31,283 matches
-
nu este în definitiv și ea de sex feminin, o fată? (nu mai declin), la care, ca să umbli, nu-i neapărată nevoie să citești manualul ingenuului specialist de care aminteam rândul trecut cu simpatie. Cum s-a întâmplat și dată trecută cu pagina răzlețită, pitită într-un sertar cu lucruri vechi dezperecheate. La început crezusem că era o traducere străină, dintr-un clasic, întrucât suna perfect. Pe urmă, încet, încet, cu stupefacție, îmi dădusem seama că îmi aparține. Iat-o, cu
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
Mircea Mihăieș Frumoase arestări am avut zilele trecute! Ele nu s-au produs nici vineri după-amiaza, nici sâmbătă în zori, ci joi (ziua lui Jupiter), în momentul activităților de vârf ale săptămânii. Formal, s-a ieșit din modul ticăloșiei pesediste, pe miza psihologică a primelor patruzeci și opt
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
Silviu Mihai Dintre premierele de săptămîna trecută, Silent Hill este genul de horror american din noua generație, poate mai bine lucrat și mai echilibrat decît altele, însă nu mult peste nivelul cu care spectatorul ultimelor producții hollywoodiene de acest tip s-a obișnuit. Regizat anul acesta de
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
de la "Anonimul" nu a fost însă acesta, ci, cu siguranță, cel care a luat Premiul pentru Regie: producția iraniană Offside. Ar fi fost, probabil, exagerat, ca premiul cel mare să se acorde și de data aceasta unui film iranian (anul trecut, laureat a fost Turtles Can Fly, de Bahman Ghobadi), dar Offside și-a meritat în mod clar distincția obținută și sper că va fi distribuit, cît mai curînd, și în circuitul normal, nu numai în cadrul retrospectivei. Ceea ce mi s-a
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
investigație eram obișnuită de la postfața scrisă în 1995, cînd Editura Univers publica varianta necenzurată a romanului, prima versiune completă în limba română, în traducerea Nataliei Radovici. Cartea, însă, m-a purtat în adîncul ființei mele, a lui Bulgakov, a istoriei trecute și recente, m-a uluit prin imensa suprafață a cercetării, o cercetare amănunțită, vastă, pe multe, multe registre, o cercetare pusă în valoare prin scris, prin verb într-o manieră superbă și impresionantă. Mi s-a părut, citind-o și
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
a câta parte din universitarii din România, respectiv de cercetători din institutele Academiei, contează la nivel internațional. De când există, pe plan mondial, această preocupare de a evalua impactul cercetării ? A apărut în mod semnificativ în a doua jumătate a secolului trecut și a dus la crearea unui nou domeniu, scientometria. Din anii '80 funcționează Societatea Internațională de Scientometrie și apare revista "Scientometrics", în a carei sfera de preocupări intră aspectele cantitative ale științei despre știință, comunicării în știință și politicii științei
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
în știință? Desigur. Mai este o metaforă care convine ambelor domenii. În fiecare dintre ele, creatorii unei anumite generații stau pe umerii creatorilor din generațiile anterioare, chiar dacă nu conștientizează acest lucru. De exemplu, modul în care poeții români ai secolului trecut, de la Arghezi, Barbu, Blaga și Bacovia până la Nichita Stănescu și Marin Sorescu, stau pe umerii lui Eminescu a fost de mai multe ori ilustrat (și ne-am permis și noi în "Întîlnirea extremelor" să aducem probe în această privință). În
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
ale unei duminici arse de acum peste 30 de ani, am în minte recente declarații ale oficialităților de la Chișinău, referitoare îndeosebi la struțo-cămila "istoriei integrate". Și imaginea unor înalte personalități de pe un mal și altul al Prutului ciocnind, în iarna trecută, în inima Bucureștilor, stacane de vin, în fum de grătare, cu zumzet și alai de muzici naționale. Se trecuse, până acolo, desigur, tot un pod... În urmă cu peste trei decenii, într-un sfârșit de Cuptor, făceam un fel de
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
ale unei duminici arse de acum peste 30 de ani, am în minte recente declarații ale oficialităților de la Chișinău, referitoare îndeosebi la struțo-cămila "istoriei integrate". Și imaginea unor înalte personalități de pe un mal și altul al Prutului ciocnind, în iarna trecută, în inima Bucureștilor, stacane de vin, în fum de grătare, cu zumzet și alai de muzici naționale. Se trecuse, până acolo, desigur, tot un pod... Dar nu acel pod care, fie și din amintire, unește sau desparte adeseori nu numai
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
