1,137 matches
-
segmente din peisajul tradițional.<endnote id="6"/> Cartierul de blocuri a devenit marele simbol al modernizării de tip comunist. Desigur, În Întreaga lume, o parte a populației s-a Înghesuit În blocuri: este prețul industrializării și urbanizării. În România Însă, transfigurarea orașelor În „păduri de blocuri“ a fost Înfățișată ca soluția ideală, un summum al civilizației moderne. Ce putea fi mai Înălțător decât a trăi la bloc! Imaginile de propagandă puneau În evidență splendoarea noilor cartiere. Viața românilor s-a schimbat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
alt registru, gustul sângelui. Dar el a scris o ficțiune care nu are, În fapt, nici cea mai mică legătură cu Vlad țepeș cel real, și nici măcar cu tradiția și cu legendele care-l privesc. Vampirul Dracula nu este o transfigurare a lui Vlad țepeș; este un personaj independent și cu totul fictiv. Căutarea lui Dracula În România — pe urmele, se Înțelege, nici ele foarte sigure, ale lui Vlad țepeș — nu e decât un joc, destul de pueril, chiar dacă În el s-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lasă să se șteargă de la sine; semn al unei istorii instabile, dar și al unui comportament instabil. Secolul al XIX-lea, mai ales de pe la 1830, și tot mai intens spre 1900, este perioada modernizării. „Marele sat“ devine „Micul Paris“, o transfigurare impresionantă. Casele Încep să aibă mai multe etaje și se contruiesc edificii publice demne de acest nume. Cele mai reprezentative sunt Înșirate — firește — pe Calea Victoriei. Teatrul Național s-a ridicat Între 1846 și 1852 după planurile arhitectului vienez Joseph Heft
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ca să spun așa, pe Lucreția Andriu, pe patul de moarte, căreia i-a rezistat cu voința Lady-ei Ligeia a lui Edgar Poe, admirabil tradusă de ea. După exemplele date mai sus putem spune că această Moarte se identifica cu o Transfigurare. Vasile Lovinescu </citation> <citation author=”LOVINESCU Vasile” loc=”București” data =”aprox. 1980”> Stimate domnule Dimitriu, Îți mulțumim, eu și soția mea pentru urările trimise de Anul Nou și de ziua mea onomastică. Îți păstrăm aceiași afecțiune și stimă morală și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
vas de vacanță. Să fi fost doar agrementul miza prezenței noastre în acel loc părăsit, năpădit de epavele unei lumi descompuse?... „Ba bine că nu!” - aud o voce patetică, undeva, în spatele meu. „Ați fost convocați pentru a asista la o transfigurare, la o schimbare de sens și de repere interioare. În ce direcție, veți afla mai târziu, fiecare de unul singur, rebobinând mental «documentarul» aflării voastre împreună.” VASILE GÂRNEȚ: Cu siguranță, nu hazardul poruncea în aceste locuri, oricât de dezmoștenite îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pustiu, în care nimeni să nu ne aștepte și să nu întrebe de noi, unde ar fi posibil să ne întâlnim, înfricoșați, propriul eu dedublat? Am trăi o experiență unică, răvășitoare. Dezvățul de festivisme ar însemna un șoc emoțional, o transfigurare cognitivă, un „moment al adevărului” și al dezgolirii interioare, de pe urma căruia ar putea rezulta un experiment literar foarte interesant, demn de statura unor scriitori europeni, de capacitatea lor de a simți neantul... Păcat că nici una dintre gazdele noastre - o spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a realității și ființei, apropiindu-se, în felul lui, de cei mari ai noștri, de un Eminescu, Blaga și Arghezi care, la rândul lor și fragmentat, trebuie s-o spunem, au „îndrăznit” o poezie ce depășea mimesisul, descriptivul liric sau transfigurarea lirică. Cu accente de acest tip, ca în poemul En-Ghidu, risipite în primele volume și apoi „compact”, ca o adevărată, frontală abordare a metafizicului, în volumele 11 Elegii și Laus Ptolemaei, Nichita își atinge apogeul creației, cred eu, trecând de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne dovedi apoi că trăim în adevăr. Pelerinul are toată îndreptățirea să facă un pelerinaj. Transportul transformă, de regulă în ceva mai bun, iar mobilitățile regenerează. Isus însuși n-a încetat să peregrineze: înspre Templu, cel mai adesea. Dovadă că transfigurării ascensionale a bipedului trebuie să i se dea o țintă pe hartă, un punct ce trebuie atins, o comoară de contemplat. Iar, în lipsa Templului, un han, un reper, data unei sărbători pentru momentul sosirii și un ghid al drumețului (primul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cea mai importantă în simbolismul hipomorf solar, „calul e așadar simbolul timpului de vreme ce e legat de marile orologii ale naturii”. Caii sunt jertfiți lui Helios în insulele Rhodos și zeului solar scandinav Freyr. Eroul solar reface, așadar, întru totul