1,604 matches
-
din stradă, unde străjuia un portar într-o cabină de sticlă. În hol, pe o tăblie, erau înșirate numele ocupanților, numerele camerelor ocupate, precum și specificația dacă în momentul de față se găseau sau nu în camere. George constată cu un tremur lăuntric, dar fară surpriză, că numărul camerei lui Rozanov era patruzeci și patru. Filozoful era în cameră. George înaintă pe covorul gros al coridorului, unde plutea un miros sulfuros și unde urletul apei care curgea era mai asurzitor. Bătu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stăpânea râsul. Iar eu nu că aș fi luat-o în serios pe de-a întregul... Dar mi se întâmpla, după cele patruzeci de învârtituri cu lingurița, făcute mai mult în joacă, să-mi apropii buzele de cană cu un tremur de speranță în suflet: dar dacă, totuși!... Apa de ploaie Oricât vor fi fost vremurile de grele, rufele tot trebuiau spălate. De aceea mama avea mereu grijă să strângă apa de ploaie de pe acoperiș, pentru spălatul rufelor. Iar când n-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
drumul până la cantină dura atât de puțin! Deja dădeau colțul intrând pe strada Stoica Spătarul și abia dacă schimbaseră câteva cuvinte din cele de toate zilele. La întretăierea cu strada Radu Calomfirescu, Dragoș se opri, simțindu-se cuprins de un tremur lăuntric de nestăpânit. S-a întâmplat ceva? Elena îl aștepta privindu-l întrebătoare. Apucase să treacă de fereastra luminată de la mezaninul uneia din casele acelea vechi de un secol și lumina galbenă îi cădea din spate și pe creștetul capului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și să nu-mi trebuiască nimic mai mult. Așadar umbra de pe fața ei nu era de lungă durată fiindcă, iată, o vedea deodată ștergându-se. Pe fața ei se așternea lumină. Nu prea multă, doar atât cât să nu rănească. Tremurul lăuntric al lui Dragoș devenise insuportabil, încleștându-i maxilarele. Continuă totuși să vorbească: În ziua când ne-am plimbat cu toată grupa în Cișmigiu și am făcut poze, la un moment dat mi-ai cerut să-mi iau mâna de pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
volumului, se poate remarca o firească evoluție, o maturizare, la nivelul imaginilor artistice și al expresiei, printr-o tot mai acută interiorizare a trăirilor, având drept consecință și o accentuare a laturii meditative a poemelor, zidul, marginea, noaptea, amintirea părinților (Tremur și tac: / Ce mult v-ați schimbat / De când am plecat / Cât ați pierdut din trup și din glas), mama, zăcerea visătoare, bacoviană, neodihna, retragerea din valea vieții, fiind astfel imagini care sporesc latura melancolic-elegiacă a cărții. De la un capăt la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sete / Duioasanlănțuire de prigorii /... Unde ți-e gura rânduind istorii /... / Unde ți-e palma stăruind pe cuie / Ca să-mi aline plânsul ce-l îngân /...// În pleoape zbateri și mirări amân, / În gesturi tandre care-n carne suie / Doar umbre-n tremur, fără trup rămân. În mod firesc, peste sentimentul neplăcut al trecerii inexorabile a timpului se suprapune cel al zădărniciei oricărei zbateri umane, frecvent sugerat în volum. De pildă, într-unul dintre sonete, din 2004, deci de la începuturile acestui periplu, făcându
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ultima treaptă, călugărul și-a desfăcut brațele ca o uriașă pasăre care vrea să-și ia zborul. Am lăsat cu grabă desaga jos și am căzut în brațele bătrânului, care cu greu s-au strâns în jurul trupului meu... Îi simțeam tremurul mâinilor, semn al neputinței. Am rămas îmbrățișați o vreme, fără să ne spunem vreun cuvânt. În cele din urmă, bătrânul și-a îndreptat trupul, rămânând cu brațele atârnându-i greu în lungul trupului gârbovit... Priveam la el întristat... Parcă se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Și, ca un făcut, în auz a prins a-mi răsuna cântecul ardelenesc, cu miez plin de adevăr: “Care frunză pică jos Nu mai urcă unde-o fost. Care frunză pică-n vale Nu mai urcă pe sub soare”... Vibrând odată cu tremurul ghersului, am ajuns la izvor, unde m-am așezat pe covorul de frunze colorate, pentru a gusta din plin frumusețea locului și a momentului... “Ce faci, bătrâne? Ai tăria să stai pe malul izvorului, când nu știi măcar cine îți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
