1,145 matches
-
prin care mișună specii fabuloase, vrăjitorii, descântece, blesteme și bocete, toate aduse cu un scop, și anume, redescoperirea ființei noastre culturale constante în ciuda vitregiei sorții. Dinamica realității și reportajul Încă din "Căile pământului", întâlnim elemente de transcriere directă, lipsită de transfigurare, a unei realități plasate în lumea satului din perioada cooperativizării agriculturii. Țăranii mai poartă în inimă sentimente ultragiate, dar cu posibilități de regenerare morală. "Cariatida" (1964) stabilește raporturi explicite între realitatea rurală, industrială și legendă. Mitul estetic al creatorului și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
formei; poetul cumulează modalități artistice ce amintesc de arta lui Blaga, Barbu, Arghezi, Bacovia chiar, dar și Macedonski și folclorul, într-o stare de indeterminare și devenire acceptată în măsura în care noi, cititorii, vom recepta ca material poetic reprezentările științifice asupra realității. Transfigurarea în material poetic a matematicii, fizicii, filozofiei reprezintă efortul căutărilor de a impune o nouă formulă. Astfel, discursul devine din când în când stare lirică: "Nu-mi aduc aminte de ei, nu-i știu,/ toți unul într-altul suntem acum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la A. E. Baconsky, Mihu Dragomir, Dan Deșliu, V. Porumbacu, Eugen Frunză etc. 3 Evenimentele istorice și edificarea unei noi lumi (M. R.. Paraschivescu, Eugen Jebeleanu), noile realități agrare, creșterea producției de cărbune, apariția tractoarelor, a firelor electrice, alfabetizarea, fără transfigurare poetică se manifestă atât în poezia promoției interbelice: M. Beniuc ("Orezăria"), M. Banuș ("Eroilor ceferiști"), cât și în cea a generației mai tinere: Anghel Dumbrăveanu, A. Rău, Ion. Horea, Al. Andrițoiu, Ion Brad, Mihai Dragomir, Veronica Porumbacu, Dan Deșliu. 4
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este purificare. Mântuirea este Înălțarea și transfigurarea umanului prin comuniunea iubirii dintre om și Dumnezeu. În cazul vinovăției tragice, eroul este singur În lupta cu destinul. În cazul păcatului, omul suferă, dar sfârșește prin a se reîntoarce la Dumnezeu. În perspectiva unei morale raționaliste, vinovăția devine un
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
așa cum o descria Ion Barbu. De ce totuși, pe planul receptării, ea interesează pe mai mulți decît poezia acestuia? Un răspuns ar fi că emoția, ceea ce „izvorăște din inimă”, are un impact mai puternic și e mai rezistentă decît „experiențele și transfigurările” intelectuale, aluziile mitologice ori de alt gen, care adesea nu sînt pricepute ori se uită repede. Alt răspuns ar fi că Bacovia e mai comprehensiv în fața lumii, pe care o integrează mai larg în versurile sale, cu aspirațiile și dezamăgirile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lucrării de față. În acest înțeles, „complexul” include următoarele elemente componente: a) motivația inconștientă (adică acel sistem de idei și reprezentări accentuate emoțional ce sunt refulate), b) conflictul (mai mult de origine intrapsihic), c) simbolismul (care cuprinde fenomene de sublimare, transfigurare). The complex of frustration, 1956, New York, p. 2. Pentru aceștia, amintiri traumatice uitate și ignorate de „eul” conștient, evocate de către bolnavi sub stare de hipnoză, sunt în „inconștient” și de acolo influențează asupra stării generale actuale, putând-o determina și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
etc. Un punct de maximă intensitate a percepției halucina(nt)e este propriul ritual sepulcral; strania dedublare postthanatică, amintind pe undeva de postuma eminesciană Ioan Vestimie sau de A treia resemnare a lui Márquez, păstrează totuși marca indiscutabilă a halucinantei transfigurări aruștiene. O mână (desigur) picturală și o sensibilitate hipertrofiată efasează contururile realului, le întunecă și le halucinează până la dizolvare sau la aglutinarea într-o pastă din care nu lipsește oniricul de coșmar, și nici cromatica expresionistă: pământul e "roșu ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vizual, olfactiv sau tactil, asupra fiecărui element din proximitatea sa. Pe măsură ce el pare a se adânci în lene, obiectele și ființele care îl înconjoară se încarcă, dimpotrivă, cu energie și se metamorfozează într-un mod absolut fermecător. Procedeele recurente de transfigurare sunt antropomorfizarea (în dulap se ascund "dulci farfurii cu sufletul ca roza/ de parfumat", "cuțitele vorbesc de mărul acru", "îmbătați de-azur și izuri/ bat cu capu-n geamuri triste/ bâzalăii din brizbrizuri", chiar și "orele-atârnă-n iarbă nemușcate"), dilatarea sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur" (ultima patrie). În alte texte din carte, se întâlnește ideea unei purificări inerente procesului de transfigurare necesară a lumii prin actul scriptural. Scrisul rămâne, orice s-ar spune, metoda optimă de exorcizare, de eliberare de sânge, de organicul robit, subjugat lumii, deci de stările care atrofiază ființa poetei. Într-o artă poetică explicită, aceasta recunoaște că