arhetipul, transfigurarea sa în soare nu este simbolică, ci are toate caracteristicile mitice: „Și nu-i soare răsărit,/ Și-i Ion împodobit,/ Călari pi-un cal gălbiu,/ Nu-i gălbiu de felu lui,/ Șî-i gălbiu deasudătoari” (Țepu - Galați). Harnașamentul lui, folosit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frați și alesul - „Care-n lume n-a mai fost” va arunca sulița într-un spațiu solar și de acolo își va aduce acasă mireasa, chiar dacă aceasta are o formă neașteptată: „În coadili mărilor,/ În răsăritu soarilui” (Alexandrovăț - Serbia). O transfigurare totemică apare și în colinda tip III, Ciuta proroacă. La fel ca în orațiile de nuntă, fecioara de măritat ia forma unei fiare candide urmă¬rite de feciorul în ipostaza de vânător arhetipal. Atributele solare se păstrează și acum: „Vețuia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
devine pentru zmeu ceea ce Negru este pentru mezin. Ajutorul „cabalin” îi plasează pe zmeii suflători de foc, precum balaurii, în directă legătură cu energiile mistuitoare ale distrugerii prin ardere (văpăi, scântei). Comparația frecventă a calului voinicului cu leul, dar și transfigurarea felinei în planul cabalin au la bază o încărcătură psihopompă comună: „în Apocalips calul morții prezintă un remarcabil izomorfism cu leul” și o prezență acustică similară, tunătoare: „galopul calului e izomorf cu răgetul leului”. Astfel gestul trezirii leului prin strănutul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu prea așa mult”. Feciorul ars de sete renunță să bea din urmă de vulpe sau de urs și alege urma cerbului, sub influența legăturii totemice. Transformarea imediată aduce pe scenă un animal mirific, capabil să eclipseze astrul a cărui transfigurare este: „Trupul lui, cât era de mare, era numai și numai de aur, de strălucea să-ți ia vederile. Soarele rămăsese pe lângă el ca stelele cele mici pe lângă soare, iar coarnele cică i-ar fi fost lungi și pline de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mari că se scornea,/ Valuri mari că se făcea,/ Luntrile de răsturna,/ Năvodarii se-neca,/ Numai vătafu-mi scăpa,/ Cu cuțitele-a vâslit/ Și la mal că a ieșit” (Grădiștea - Ialomița). Marea și scufundarea în apă sunt, după cum vom vedea, o transfigurare a înghițirii inițiatice, iar salvarea vătafului de la înec ia sensul unei călătorii mitice pe tărâmul celălalt, al Haosului precosmic și al unei probe depășite. „Stăpână a apelor primordiale” (Mihai Coman) și „cerber” în ritualurile funebre, vidra cunoaște o ipostază surprinzătoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
celălalt, printr-o „contaminare” magică. „Călătoria” „unde iarba crește/ Fir găitănește” este călătoria în stomacul fiarei, iar transferul de forțe și cunoașterea absolută vine din această incursiune ce păstrează la origine identificarea cu animalul totem prin înghițire. Mai evidentă este transfigurarea eroului prin metamorfoza care amintește prin sintagmele folosite de înghițire: „I-a dat o palmă, lu Ionică, l-a făcut o muscă și l-a băgat sub șaua calului. Când l-a dat jos de-acolo, când l-a scos
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
era, cât a bâzâit musca. Când s-a oprit musca di bâzâit, ea ș-a dezlegat ochii. Ajunsăsî-n marginea pădurii” (Izvoare - Soroca). Zidul din copaci face trecerea spre tărâmul soarelui și traversarea „ilicită” lipsește neofitul de simțul vizual, ca o transfigurare simboli¬că a orbirii inițiatice. Tot o înghițire simbolică este și traversarea mării pe care calul i-o amintește flăcăului în colindele de tip 73, Cal amenințat cu vânzarea. Motivul alesului conturează aici un bidiviu „sălbatic”: „Io nepotcovit/ Și nechingiuit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cu soru-sa cea mai mare./ Soru-sa cea mai mare./ Soru-sa din grai grăia:/ -Dă, frate, turmancoace/ Că grei nori de ploaie-ș vin./ - Ba, zo aceea că nu-s nori,/ Că-ți vin ție pețitori” (Ciubanca - Transilvania). Devine astfel clar că transfigurarea pețitorilor în nori ține de unghiul de reflectare al fetei și nu de aspectul flăcăilor, care știm, au o natură uraniană. În acest mod vede fecioara etapa următoare din viața ei: pe de o parte, ca exteriorizare a naturii proprii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ta-so numa’ în cămăși de in. I-aș face și pă el la fel” (Purcăreni - Argeș). Alteori, fetele făgăduiesc în scop marital să sature întreaga curte regală cu o pâine și să o îmbrace cu un singur fus de tort. Transfigurarea plantei în formă utilă social utilizează minimul de resurse pentru un rezultat hiperbolic. Forțele magice activate în timpul inițierii vizează exact restabilirea belșugului mai întâi prin rodul abundent, ferit de prădători, și apoi, prin abilitatea folosirii lui. Fetele dobândesc, așadar, puteri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o bucată de pâine. Ce umilință, să trebuiască să mănânci la fel ca toți ceilalți! Totuși, mâna scriitoare poartă mănușa la care vine în zbor șoimul, măcar asta ar trebui să știe toți cei care țin o carte în palme. Transfigurarea chiar există, n-o fi scriitorul un zeu, dar actul de a scrie poeme este unul alchimic, de exorcizare a pielii ce conservă formele care suntem pe lumea asta. Bine zicea Nietzsche: "pentru un adevăr este mai primejdios să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
