1,165 matches
-
și cerneală simpatică: corespondența Toma. Tăceau, citeau, se priveau, ridicau sprânceana suspecta, se priveau, cicatricea lumina scurt, fosforescent. Apăruse, vaporoasă, valsând, blondina în luna a șasea. Îmbujorată, depusese pe masă un pahar mic mic cu apă, lângă tânărul care citea, transpirat, referatul de acuzare. Tânărul zâmbise: „Da, da, așa da... acum e altceva“. Ajunsese la finele primei pagini. Și-a umezit buzele subțiri, violete, în apa sfințită. A lovit cu pipa irlandeză scrumiera, capetele s-au ridicat de pe foițele pătate. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Rosetti. La traversare își pipăie, din nou, plicul din buzunarul pantalonilor. Nu, nu se mai întoarce din drum, pare decis să provoace o întâmplare adevărată. Înainte de a împinge poarta metalică, își scoate din buzunar batista mare, albă. Își șterge fața transpirată. Ridică mătasea albă, de sub dreptunghiul scamatorului apare, împrospătat, chipul neted și ferm. Cap de consul roman, chelie perfectă, parcă ar fi ras în cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de clasare și aliniere: raftul cu Kent, raftul cu ulei de măsline, cosmeticele, ciocolata și cafeaua și guma de mestecat, sticlele, borcanele, cutiile. Nu era nevoie să audă pași în spate ca să simtă că Mateiaș Gafton o urmărea, tăcut și transpirat. Veturia își continua treaba, selectând, aranjând. Când își îndrepta, în sfârșit, șalele, întorcându-se spre consortul înlemnit în aceeași poziție, Veturia oferea o față senină: fruntea netedă, zâmbetul așezat cu grijă pe obrazul rotund și pașnic. „Avem mare nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
DIOR, carouri roșu verde, ciocoiul scuipa invective, contra șoferului, contra călătorilor, contra murdăriei, putorii, țopeniei, contra contra, fără oprire. Până și-a înălțat capul chel și fața rasă, de consul roman. Nu vedea pe nimeni, n-avea timp de fleacuri. Transpirat și furios, n-avea timp de fleacuri. Cum de răsărise tocmai aici, de unde valizele fastuoase și costumația de rute internaționale? Hodoroaga se hurducă, hur ducă hur du că hur, ducă hur, pe cotitele cărări noroioase. Populația e adormită, învinsă, surdomută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de pantofi, de benzină. Intermediarii de tot soiul. Un domn, doctorul Marga! Gafton, Marga, Tavi, oamenii altor vremuri, când era frate-miu cu ei. V-a povestit probabil Tavi... Câinele nu tresări, gazda nici atât. Apoi, marți, săptămâna viitoare. Tolea venise transpirat, șifonat, vai de lume. Întârziase, circulația fusese blocată multe ore în așteptarea convoiului prezidențial care îl transporta pe Marele Asociat, Bâlbâitul, în drum spre sau de la aeroport. Abia reușise să ajungă, pe căi ocolite, cu un taxi. Da, da, înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-ți prezint un amic. Profesorul Vancea. Asistenta mea, Ortansa Teodosiu. Scumpa ieși, aduse de pe hol scaunul, îl puse la ușă, la intrare, unde fusese și cel anterior. — Să intre Dumitrache Grigore. Ortansa ieși, apăru un bărbat scund, corpolent. Fața mare, transpirată, păr cărunt, în bucle. Se așeză, cuminte, pe scaun, cu mâinile pe genunchi. — Deci, dumneata ai făcut contestație. În loc de gradul trei, ceri gradul unu sau... chiar zero. Marga zâmbi strâmb spre doctorul Florin. Acesta îi întinse un dosar voluminos. — Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
jenat de faptul că e așa de scund. — Ea e prietena mea, Rebecca, mă prezintă Daisy, vizibil impresionată de complimentele vedetei. —Rebecca, mă bucur să te cunosc! Fir-ar să fie, altă tipă bună! Liam mă îmbrățișează. E un pic transpirat, însă asta face parte din farmecul său personal. Mă apucă de după gât și mă sărută pe buze. Se simte că e plin de feromoni. Ar putea să-și îmbutelieze sudoarea și s-o vândă pe post de afrodiziac. Se mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să nu mi-l amintesc exersând în sala de la subsol sau antrenându-se după ce se întorcea de la alergări. Nu lipseam niciodată de acasă când venea, pentru că îmi plăcea la nebunie să-l privesc. Mă aprindeam numai când îi vedeam hainele transpirate și se apuca să-și facă flotările. Mă abțineam cu greu să nu trec la acțiune; ceea ce mă reținea era faptul că ura astfel de porniri. Serviciul și exercițiul fizic sunt două dintre cele mai importante lucruri pentru el, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