expresiv artistic, cel spiritual ideatic. Vieru este o conștiință europeană prin constituție și una universală prin vocație. Observată în perspectiva deceniilor, opera sa consolidează zona - aș numi-o - clasico-romantică, puternic reflexivă a muzicii noastre din a doua jumătate a secolului trecut. Clepsidra I, Psalmi, primul concert pentru violoncel și orchestră, Simfonia pe versuri de Eminescu, Sita lui Eratostene, opera filosofică Iona, Scene nocturne, Pași ai tăcerii... sunt momente de referință nu numai în opera maestrului, ci inclusiv în muzica noastră în
80 de ani de la naștere - Anatol Vieru by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10280_a_11605]
-
I, Psalmi, primul concert pentru violoncel și orchestră, Simfonia pe versuri de Eminescu, Sita lui Eratostene, opera filosofică Iona, Scene nocturne, Pași ai tăcerii... sunt momente de referință nu numai în opera maestrului, ci inclusiv în muzica noastră în secolul trecut, sunt creații memorabile în muzica europeană a timpului. A compus pe textele marilor literați gânditori, precum Heidegger, Urmuz, dar și pe texte populare de mare încărcătură spirituală; am în vedere oratoriul Miorița, spre exemplu. în mod firesc, drumul creației sale
80 de ani de la naștere - Anatol Vieru by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10280_a_11605]
-
pe care doctrina stângistă îi închidea în colivii pacifiste, doctrina ce perora anatema Evului Mediu, afirmând despre această felie de cultură europeană că reprezintă perioada animală a istoriei omenești, zoologia acesteia. Cât tembelism, atâta prefăcătorie. Nu mai departe decât zilele trecute am auzit încă sintagme de tipul: epocă întunecată, perioadă obscură ori democrație a nelibertății. Adevărul e că, din acea perioadă a feudalismului luminat, începe aventura artei europene de orientare creștină. Ascultați muzica școlilor de la St. Martial de Limoges sau Notre-Dame
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
putea stabili cine pe cine acuzase". Domițian a răspuns că, pentru o asemenea chestiune delicată, trebuie întrebat Vespasian, iar câteva zile mai târziu a ținut un discurs "despre necesitatea de a stinge resentimentele, urile și amintirea nenorocirilor generate de timpurile trecute", cu alte cuvinte a vorbit despre necesitatea "reconcilierii naționale". Au fost delatori care au fost pedepsiți și eliminați din jocul politic după revoluția care l-a răsturnat pe Nero. Alții au supraviețuit. Cum Istoriile lui Tacit nu s-au păstrat
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
stat. Cenzura imperială renaște: din ordinul împăratului sunt arse în forul roman biografia lui Paetus Thrasea și a ginerelui său Helvidius Priscus. A scrie despre delatori, constată istoricul roman, este o acțiune periculoasă chiar dacă te referi la timpuri de mult trecute: există urmași ai delatorilor de altădată care nu vor privi cu ochi buni relatarea ticăloșiilor făcute de strămoșii lor; și chiar "dacă familiile înseși se vor fi stins, vei găsi oameni care datorită similitudinilor moravurilor vor considera relatarea nelegiuirilor săvârșite
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
blogspot.com/2009/05/c-ivanescu-nu-mi-am-cistigat-piinea-in.html]: Iubite Domn, Am dorit mult În ultima vreme să vă Întâlnesc spre a vă dărui două dintre ultimele cărți de poeme Însoțite de câte o dedicație. Dorința aceasta mă ține cam din toamna anului trecut, când o distinsă doamnă poetă, redactor la Editura Tehnică al cărei director erați, a Încercat de câteva ori să-mi favorizeze această Întâlnire, dar fatalitatea sau poate numai starea precară a sănătății mele au făcut să nu vă pot vedea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
astăzi Colegiul Național „George Coșbuc”. După această Întâlnire, am continuat excursia la „Casa memorială George Coșbuc” din Hordou, apoi la „Casa memorială Liviu Rebreanu” din Prislop și la Băile Sângiorz, vizitând și chioșcul În care se Întâlneau, la Începutul secolului trecut, oamenii de litere, precum: Mihail Sadoveanu, Gheorghe Topârceanu, Alexandru Vlahuță și mulți alții. Reveniți la Cluj, Împreună cu profesorul Crișan Mircioiu, Nicolae Trifoi, regretata profesoară din Feleac, Eugenia Moraru și alții, la inițiativa profesorului Augustin Z. N. Pop, am realizat și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Manhattan (subliniez, fără sprijin românesc). De data asta, a fost menționat de ICR NY cu câteva zile Înaintea premierei, dar pe pagina a 7-a a site-lui sau, la rubrica „spectacole realizate de alți artiști români În SUA” (unele deja trecute!). La protestul meu față de așa „reclama” (promisă), mi s-a explicat că ICR-ul are sarcina să promoveze cu prioritate acțiunile inițiate de institut (s-a trimis În cele din urmă totuși un anunț). Dacă explicația este de Înțeles din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