formule, nici cea a timpului efemer, dar "fericit", specific condiției umane, nici timpul imuabil și etern, dar anistoric, fără mlădierea existențială, nu constituie alternative ontice satisfăcând axiologic la modul absolut". Din perspectiva eternului, oscilația temporalității de ordin omenesc, "oscilând de la transfigurare la neant", apare ca un nonsens. Entitățile cerești, prin lipsa de istoricitate, de culoare și vibrație existențială, prin lipsa participării afectuoase, duc la înțelegerea din perspectiva umană că sunt niște morți ("căci eu sunt vie, tu ești mort"). În Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai bine, mai nuanțat, mai evident după ce slova e gata tipărită. Toată producția lui tipărită are, În exemplarul păstrat cu grijă, corecturile creionului lui ascuțit, scrupulos până la manie și precis. Ce va fi Însemnând și cum să ne explicăm această transfigurare, această indiscretă oglindă care ne trădează negii, ridu rile și perii incomozi de pe fața, pe care o vrem curată, a icoanei gândurilor noastre? O excelentă și incomparabilă școală și exercițiu de „retorică“, adică de cântărire prețioasă a cuvintelor, propoziției și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toamna lui 1908, Încetă În vara războiului nostru din 1916, În care răstimp, opt ani În șir, am cunoscut o lume pe care voi Încerca acum să o aduc Înaintea dumneavoastră prin câteva umbre mai stăruitoare În amintire, dimpreună cu transfigurările lor datorite fie dispariției unora, fie trecerii unui atât amar de timp. La fel, după aceea, voi deschide ușa odăii mele umbrelor amin titoare ale colaborării noastre comune la Ideea Europeană (1919-1928), Îmblânzind și aci, pe cât se poate, verva abundentă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
măcar a-l lua în seamă... Doar într-un târziu, simțindu-se mai în largul său, sub înrâurirea binefăcătoare a alcoolului, datorită amabilității de care făcea gazda dovadă, sau poate sub impulsul amintirilor duioase din trecut, individul are momente de transfigurare: ochii încep să-i strălucească, zâmbetul devine insinuant - întreaga lui făptură exprimă dorință! E tendința lui spre mai bine și spre mai frumos și - de aceea, poate - e partea cea mai valabilă dintr-însul... Nimic din cele petrecute nu mi-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
copii îmbrățișați într-o profundă și indestructibilă solidaritate frățească... Apoi, Mircea rupea bucăți din pâinea proaspătă și caldă, iar noi o treceam pe sub chicuș ungând-o cu ulei și, stând pe sacii de floarea-soarelui, mâncam încet, pătrunși de o puternică transfigurare sufletească, de parcă ne-am fi împărtășit din chiar trupul și sângele celui crucificat pe muntele GOLGOTA. În fața noastră, Leu, simțind momentul înălțător la care lua direct parte, a cules cu limba lui trandafirie și ultima firimitură de pâine în semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
le-am auzit de la Antipa și despre care memoria mea conștientă nu avusese știre”. Este consemnat chinul începutului, literatura neavând o finalitate clară, de unde obscuritatea scopului și chiar eternizarea în derizoriu. Declanșarea imaginației presupune jocul realitate/ficțiune, prima fiind o transfigurare a celei de-a doua. Relațiile erotice Silvia/Antipa sunt imaginare, dar puncte de plecare pentru realitate. Nu există comunicare. Raportul dintre personaje se schimbă în permanență, de unde nestatornicia formelor ficționale. întâmplările povestite de altii sunt determinante pentru desfășurarea închipuirii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
separare între o utilizare „gratuită”, pur ludică a procedeelor generatoare de comic și investirea lor în comedie cu o valoare de sinteză, superioară care transcende condiția simplului procedeu. Termenul utilizat aici de Radu Stanca, de asemenea relevant, este cel de „transfigurare” aplicat autorului dramatic, „geniul transfigurator”. Scriitorul nu rămâne doar la această concluzie, a doua ipoteză este chiar mai revoluționară, investirea cu sens a comicului plasează comedia într-un registru care aparent i se opune : tragicul. Iar contextul de afirmare a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]