1,894 matches
-
Știință din Bihor. D. s-a dedicat studierii și editării operei lui Iosif Vulcan, celebru mai ales datorită revistei „Familia”, dar prea puțin cunoscut prin propriile sale scrieri. Solida monografie pe care a consacrat-o entuziastului și neobositului animator cultural transilvănean se bazează pe o vastă și temeinică documentare, pe minuțioase cercetări de arhivă și pe despuierea a zeci de publicații. Lucrarea situează biografia și activitatea lui Iosif Vulcan în contextul epocii și reconstituie rolul important jucat de acesta în mișcarea
DRIMBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286875_a_288204]
-
bazează pe o vastă și temeinică documentare, pe minuțioase cercetări de arhivă și pe despuierea a zeci de publicații. Lucrarea situează biografia și activitatea lui Iosif Vulcan în contextul epocii și reconstituie rolul important jucat de acesta în mișcarea literară transilvăneană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Exegetul analizeză cu obiectivitate și discernământ critic opera prolifică, de o derutantă diversitate, a lui Iosif Vulcan, netrecând cu vederea valoarea artistică modestă a scrierilor acestuia, dar apreciind aportul la umplerea
DRIMBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286875_a_288204]
-
-lea. Exegetul analizeză cu obiectivitate și discernământ critic opera prolifică, de o derutantă diversitate, a lui Iosif Vulcan, netrecând cu vederea valoarea artistică modestă a scrierilor acestuia, dar apreciind aportul la umplerea unor goluri acut resimțite în literatura și presa transilvăneană din epocă și, totodată, la menținerea idealului de libertate și unitate națională. D. și-a fructificat documentarea și într-o ediție cuprinzătoare a scrierilor lui Iosif Vulcan. După primul volum (1987) conținând poezii, proză și teatru, scrieri apărute mai înainte de
DRIMBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286875_a_288204]
-
și „Luceafărul social-cultural” (Sibiu). A colaborat la „Vatra școlară” (Sibiu), „Foaia scolastică” (Blaj), „Libertatea” și „Noutatea” (Orăștie), „Cosinzeana”, „Transilvania”, „Gazeta Jiului” (Petroșani), „Comoara satelor” (Blaj), „Gazeta Transilvaniei”, „Luceafărul”, unde este redactor responsabil în 1938 și 1939, precum și la numeroase calendare transilvănene. A semnat și Petru O. Orlățeanu. D. s-a vrut dascăl nu numai pentru copii, ci mai ales pentru adulți, lor fiindu-le destinată aproape întreaga sa literatură (schițe, nuvele, scenete, piese de teatru etc.), în totalitate inspirată din lumea
DASCALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286696_a_288025]
-
semnat și Petru O. Orlățeanu. D. s-a vrut dascăl nu numai pentru copii, ci mai ales pentru adulți, lor fiindu-le destinată aproape întreaga sa literatură (schițe, nuvele, scenete, piese de teatru etc.), în totalitate inspirată din lumea satului transilvănean. Popularitatea sa, fără egal în lumea rurală, s-a datorat îndeosebi ideilor vehiculate de acest profund cunoscător al problematicii și sufletului țărănesc, dar și limbii cu iz popular, de o savoare aparte, în care sunt compuse aproape mai toate scrierile
DASCALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286696_a_288025]
-
șase zile. Este, de peste douăzeci și cinci de ani, directorul revistei literare „Izvoare” din Tel Aviv; e, de asemenea, secretar al Asociației Scriitorilor Israelieni de limbă română și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Israel, dar și membru de onoare al Asociației Scriitorilor Transilvăneni. C. își începe activitatea cu foiletoane publicate în ziarul „Clopotul” din Botoșani, semnate cu pseudonimul S. Vântu. Primele poezii le publică în 1955, în „Iașul literar”. Colaborează și la revistele „Dacia literară”, „Argo” (Bonn), „Convorbiri literare”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Arc”, „Ultima
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