unui gând... Era acea mișcare a capului unui om care ar fi spus: “Ei! N-am încotro! Asta-i viața!”... După un timp, a întins mâna după sprijin. ― Hai să mergem... dragul meu drag. I-am oferit brațul. Când cu tremur de neputință s-a văzut în picioare, s-a lipit de mine chiar cu tandrețe, după cum mi s-a părut... Călcam în ritmul pasului său șovăielnic, însoțit din când în când de câte un icnet de durere... Când am ajuns
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
replicat semeț, pe ton sigur. Voiau averile lui Brîncoveanu! El mă privi perplex, pe sub ochelari. Clasa încremenise, cu suflarea tăiată, și privirile tuturor se agățară de mine cu spaimă, ca într-un ajun de catastrofă. Atunci am continuat, senin, fără tremur în glas, înfruntînd pe toată lumea: ― Eu știu că Bostangi-Pașa a propus voievodului să-i redea libertatea în schimbul a 500 de pungi cu galbeni, dar Brâncoveanu a respins târgul. ― De unde cunoști acest amănunt? M-a întrebat profesorul, uitîndu-se lung la mine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-o aspru, cu glas străin. Ea se smuci să scape: ― Lasă-mă! ― Nu te las până nu-mi dai o explicație. Înțelegi, nu mai pot trăi așa... I-am spus aceste cuvinte greu, cu opintiri, iar vocea mea avea un tremur ciudat. Vorbindu-i, o fixam lacom, drept în ochi. Mihaela, cu mâna cealaltă liberă, își acoperise fața. Nu putea să-mi suporte privirile. Intuind slăbiciunea care o cuprinsese, am muiat glasul și i-am șoptit cald și convingător: ― Nu simți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
inexplicabilă. Nu vrea să audă in ruptul capului de măritiș. Nu o singură dată mi-a spus: mai bine moartea decât o căsnicie în asemenea condițiuni. E de ajuns să deschid vorba ca ea să pălească, s-o apuce un tremur nervos. Ascultam îngrozit, mi se părea că-i vorba de altcineva, nu de Mihaela. Și totuși... ― S-ar mărita cu primul venit, spunea Alexa, oricine ar fi și oricum: urât, sărac, numai s-o vrea, dar cu dumneata ― nu. Și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
apucat de toate frigurile. Citeam cu răsuflarea tăiată paginile una după alta, parcă aș fi vrut să le mistui cuprinsul dintr-o singură ochire. Cine ar fi putut să înțeleagă ceva în nerăbdarea mea care sărea dincolo de timp și în tremurul care învălmășea frazele amestecîndu-le alandala? Am reluat lectura după o pauză tot fără rezultat. Mihaela scria mare, nervos, unele cuvinte erau cu neputință de descifrat. Așternuse pe hârtie tot ce avea pe suflet, într-o grabă febrilă de parcă s-ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
județul Ismail. În fine, a venit și ziua mult așteptată. Cap compas: Școala normală "Costache Negri" din Galați, școală cu renume, așa cum erau în țară cele de la Iași, Bârlad și Câmpulung Muscel, despre care se spunea: "Cu frică și cu tremur să vă apropiați!" Pentru mine era examenul hotărâtor al vieții. Știam cât de grea este munca de învățător, cât de desconsiderată era de către domnii din guvernele care se succedau la putere dar nădăjduiam în timpuri mai bune. La putere era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fi strâns legate destinele romînimei. Cu această credință, rămânem a Măriei Tale, Preaînălțate Doamne, preaplecați și preasupuși servitori... Viena, în 14 iuniu 1871 [CLARISSA VERNETZ] [martie - august 1871] 2290 Ușurința cu care-am trimis-o se poate compara numai cu tremurul inimei mele cu care aștept răspunsul. Amîndouă-s mari. Și la ce? Stoic și mândrii. {EminescuOpXVI 291} {EminescuOpXVI 292} {EminescuOpXVI 293} {EminescuOpXVI 294} {EminescuOpXVI 295} [ ION (IONIȚĂ) BUMBAC] [Viena, în [noiembrie] 1871] Domnule Președinte! Pentru că d-ta, aducând prin ținuta d-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Tu ai călăuzit și ai izbăvit pe poporul acesta; iar prin puterea Ta îl îndrepți spre locașul sfințeniei Tale. 14. Popoarele vor afla lucrul acesta, și se vor cutremura: Apucă groaza pe Filisteni. 15. Se înspăimîntă căpeteniile Edomului, și un tremur apucă pe războinicii lui Moab. Toți locuitorii Canaanului leșină de la inimă. 16. Îi va apuca teama și spaima; iar văzînd măreția brațului Tău vor sta muți ca o piatră, pînă va trece poporul Tău, Doamne! Pînă va trece poporul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
kefirul pe care-1 bea din ceas în ceas, gălbenușurile pe care le înghițea lacom, pătîndu-și 184 185 cămașa fiindcă mâna îi tremura. Ceea ce-i plăcea mult era nădușeala. Ascundea momentul transpirației înadins ca să rămână în izul ei; numai când începea tremurul cerea speriat să fie premenit, dar nu lăsa să-i ia cămașa de tot. O mai ținea pe pat așa udă, probabil aberații ale febricitații, deoarece și gargara, limonada le ținea în gură mult, ceea ce-i umfla obrajii și-1