una de alta. — Poate că ar trebui să rogi și pe vreunul din tipii de acolo să-ți fie partener din când în când, îi zic eu. De ce? se holbează el la mine, trecându-și mâna prin părul un pic transpirat. Este o zi foarte caldă, așa că nu ne-am adus bluzele de trening, ca să le luăm peste hainele pe care le-am purtat la oră; am ieșit de la sală în pantaloni de trening și tricou. Tricoul albastru al lui Finn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
roșesc. Unde te duci acum? mă întreabă. Habar n-am, zic eu. Voiam să mă duc acasă să fac un duș. — Vrei să vii la mine să bem un suc, mai întâi? Am putea să stăm în grădină. Sunt cam transpirată... mă sfiesc eu, arătându-i tricoul. —Ei, hai acuma! Nu ești chiar așa. Dar mă simt cam aiurea... Lasă, nu e cazul. Uite, vino cu mine. Mă simt foarte în formă după oră, și nu vreau să mă relaxez încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în beznă și frig, pe trupuri umane frumos înghețate, bucate gustoase mirosind a formol, mustind din belșug de viață și moarte. Lentoarea mișcărilor voastre cu ochi înecați în grăsime, Sâni opulenți și fleici vălurite pe burți Revărsate obscen în hălci transpirate, Pe stâlpii diformi, altădată picioare, Cilindrii de carne, atent mergătoare, Încet e colosul, dar iute e mintea; Gândește în porții, bucăți feliate, Afară, ce-nseamnă afară? O fi vreun cuvânt inventat pentru morgă, Vreo secție nouă cu alți pacienți Așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu rochie cloș, întotdeauna cu buline, rareori cu albăstrele, înfricoșător de strânsă la mijloc, el gesticulând cu dreapta, ea ținând la piept cu ambele mâini o garoafă ofilită de culoare incertă, asemenea gândurilor zburând spre viitorul lipsit de lăudărosul ăsta transpirat, care-și îngroașă vocea special pentru a-și dovedi virilitatea, pândind prima tufă, cu ghimpi, gunoaie și scaieți, pentru o dovadă scurtă și gata, pantofii cu scârț ai tinerilor de cartier, de o eleganță grețoasă: cămașa pensată la spate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în cameră un torționar și o victimă. M-am uitat în jos la cel din fața mea, iar el își ridicase ochii spre mine. "Rolul meu pe scenă se termină aici." Am tras piedica revolverului și am lipit țeava de fruntea transpirată. Privirea sa se pironi în ochii mei dându-mi de înțeles că nu mai aveam ce să aștept. Era împăcat cu soarta. "Data viitoare când ne vom întâlni, vom fi în tabere opuse." Parcă așa mi-a spus, acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ocupați, la vremea respectivă? — Lucram în construcții, spuse tatăl ei, cu o voce fermă. Supravegheam toată operațiunea de sudare a conductei de gaz natural din Calgary. — Și când ați bănuit prima dată că erați bolnav? — Începusem să mă trezesc noaptea. Transpirat, scăldat în sudoare. — Aveați febră? — Așa am crezut. — Ați consultat un doctor? — Nu de la început, zise el. Am crezut că aveam gripă sau ceva de genul acesta. Dar transpirația nu înceta. După o lună, am început să mă simt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și uite, când e să fie ghinion, e. Îi vine pe la trei noaptea nevasta acasă. Deschide femeia ușa, se duce direct în dormitor să-și pupe bărbatul și... îi vede pe ăia doi dormind unul în brațele celuilalt, bătrânul actor transpirat, obosit, sfârșit de gagică, tânăra sculățică grațioasă, în somnul ei de refacere. Calmă aparent în supărarea ei, nevasta o trezește pe balerină, încet, cu mare atenție, să nu simtă bărbatul, o duce la bucătărie, aia începe cu scuze, mă iertați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aflat cum a fost cu ursitoarele, cu steaua de foc, o ghiulea abătută asupra lui, în copilărie, stați să vedeți, Frumoasă Neli, sper să mai suportați povestea... III. GHIULEAUA DE FOC Loredana a fost la baie, el este încă acolo, transpirat, fericit, se spală atent, cântă în gura mare, Să te bat și săăă te iert!, fata tremurase de plăcere, e așa de tânără, își spune bărbatul, o ghidușie de copil, râde superb, ar trebui să trec în agendă, astăzi, 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dovadă grea, am coborât ușor scara din dormitor spre living să văd ce face și, în mirosul ăla al ei pe care îl știu atât de bine, că-mi mirosea tot livingul a parfumul ei ciudat, acolo, jos, bărbatul meu, transpirat, stătea în fața unui fotoliu gol și și-o lua la labă, era atent numai la fotoliul de ratan din fața lui, parcă vedea pe cineva acolo, în față, se futeau numai din ochi, fără să se atingă, eu știu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