s-ar exclude reciproc, dublate de conștiința fragilității clipei creează o atmosferă în același timp halucinantă și violentă. Între semeție și disperare, între lamento și provocare, poezia își află un izvor spiritual în cărțile Vechiului Testament, dar și printre poeții transilvăneni revoltați și mesianici, de la Octavian Goga la Aron Cotruș și, îndeosebi, la Mihai Beniuc - a cărui replică israeliană pare a fi C. Direcțiile tematice esențiale cultivate de poet sunt căutarea unui loc sub soare în care identitatea națională să se
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
șesului. Este unanim recunoscută deosebirea dintre c. de dragoste din nordul țării și cel din sud. În timp ce c. din Moldova de nord și Transilvania e mai învăluitor, cel muntean și oltenesc palpită de senzualitate, frizând uneori chiar trivialul. Stilul c. transilvănean este mai lapidar, piesele sunt câteodată scurte notații, motive singulare, în schimb în sud se manifestă tendința către discurs, către acțiune, de unde și ideea de a vorbi despre o lirică „măruntă” și una „dezvoltată”. În c. românesc se poate totuși
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
unește cerul de pământ, luna și soarele ce fug de pe cer, calul cu două capete, dintre care unul vorbește omenește, pietrele nestemate topite de focul din cer, toate aceste imagini nu au o funcție decorativă, ci una simbolică. Pronunțarea dialectală, transilvăneană și arhaică, notată de copiști, mărește farmecul straniu al tâlcurilor cu vădite trimiteri eschatologice. Ediții: Cele mai vechi cărți populare în literatura română. VIII. Cărți populare de prevestire. Cele douăsprezece vise în tâlcuirea lui Mamer. Învățătură despre vremea de apoi
CELE DOUASPREZECE VISE IN TALCUIREA LUI MAMER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286159_a_287488]
-
și contemporanii săi, LCF, 1972, 44; V. Curticăpeanu, „Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian”, STD, 1972, 5; Dumitru Micu, Vulturul doborât, AFT, 1972, 7; Mircea Zaciu, Ardelenii, ST, 1972, 10; Virgil Nemoianu, Ilarian printre contemporani, F, 1973, 2; Ion Vlad, Epistolarium transilvănean. „George Bariț și contemporanii săi”, TR, 1975, 25; Mircea Popa, O generație luptătoare, TR, 1981, 33; Georgeta Antonescu, Nicolae Pauleti, „Scrieri”, MS, 1982, 1; Z. Ornea, Contemporanii lui George Bariț, RL, 1983, 39; Al. Zub, Ioan Chindriș, „Ideologia revoluționară a
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
Victor Eftimiu, Fum de fantome, București, 1940, 285-287; G. Călinescu, Ist lit. (1941), 566; Eftimiu, Amintiri, 19-37; Vasile Netea, Figuri ardelene, București, 1945, 107-112; G. Călinescu, Chendi, CNT, 1957, 11; Eftimiu, Portrete, 102-116; Perpessicius, Opere, II, 67-98; Adriana Iliescu, Prezențe transilvănene la sfârșitul secolului al XIX-lea,VR, 1968, 11; Const. Ciopraga, Ilarie Chendi, CRC, 1969, 28; Ov. S. Crohmălniceanu, Ilarie Chendi, „Pagini de critică”, RL, 1969, 49; Al. Piru, Reeditarea lui Ilarie Chendi, RL, 1969, 50; Micu, Început, 197-199; Ciopraga
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
director al filialei acesteia din Sibiu. Debutează în „Cugetul românesc” (1923), cu traduceri din poezia lui Giosuè Carducci, prefațate de Ramiro Ortiz. Colaborează, de asemenea, cu unele tălmăciri lirice la „Rampa”, dar și la „Gând românesc” și alte reviste literare transilvănene. Face parte din Gruparea Intelectuală „Thesis” de la Sibiu, în publicația căreia tipărește versuri traduse din Gabriele D’Annunzio, Giovanni Pascoli, Lionello Fiumi. În martie 1940, Teatrul Național din București reprezintă, în versiunea românească a lui C., premiera poemului dramatic Luna
CIFARELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286226_a_287555]
-
1946-1948), Sighetu Marmației (1948-1974). A debutat în revista „Claviaturi” din Brașov, în 1944. În 1946 primește, alături de Mihail Crama, Premiul Scriitorilor Tineri al Fundațiilor Regale, pentru volumul Zumbe, care nu va fi tipărit decât în 1966. A colaborat la revistele transilvănene „Steaua”, „Tribuna”, „Familia”, dar și la „Tomis”, „Arta”, „România literară” ș.a. Semnificativ este faptul că a reușit să-și atragă chiar înainte de debutul în volum sancțiunile criticilor proletcultiști, care îl enumeră fie printre suprarealiștii de categorie inferioară, fie printre autohtoniștii
CHIVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
devine primul capitol al romanului Crepuscul (1971; Premiul Uniunii Scriitorilor), carte densă, bine articulată, ilustrând formula romanului social. Biografia lui Sever Moldovan, bătrânul magistrat, descendent pe linie maternă din oștenii lui Avram Iancu, constituie un prilej de meditație asupra societății transilvănene, făcând trimitere la amurgul unei lumi, la disoluția unei clase. Totodată, Crepuscul este un roman al universului familial, vădind capacitatea scriitorului de a „recupera” epic atmosfera unei epoci revolute (aici, aceea interbelică, în special), prin mijloacele consacrate ale realismului. Romanul
CIOBANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
să înfățișeze „publicului românesc de pretutindeni mănunchiul scriitorilor români în viață din Transilvania, Ungaria și Banat, sau cel puțin originari de aici”, precum și să scoată la iveală scriitori „poate puțin cunoscuți ori chiar necunoscuți”. Publicația, veritabil ghid biobibliografic al literaturii transilvănene de până atunci, este concepută în două părți: personalități și publicații periodice. Articolele despre poeți, prozatori, critici literari sau publiciști, însoțite de succinte portrete, oferă informații biografice și bibliografice la zi cu privire la lucrările publicate în țară și străinătate, precum și reproducerea
ALMANAHUL SCRIITORILOR DE LA NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285294_a_286623]
-
A. Emil Chiffa, Elena din Ardeal, V. Stoica, St. O. Iosif; dintre prozatori, I. C. Panțu, I. Agârbiceanu, Al. Ciura, Silvestru Moldovan, Liviu Rebreanu. Redactorul almanahului consemnează activitatea criticilor literari Ilarie Chendi și Ion Scurtu, evidențiază preocupările privind istoria ziaristicii românești transilvănene ale istoricului Ioan Lupaș, trece în revistă lucrările lui Onisifor Ghibu, subliniază meritele lui Silvestru Moldovan sau ale lui T. V. Păcățian în apariția unor gazete transilvănene. Schița biobibliografică întocmită istoricului Ion Sârbu (premiat de Academia Română în 1905) este însoțită
ALMANAHUL SCRIITORILOR DE LA NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285294_a_286623]
-
criticilor literari Ilarie Chendi și Ion Scurtu, evidențiază preocupările privind istoria ziaristicii românești transilvănene ale istoricului Ioan Lupaș, trece în revistă lucrările lui Onisifor Ghibu, subliniază meritele lui Silvestru Moldovan sau ale lui T. V. Păcățian în apariția unor gazete transilvănene. Schița biobibliografică întocmită istoricului Ion Sârbu (premiat de Academia Română în 1905) este însoțită de articolul acestuia Ce este istoria?, încercare filosofică de a defini această știință. Nu sunt omiși nici autorii scrierilor cu caracter economic (Traian V. Țăranu, I. C. Panțu
ALMANAHUL SCRIITORILOR DE LA NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285294_a_286623]
-
de Academia Română în 1905) este însoțită de articolul acestuia Ce este istoria?, încercare filosofică de a defini această știință. Nu sunt omiși nici autorii scrierilor cu caracter economic (Traian V. Țăranu, I. C. Panțu, I. Lapedatu). Partea a doua, dedicată presei transilvănene de până la 1911, completează almanahul, ziarele, revistele, foile prezentate fiind „tot atâtea manifestări ale sufletelor celor mai militante de scriitori de la noi”. Clasificate după criteriul periodicității, publicațiile sunt încadrate în rubrici distincte: cotidiene („Gazeta Transilvaniei”, „Tribuna”, „Românul”), periodice care apar
ALMANAHUL SCRIITORILOR DE LA NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285294_a_286623]
-
și colaboratori, tiraje. Sebastian Bornemisa, socotindu-se prea modest să aprecieze și să ierarhizeze în vreun fel această materie, a reușit să reunească într-un volum de peste 200 de pagini informații de valoare documentară certă pentru istoria presei și literaturii transilvănene. A.Gț.
