite și să nu transfigureze solidaritatea naturală a făpturilor din ordinea creațiunii. lată de ce Nichifor Crainic expune doctrina sa despre Biserică nu în imediată legătură cu doctrina despre Iisus Hristos ca Mântuitor, ci după ce tratează despre creațiunea lumii, adică după ce arată și calitatea de Creator
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în starea de mântuire echivalează cu ridicarea ei în starea de plenitudine a frumuseții sofianice. „Sofia creaturală e făptura în măsura în care e îndumnezeită de har și ridicată în eternitate... E lumea modelată din nou în perfecțiunea paradisului spiritual după chipul Mântuitorului transfigurat pe muntele Taborului” (Problema stilului). Iată dar cum teologia estetică se încadrează în teologia soteriologică, adică în teologia creștină pur și simplu. însemnătatea soteriologică a frumosului, sau fuziunea lui cu însușirea iubirii, e lămurită și prin un al treilea termen
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e omul, îngerul, și creatura toată văzută în cerul spiritual. Umanitatea biblică și hagiografică, prinsă în vastele configurații ale compoziției, urcă de pe pământ spre cer, absorbită în marea taină a lumii de dincolo de lume. Pictura bisericească e istorie convertită și transfigurată în veșnicie. Omul ocupă în ea un loc imens fiindcă el e obiectul mântuirii, pentru care Hristos s-a întrupat luându-i chipul, înnobilându l și făcându-l astfel vrednic să fie glorificat de vraja penelului. Pictura religioasă e spiritualizarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sfințire și desăvârșire a creaturii. Făptura, participând la înțelepciunea divină, se preamărește în slava lui Dumnezeu, se îndumnezeiește. Toată această lume, readusă în ordinea spirituală, primordială, renăscută în Duh prin cea de a doua creație, care e opera Mântuitorului, lumea transfigurată în sfințenie și ridicată din nou la frumusețea cea dintâi se poate numi Sophia creaturală. Modelul de frumusețe sofianică, necreată și creată totdeodată, e personalitatea Mântuitorului care, ca Logos e necreat, iar ca întrupare în om e creat. Ideea de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trăit în trup, a murit și a înviat în trup, s-a înălțat la cer și șade de-a dreapta Tatălui în trup spiritualizat și îndumnezeit, perspectiva artei mele se deschide din istorie în eternitate, căci cerul creștin e și istorie transfigurată în eternitate. Din ordinea contingență a imperfecțiunii terestre, formele concrete reapar în ordinea veșnică, strălucind de frumusețea nemuritoare. Prin Iisus Hristos s-a sfințit omenirea întreagă și formele spirituale ale sfinților săi dăinuiesc, acolo sus, pure și circumscrise în gloria
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]