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
curea se desena pe brațul înroșit. " Tot era să plec așa și așa!" se gândi Lică sumar. Dar de ce tăcea muierea? Mușcîndu-și buzele înroșite, Ada de usturime abia își ținea lacrimile. Dunga loviturii, acum învinețită, bobotea, și mina avea un tremur tetanic. - Ceva... să nu mai usture . . . zise Ada cu un gemet, cu gemetul unui câine biciuit. Lică își aminti de mica farmacie instalată în odăița de lângă grajd, care slujea de cancelarie. Cu dinții de sus înfipți în buza de jos
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pasul lor aci, jos, înfipt în camera convulsionată de un același spasm, în trupul unic al celor ce erau vii acolo în biserică . Corul tăcuse și ecoul lui venea încă. Nory apăsă mâinile pe urechi ca să și le desfacă din tremurul rezonanțelor. - Ieri! . . . murmură Elena. - Admirabil! îi răspunse prințesa Ada. Elena se uită surprinsă de prezența ei, acolo unde ea se simțea așa de singură, si de sigură cu gândul ei, de altfel necunoscut Adei. în ajun coralul din Bach emoționase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în clasă cu învățătoarea Laviniei. A tresărit gândindu-se că va primi o veste rea, dar nu a fost așa. Venise ca să o invite în clasa ei, că are o supriză acolo. Au coborât împreună vorbind despre Lavinia. Simțea un tremur puternic în inimă. Îi plăceau surprizele, o întinereau. În câteva clipe au ajuns în clasă. Toți elevii erau ridicați, iar Lavinia era în fața clasei, așteptând-o. I-a sărit în brațe, i-a dăruit un mărțișor și o felicitare pe
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de la gât la glezne și de la glezne la gât, de la sâni până la fese și de la fese până la sâni, de la burtă la șale și de la șale la burtă. Și iar. Și iar. O văd, o simt, cum se zbate,într-un tremur abea perceptibil.Și simt, și cât îi este de bine. Apoi, coboară într-un somn profund și liniștit. Ca liniștea din miez de codru. Ori din vioara de aur a gândului. Ori din sipetul împovărat cu frumuseți, și cu drăgăstoase
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în urma cocorilor fluierat de tren frunze în vânt - rațele sălbatice tot mai departe noapte de toamnă - tremurând împreună luna și-un pescar norii călători - din când în când răsare luna în gară frunze-nroșite - bunicul și-amintește de-un fost camarad tremur de frunze - câteva raze joacă v-ați ascunselea ziua recoltei - un grăunte de porumb intră-n mușuroi plimbare nocturnă - cam toate frunzele mici felinare focul de vreascuri - în fereastră bunica ascultă toamna ziua recoltei - într-o coșarcă goală un prunc
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
spuse, cînd ajunse lîngă masa lor. Juan Lucas profită de ocazie și dădu să se ridice... „Nu, nu vă deranjați“, insistă zîmbind. „Darling“, pronunță Susan, Întinzîndu-i mîna, lăsîndu-l să i-o ia Într-ale lui și să-i transmită un tremur ușor. Rămaseră așa pînă cînd Juan Lucas interveni: „domnul ministru trebuie să plece“, cu tot respectul de care era În stare, „Viața unui ministru, viața unui ministru, viața unui mi...“ Începu să repete și Susan simți un ușor gîdilat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui să Învețe. Nu putea, prin urmare, să fi plecat cu stăpînii. Oricum, e o lipsă de considerație din partea stăpînilor să plece fără să anunțe că-l iau și pe băiat. Unde-o fi Julius? Țanțoșa ieși țipînd cu un tremur În glas fiindcă nu era complet sigură că avusese dreptate ultima dată cînd se stîrnise o discuție cu stăpînii... Care stăpîni?... Ce discuție?... Unde e Juliuuuuusss! Strigătul acesta. Îl trezi fără să fi reușit să afle nimic nou despre Cano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din Haiti și risipîndu-i peste Lima și ei. imorali cum erau, ca niște diavoli Împielițați, Începură să-i tulbure pe bărbați, Îi făcură să se foiască neliniștiți pe scaune, să asude, silindu-i să-și sucească gîturile pentru a urmări tremurul nebunesc al dansatoarei din buric, care parcă nu se mai putea opri, luînd-o Înaintea bateristului și mîinile lui care biciuiau tobele. În bătaia lor dezlănțuită pătrunseseră În taina Întunecoasă a vieții nocturne și acum? subțiri, fără iluzii, mîini sceptice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]