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Chiar și când în codul poetic pentru care optează scriitura daniloviană trec ironia și autoironia bufă sau cinismul bine temperat, impresia de ansamblu este a unui discurs niciodată saturat de metafizic, de tensiunile unei interiorități deschise în același timp spre transfigurarea simbolico-mitică a exteriorității. În fapt, mai ales lumea Centurii de castitate pare a fi rodul unei transcrieri apocrife a diegezei biblice, în care hieroglifele originare, fie ele scene întregi ori personaje arhicunoscute, fie doar simboluri sau gesturi semnificative, sunt traduse
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
carnal/ mater genitrix și Beatrice" Desigur că ceea ce prevalează este semnificația acestei existențe cu funcția de alter ego, în care actantul aventurilor lirice grandioase se poate reflecta în decursul meditației subsecvente, de regulă temporale: efigie a feminității înseși, partenera-obiect al transfigurării poetice apare întotdeauna și ca pretext al racordării definitive la atemporal, la mitologie și istorie. Pe oglinda vizitată de stele, în cursul unei enigmatice călătorii "plutitoare pe marea egee", poetul devine visătorul ce se transportă, bineînțeles "în somn", într-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
totul transfigurat. Căci niciodată secvențele componente nu pot fi anodine, câtă vreme chiar cel mai puțin semnificativ detaliu în ordinea aparenței, firește poartă încrustate în pieile sau în osatura proprie hieroglifele celeilalte ordini, de dincolo de empiricul gol. Iată, de pildă, transfigurarea unei întâlniri "obișnuite" cu histrionicii frați în ale poeziei, ce trebuie văzută cu mult mai mult decât un (altfel firesc) elogiu adus, în descendență platoniciană, prieteniei, fundamentală alteritate ce rotunjește ființa. Și anume, un ceremonial ezoteric colportând, peste timpuri și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cheie... vasiliană ale secvențelor vieții diurne (Tren personal, Iarbă verde) și mai ales nocturne (Epistola I, I(olanda), III, Noi contingente sau Postludiu) se aglomerează în opul antologic Șobolanul Bosch (Editura Paralela 45, Pitești, 2006), dovedind, prin recurența procedeului de transfigurare, aceeași obsesie a dublării, a pervertirii în sens pozitiv, firește unui cotidian al contrariilor semnificative într-un fel de scenariu posibil al tramelor mitologice, resemantizate permanent de un "monadolog" prin definiție nostalgic al marilor mituri. Acesta îmi pare a fi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
imobile se spune că vom ajunge să "ne convingem într-o zi (care va fi o zi mare) de convergența științei sale [i.e., 'noastre'] profane și a cunoașterii sacre"5. Conceptul major care permite înțelegerea rolului științei este cel de transfigurare. Pentru Abellio, e neîndoielnică "prezența necesară, în toate fenomenele de transfigurare, a esențelor inferioare, cele mai de jos, cele mai puțin legate, cele mai puțin integrate"6. În sistemul filosofic al lui Abellio, principiul interdependenței universale este "singura presupoziție metafizică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
zi (care va fi o zi mare) de convergența științei sale [i.e., 'noastre'] profane și a cunoașterii sacre"5. Conceptul major care permite înțelegerea rolului științei este cel de transfigurare. Pentru Abellio, e neîndoielnică "prezența necesară, în toate fenomenele de transfigurare, a esențelor inferioare, cele mai de jos, cele mai puțin legate, cele mai puțin integrate"6. În sistemul filosofic al lui Abellio, principiul interdependenței universale este "singura presupoziție metafizică implicată de universalitatea "Structurii absolute""7. În ciuda afirmațiilor sale uneori tranșante
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
șanse egale și infinit renăscînde"38. Și aici ne confruntăm cu un redutabil paradox. Emisfera de jos a structurii absolute comunică cu emisfera de sus. Mai mult încă, esențele de sus nu valorează absolut nimic în absența esențelor de jos. Transfigurarea nu este, oare, tocmai trecerea instantanee a esențelor de jos spre cele de sus? Cum poate exista ridicare la cer fără încarnare? Dacă există o ruptură radicală între cele două emisfere, atunci ce înseamnă cuaternarul, dacă nu învîrtirea în cerc
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pe planșe se observă ciclurile de dezvoltare a fluturelui și al broaștei de lac și se evidențiază începerea acestor cicluri la instalarea definitivă a sezonului cald. La fel își asigură perpetuarea speciei păsările și mamiferele. La limba română se urmărește transfigurarea prin arta cuvântului a realităților observate în mediul înconjurător. Învățătorul și elevii propun și selectează texte de primăvară, în special texte lirice precum: „Sfârșitul iernii” de V. Alecsandri, „Rapsodii de primăvară” de G. Topârceanu, „Primăvara” de Panait Cerna etc. Se
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