stropește cu busuiocul greu de apă sfințită, aghiazma mare, toți caii zvâcnesc, flăcăii chiuie, doar armăsarul lui stă pe loc, nu pleacă, mâinile lui țin hățurile strâns și nu îi dau voie. Rămâne pe câmpia goală, fără nimeni, pe calul transpirat. Drept, aprig și singur, iar inelul de aur e jos, în margine de drum... Și Rita, iar. — Măi, fato, tu ești nebună?, ce cauți aici?, nu știi că noi doi ne vom căsători?, sunt însărcinată cu el, îi fac un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu neputință de restituit, un soare care va acoperi imposibilitatea unei tinere, foarte tinere fete... Iar el? O să vină și o să-mi spună iar că sunt nebună. Ipohondră. Ca la securiști: știți, e nebună, nu-i dați nici o atenție. Femeia, transpirată și roșie la față, se plimbă prin casă, merge greu, o dor picioarele, genunchii, mai ales, caută mobilul și scrie un mesaj: O să pierd ce am eu mai ușchit: mersul. Te rog, ajută-mă!, îl recitește și îl trimite, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de pe scaun, după care mă privește. Credeți că o să ajungeți În siguranță acasă ? — Da. Totul e În regulă. Mulțumesc. Vizită plăcută ! strig În urma lui, dar nu cred că mă mai aude. Încet-Încet Îmi strâng lucrurile și ies din avion. Sunt transpirată, părul Îmi stă În toate direcțiile, și simt că-mi zvâcnește capul. După atmosfera atât de intensă din timpul zborului, aeroportul pare extrem de puternic luminat și de liniștit. Solul mi se pare mai solid ca niciodată. Mă așez pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Stai, că leșină. Înhaț o pungă de zahăr goală și-i acopăr repede gura cu ea. — Calmează-te, Katie ! zic neajutorată. Inspiră... acum expiră... — Am avut atacuri de panică tot weekendul, reușește să Îngaime, Între respirații. Azi-noapte m-am trezit transpirată toată, cu gândul că, dacă se Întâmplă așa ceva, Înseamnă că lumea a luat-o complet razna. Și că nimic nu mai are sens. — Katie, ne-am despărțit ! Atâta tot. Oamenii se despart tot timpul. Dar Connor și cu tine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
multă vreme. Dar uite, la doi pași, uniforma de funcționar feroviar, chipiul de controlor, mâna lui Întinsă să-ți perforeze biletul. — Good morning, sir! Your ticket, please! Acum are să se deschidă o trapă sub picioarele tale și, tot explicând, rușinat, transpirat, Încurcând Între ele pronunțările, declinările, conjugările, ai să te rostogolești Între roțile iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași de tine, dar nu te-a zărit! Ce noroc că nu te vede nimeni cum te zbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
moară. Că mama și Klara aveau să moară la bombardamente, că Walter va muri lângă Berlin, fără să știe de ce este așa de Înverșunat, fără să fi apucat să arunce În vreun tanc grenada pe care o strângea În mâna transpirată, Îngustă. Numai că exact cum, exact când a murit Walter tu nu vei mai afla niciodată. Tu n-ai să mai ști dacă tata a fost executat ca dezertor sau a murit, un schelet urât mirositor, cu mâinile și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cântecele soldaților și ai un nod În gât, aici, În fața trenului plin de soldați, tu nici măcar nu ai dreptul să plângi, tu nu ești logodnica celui care pleacă, ești doar micuța, slăbănoaga cumnată, nu poți decât să ghemuiești În palma transpirată batistuța pe care ai s-o fluturi atunci când trenul o să Înceapă să se miște, poate că, atunci când peronul o să-i alunece sub ochi, Hermann o să te zărească În sfârșit și pe tine și o să Înțeleagă ce ai vrea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și ajuns la vârsta la care Cel de Sus mi-a Îngăduit să ajung, la ce mă puteam aștepta?! La un anumit moment, am dat cu ochii de mine Într-o oglindă și m-am Îngrozit de cum arătam: stacojiu și transpirat, cu părul lipit de frunte, cu cămașa udă, cu haina și pantalonul mototolite. Și respirând ca un pește aruncat pe uscat, cu gura deschisă și ochii scoși din orbite! Și țiuitul acela neîntrerupt care m-a Însoțit toată călătoria! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]