ALMANAHUL SCRIITORILOR DE LA NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285294_a_286623]
-
relația cu comunitatea majoritară din perspectivă confesională, cu problemele din cadrul propriului corp social, mai ales după Marea Unire din 1918, atunci când aspectul confesional a fost dublat de unul etnic identitar, divergent mai curând (mă refer aici mai ales la cazul transilvănean, al catolicilor români de origine etnică maghiară, cu propriile instituții și deziderate), cu modalitatea de raportare în general a Bisericii catolice la lumea modernă, bazată în principal pe comunicare și pe construirea activă și dinamică a apartenenței. Domnul Iulian Ghercă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
10.000 și 12.000 de exemplare (destinat populației de la sate)318. Ambele ziare erau minoritare, aparțineau și se adresau comunității maghiare din Ardeal. Publicații săptămânale maghiare au fost și: Vasárnap (Dumineca foaie de literatură din Arad), Erdely Tudósitó (Curierul Transilvănean foaie bisericească politică, din Brașov), Katholikus Elet (foaie bisericească politică, apărea la Sătmar), Örszem (Sentinela apărea în Oradea)319. De două ori pe lună, erau publicate: Hirnök (Curierul în al douăzecilea an al existenței, apărea la Cluj și trata teme
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Bogdan, Gh. Georgescu-Buzău, V. Cheresteșiu, N. Camariano, N. Simache, P.P. Panaitescu, alături de M. Roller, P. Constantinescu-Iași, N. Popescu-Doreanu, Barbu Câmpina, Barbu Lăzăreanu, Gh. Micle, Stanciu Stoian, D. Corbea, A. Râmniceanu, ș.a. O puternică influență dinspre stânga suferă și istoricii „naționaliști” transilvăneni Ioan Lupaș, David Prodan, Silviu Dragomir, Ioan Moga, Ștefan Pascu (care, de altfel, se încadrează politic în PSD, apoi în PCR). în volumul său Răscoalele țărănești din Transilvania. I. Epoca voievodatului (1947), Ștefan Pascu îmbina specializarea cu exagerarea, după cum demonstrează
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
despre cei din România. Răspunzând îngrijorărilor celor din țară, ziarul America, din 15 februarie 1911, considera că „nu în America trebuie căutată pricina curgerii lumii spre ea, ci aci acasă! Căci aci-s lucrurile pe dos”. în același timp, românii transilvăneni care intenționau să emigreze erau avertizați de presa locală că greșeau toți cei care credeau că „America e dunga raiului pământean”. Indiferent însă de toate aceste avertismente, emigrația română spre America nu a putut fi oprită și nici nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
grele. „Din toate acestea, remarca Aureliu Ion Popescu, a ieșit teoria de superioritate nordică, inteligibilă poate în aplicarea ei la mediul american”. După unirea Transilvaniei cu România, în Parlamentul bucureștean s-au făcut auzite voci care condamnau tratamentul aplicat țăranului transilvănean, de care erau răspunzători și politicienii de dincolo de munți, declarându-se că, „pe când țăranul ardelean emigrează în America, țăranul din regat stă pe loc. Nici un sătean din Vechiul Regat nu pornește din țară”. Așadar, emigrația din România de dinainte de 1918
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
adăugat că Alexandru Nemoianu se referă, atunci când vorbește despre emigranții de la începutul secolului XX, la cei din provinciile aflate sub stăpânire străină, nu și la cei din România. Oricum, „comportamentul” exilaților din România ocupată de Moscova, care nu erau țărani transilvăneni, bănățeni sau bucovineni, ci oameni educați, care realizau exact situația în care se aflau, nu avea decât întâmplătoare puncte comune cu emigranții de la începutul secolului, care nu știau ce îi aștepta, ce vor face și nici nu intenționau, în cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]