ca și economia precapitalistă: este o formă transfigurată a organizării domestice (cu schimburi fraterne); regăsim aici ofranda, serviciul benevol și sacrificiul (Bourdieu, 1994). Religia este în același timp economică în scopuri și simbolică în mijloace. Ea depune un efort de "transfigurare" a relațiilor economice și a raporturilor de dominare (legături afective, fraterne, charismatice), și asta prin jocul unui cuvânt care eufemizează sau maschează o realitate "obiectiv" fondată pe interes. El vorbește de o "alchimie simbolică". Adevărul acțiunii religioase este că are
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sau în altă țară și nu este recunoscut; • Impostura falsul erou formulează pretenții neîntemeiate; • Încercarea grea eroul este pus în fața unei grele încercări; • Îndeplinirea încercarea este trecută cu succes; • Recunoașterea eroul este recunoscut; Demascarea răufăcătorul sau falsul erou este demascat; • Transfigurarea eroul capătă o nouă înfățișare; • Pedepsirea răufăcătorul este pedepsit; Căsătoria eroul se căsătorește și se înscăunează împărat. Moment de răscruce atît pentru folcloristică, cît și pentru naratologie, modelul lui Propp a însemnat triumful structurii asupra tematicii, basmul fiind în opinia
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
unui popor reprezintă cartea sa de identitate. Consider că a cunoaște literatura neamului tău este nu numai o datorie, ci și o cale de con știentizare a propriei identități, având un rol formator. În primul rând, literatura națională reflectă, prin transfigurare artistică, existența prin veacuri a poporului căruia îi aparținem, reflectă spiritualitatea și valorile sale, care ni s au transmis și nouă. Cunoașterea acestei „arhive“ ce include nenumărate mituri fondatoare contribuie, așadar, la conștientizarea propriului trecut, a rădăcinilor noastre și, implicit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Dumnezeu" față de muritori, simbol al intențiilor reale din sufletul uman ."9 Dumnezeu o creație a supraconștientului își dezvăluie dorințele prin mijlocirea Fiului. Prin intermediul celor două personaje testamentare vorbește, de fapt, vocea sufletului uman. În cazul lui Iisus, ea parcurge drumul transfigurării subconștientului tenebros în supraconștientul majestos. Mîntuitorul "a învins tentația demonică (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientul) a naturii umane..."10 Iisus a devenit susține Paul Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu".11 Interesantă îmi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolul fecundării spiritului. Chiar și norii sînt incluși în simbolul spiritului. Simbolurile încep să îmbrace semnificația lor morală, care depășește semnificația cosmică și sezonieră. Nici miturile dintr-o perioadă mai evoluată nu mai pot fi înțelese dacă este neglijată această transfigurare a evenimentului cosmic în sens moral. Odată dobîndită semnificația morală, ei i se suprapune o semnificație complementară și inversă, cea a pedepsirii pămîntului de către spiritul ofensat de imoralitatea răspîndită pe pămînt. Acesta este purificat, fiii pămîntului fiind pedepsiți prin intermediul potopului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lunii. Ancorat în planul realității, "fiul omului", adică omul real (fiul lui Adam), este totodată pe plan simbolic "fiul lui Dumnezeu". Este extrem de important să nu confundăm cele două planuri. Supranumele lui, "lumina lumii", indică faptul că el reprezintă o transfigurare simbolică a vechii divinități solare, care nu domnea pînă în acel moment decît asupra vegetației. Dat fiind că, sub forma ei primitivă, divinitatea solară trebuia să lupte împotriva uscăciunii pămîntului, simbolul divinității, transpus în planul evoluat, va provoca la luptă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o divinitatea ostilă. Spiritele pămîntești și multiple ale animismului încep să se concentreze în două grupe de divinități solare și lunare, binefăcătoare și răufăcătoare, ceea ce pregătește monoteismul, caracterizat prin dualitatea "Dumnezeu-Satan", principiul binelui și cel al răului. La originea acestei transfigurări treptate se află în realitate o constelație triplă: soarele luna și pămîntul, căci este evident că pămîntul, sălașul omului, este inclus în simbolizarea care reprezintă destinul omului. Dualismul impus de contrastul "binefăcător-răufăcător" rămîne predominant căci luna și pămîntul au simbolic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cotidiene. Datinile și obiceiurile apar ca niște coordonate fundamentale ale traiului isvorenilor, generând drame și acționând ciclic, implacabil, asemenea destinului. „Țara sălciilor” se conduce după legi proprii, cu reminiscențe venite din timpuri străvechi. Imaginea satului este, astfel, ușor aureolată prin transfigurare mitică și infuzii de lirism. Dincolo de atotputernicia tradiției se conturează, totuși, într-o serie de tablouri răzlețe, în genul lui Jules Renard, un om al pământului, având rosturi, calități și defecte general umane. Personalitatea artistică a scriitoarei se manifestă într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]