am mai auzit nimic, Între timp, s-a schimbat și „echipa” de conducere.... a morilor de vânt... Nici inițiativa pozitivă a unor funcționari de stat romani ce lucrează În SUA nu pare să ajungă până la nivelurile de decizie. În decembrie trecut am fost invitat de Consulul General din Los Angeles să țin o serie de prezentări/recitări Eminescu pe coasta de vest. Așa am ajuns la universitățile din Arizona și Portland.... „Pe drum” Însă, fiind În zonă, am primit o invitație
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
vest. Așa am ajuns la universitățile din Arizona și Portland.... „Pe drum” Însă, fiind În zonă, am primit o invitație neașteptată din partea Centrului de Studii Est-Europeene de la universitatea Berkley de a prezenta albumul The Merry Cemetery of Săpânța (apărut anul trecut, colaborare cu fotograful american Peter Kayafas). Am suplimentat programul cu un moment Eminescu, recitând Glossa În varianta mea englezească (care, În treacăt fie spus, a inspirat cu câțiva ani În urmă pe compozitorul american William Toutant să scrie o piesă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
lingvistică? Au intervenit doi factori: 1) formația de matematician pe care o căpătasem între timp și care mă apropia mai direct de structurile de limbaj decât de cele poetice; 2) succesiunea evenimentelor științifice în anii î40 și î50 ai secolului trecut, succesiune care a adus mai întâi în atenție mariajul lingvisticii cu matematica (catalizatorul în această privință fiind informatica și logica) și numai dupa aceea consecințele pentru dezvoltarea artei și literaturii. Care a fost succesiunea faptelor, în ceea ce vă privește? În
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
boemă cu frondă, să fie sistematică boicotare a unui sistem ridicat pe tomuri? Sau, mai poetica ipoteză a criticului, "își concepea, în chip obscur, volumul ca pe o cristalizare definitivă a personalității: și nu este definitivul aproape echivalent cu moartea?". Trecută vremea poveștilor, bineînțeles, fără să lase vreun răspuns, fapt e că versurile unui avangardist vîndut cu delicii gazetelor care se luau cu-atît mai în serios cu cît erau mai efemere s-au, pînă la urmă, închegat. O dată cu ele, o discretă
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
pînă la capăt formă de manifestare: suspinul. Frumoase, și fin-exacte, rînduri ale lui Matei Călinescu despre o expresie, ca Strigătul, ca frica: "de obicei, suspini cînd izbutești - fie doar și pentru o clipă - să-ți gîndești o durere, actuală sau trecută. Suspinul e refuzul hohotului de plîns, al strigătului, al manifestărilor exterioare, al spectacolului disperării. La capătul gîndului se naște un suspin..." Așadar, poeziile astea, risipite din Simbolul, copil de tinerețe, cu Tzara, pînă-n Revista Fundațiilor (afurisită vreme care, într-o
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
fenomenului politic (Raymond Aron, Robert Conquest, Arthur Koestler, Jacek Kuron, Czeslaw Milosz, Aleksandr Iakovlev, Susan Sontag, Cornel Dumitrescu). Vladimir Tismăneanu știe, ca nimeni altul, să admire și să-și arate admirația. Fiecare dintre articolele dedicate acestor mari personalități ale veacului trecut se transformă într-o pledoarie pentru valorile democrației și o invitație la (re)citirea unor cărți care, la vremea respectivă, au scos în evidență fața hâdă a regimurilor totalitare și au deschis drumul impunerii democrațiilor de tip liberal, inclusiv în
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
decât o clipă, sau dacă, trăind la periferia unei existențe profunde, forțează convingerea că se regăsește cel puțin prin aspirații în miezul ei. în rest, amintiri. Adică, raiul de unde nimeni nu poate fi izgonit. Ori seră a bucuriilor și tristeților trecute. Alături de câteva dintre instrumentele pe care cândva a cântat Beatles-ul, transformate, așa, deodată, în făpturi firave, aeriene, ce par umbre ale unor viziuni mute. în definitiv orice instrument expus într-un muzeu devine, vorba unei inspirate poete, o tăcere asurzitoare
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
de zăpadă, cu toate că eram în aprilie. Caii de la trăsura care l-a adus de la ospiciul din Bicętre, o simplă berlină acoperită, erau lac de sudoare. A trebuit să-i frecționăm toată seara, de teamă să nu moară. Era un bărbat trecut bine de șaizeci de ani, extrem de corpolent, cu trăsăturile buhăite, dar încă fine. Părul lung avea acea culoare nedefinită a blonzilor când albesc, fără să fi fost vreodată gri, o nuanță bizară de culoarea nisipului sau a aripilor de pescăruș
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]