9,583 matches
-
pierdea timpul mai devreme prin barul cu kebab. Krishna, care nu era căsătorit și nici nu se temea de Consiliul Medical, își dusese pe furiș târfa în cameră ca să i-o poată pune pe cearșafurile de nailon. Cât despre Alan, tremurând din pricina unei dorințe nefirești, plătise în avans experiența aceasta tristă. Nici măcar gândul la aluziile pe care i le va face lui Naipaul în dimineața următoare nu reușea să anuleze senzația neplăcută pe care i-o dădea frecarea cefei sale teșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu nume prinse în piept. Ambii beau câte un pahar de bitter de prin partea locului, o băutură fără personalitate. Ambii erau excitați. Nu sunt sigur că mai suport mult. Mâna lui Alan (fină și prelungă, așa cum am spus deja) tremura groaznic. Un pahar de bere se vărsă peste masa de joc, scoțând barul din inerție pentru câteva momente. — Mă simt foarte vinovat pentru toată chestia asta. Îmi înșel nevasta, sunt la limita eticii medicale, mă chinui și, cel mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în timpul săpăturii, a apărut o bucată din aur în sterilul scos cu o sondă de la o adâncime de 7 m. Când a luat piesa de aur în mână, șeful de șantier Cheng Xuehua, a fost atât de emoționat, încât îi tremurau mâinile la gândul că a găsit carul cu caii de bronz, cum a povestit el mai târziu. Săpăturile s-au desfășurat cu maximă atenție, sub îndrumarea experților, iar după o lună, a fost găsit, la o adâncime de 7,8
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a răspuns Wang. Maestrul i-a cerut să-l urmeze. Au ajuns la un perete, iar maestrul a rostit o parolă. Wang a repetat parola, maestrul a ridicat un deget și i-a spus să intre în perete. Cu picioarele tremurând, Wang nu îndrăznea să facă acest lucru. Maestrul a strigat: "Încearcă și înaintează cu ochii închiși!" Și-a făcut curaj, a intrat în perete și a ajuns în partea cealaltă a acestuia. Bucuros și mulțumit, Wang și-a luat rămas
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
părinții lui au ieșit în stradă să-l aștepte, iar nevasta fratelui său era peste măsură de politicoasă. Su Qin a râs: "Cumnată, cât de mult ți-ai schimbat atitudinea. Înainte mă priveai cu dispreț, iar acum cu atâta respect!" Tremurând, cumnata i-a răspuns: "Sunteți acum un înalt demnitar și foarte bogat. Cum să mai am curajul să mă port ca odinioară?" Su Qin a exclamat: "Când ești la nevoie, nici părinții nu se mai uită la tine, iar când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
care o are la lume”. Și pe mine. Patinatorii politicitc "Patinatorii politici" Unul dintre cele mai greu suportabile spectacole ale acestei lumi este strădania unei cocote ieșite de pe afiș de a mai stârni interesul masculilor. Mișcările lascive fac să îi tremure cărnurile vechi, sânii prăbușiți, zâmbetele ațâțătoare îi crapă obrajii ca piersica putredă în zeci de riduri, gușa de iguană îi palpită în ritmul unor gemete anunțând voluptatea care îți sună ca horcăitul unui muribund. Cearcănele violacee nu mai înseamnă dulcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
secundele gravide; nasc urlând ș...ț Ora vrea să ne înhațe să ne muște cu șerpi de venină, fără să mă convingă că ar fi putut scrie vreodată aceste două versuri ale lui Arghezi care îmi fac întotdeauna creierul să tremure: Și sufletul geme mușcat de trecut/ Ca fiara, de-o fiară cu pas cunoscut. În cele peste 1.500 de pagini pe care le-am citit întâlnești, mult prea rar, și câte una luminoasă, unde Nichita Stănescu e poet. Ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
le-aude, o ajută să se scoale, o sprijină, aproape c-o duce el pe sus către cabinetul medical, din ușă ne dă verdictul nouă tuturor, dar mai ales mie, tetanos, ce groaznic, nu!?, sună mai rău ca holera, îmi tremură genunchii și aștept să fiu pus în lanțuri din clipă-n clipă. EPISODUL 3: e strâns legat de episodul precedent; diagnosticul lui Andi nu s-a confirmat; pe drumul către cabinetul medical, Alexandra i-a ars o palmă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care venea pe trei cărări, sculat din somn, în chiloți, fără ochelari pe nas, și a apărut și mama, a ieșit din baie, udă, doar cu un prosop în jurul corpului. Eu încercam să le spun despre djini (ca să înțeleagă), bolboroseam, tremuram și mă încurcam în cuvinte, ne clătinam toți trei ca pe-o corabie în furtună, mama mă strângea la piept, mă mângâia pe păr, a înțeles deodată ce era cu djinii și mi-a zis că e cutremur. Era cutremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cât un triunghi de brânză topită, cât o prună după orele de chimie și geografie, cât o ridiche după toate orele, la prânz ca o cireașă, după-amiaza cât un cățel de usturoi, seara, lângă un dinamovist (Matei) prea mic ca să tremure în așteptarea unui meci așa de mare, o inimă ca o boabă de piper. Pe urmă seara s-a făcut noapte, mama și Matei s-au culcat, în apartamentul 40 s-a întins liniștea țiuitoare dinaintea bătăliei și inima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a sfâșiat tricoul și l-a bandajat, altcineva (nu eu) a arborat steagul alb. Propriu-zis n-a fost o capitulare, ci mai degrabă o încetare forțată a ostilităților, de-a lungul căreia agresorii s-au albit la față și-au tremurat ca frunzele. Când a sosit, în pijama și pantofi, dl Guță i-a ars o scatoalcă fiului, de încălzire, pe urmă a pus mâna pe doi băieți, primii pe care i-a prins (culmea e că unul era din trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spele pe față, cu pulovărul ei galben cu floricele pătat de un roșu violent (sânge? și dacă era vopsea, tempera, acuarelă?), „ieși, Mateiaș, ieși“, intrase, se pare, și celălalt Matei, cel de jos, în baie, o privea pe mama nemișcat, tremura? (dar cine a mai pomenit o stană de piatră care să tremure?), mama era foarte frumoasă, cea mai frumoasă mamă din lume, singura, mama se spăla pe față, mama trebuia să-și schimbe pulovărul, pe Matei l-a scos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
roșu violent (sânge? și dacă era vopsea, tempera, acuarelă?), „ieși, Mateiaș, ieși“, intrase, se pare, și celălalt Matei, cel de jos, în baie, o privea pe mama nemișcat, tremura? (dar cine a mai pomenit o stană de piatră care să tremure?), mama era foarte frumoasă, cea mai frumoasă mamă din lume, singura, mama se spăla pe față, mama trebuia să-și schimbe pulovărul, pe Matei l-a scos de acolo Filip, așa e Filip?, tu l-ai tras de mână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fără să stea prea mult pe gânduri, a curmat acea glorioasă aventură pentru alpinism, groaznică pentru noi, ăștilalți, în modul cel mai logic cu putință. L-a înșfăcat de umeri, l-a tras înainte de-a aluneca în gol și, tremurând, l-a așezat în pătuț. Nenea nu prea era la curent cu toate astea. Venea rar, mă blagoslovea cu un „matenule“ (mă făceam, se pare, pe zi ce trece mai mare) - mai nou, îl căpătuise și pe Mircea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ci prin sute de gesturi, cuvinte și semne. Odată, la cabana Omu, după ce terminaserăm o ciorbă de fasole, am găsit întâmplător sub mușamaua murdară, pe cantul mesei, o iscălitură în lemn. Și scria așa: Mircea și Didi 1935. I-a tremurat bărbia, i-a tremurat și vocea, i-au tremurat multe pe dinăuntru (se vedea în licărul ochilor), recunoscuse înscrisul de-aproape jumătate de secol, de când el și fratele lui, unul de cincisprezece ani, celălalt de paisprezece, se jucaseră cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gesturi, cuvinte și semne. Odată, la cabana Omu, după ce terminaserăm o ciorbă de fasole, am găsit întâmplător sub mușamaua murdară, pe cantul mesei, o iscălitură în lemn. Și scria așa: Mircea și Didi 1935. I-a tremurat bărbia, i-a tremurat și vocea, i-au tremurat multe pe dinăuntru (se vedea în licărul ochilor), recunoscuse înscrisul de-aproape jumătate de secol, de când el și fratele lui, unul de cincisprezece ani, celălalt de paisprezece, se jucaseră cu un briceag în aceeași încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la cabana Omu, după ce terminaserăm o ciorbă de fasole, am găsit întâmplător sub mușamaua murdară, pe cantul mesei, o iscălitură în lemn. Și scria așa: Mircea și Didi 1935. I-a tremurat bărbia, i-a tremurat și vocea, i-au tremurat multe pe dinăuntru (se vedea în licărul ochilor), recunoscuse înscrisul de-aproape jumătate de secol, de când el și fratele lui, unul de cincisprezece ani, celălalt de paisprezece, se jucaseră cu un briceag în aceeași încăpere strâmtă, poate după ce mâncaseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Odată s-a întâmplat însă ceva neașteptat. Pe scala aparatului Gloria, sub geamul mic și pătat, se agita un gândac roșu. Am țipat și am sărit de pe scaun, prilejuindu-i ofițerului, care avea și el aliații lui, un râs batjocoritor. Tremurând de neputință, m-am rugat ca mâna lui Neculai Constantin Munteanu să se ivească de sub carcasa radioului și, blând, dar autoritar, să-l tragă pe nenea de nas. Mâna nu s-a ivit. Într-o după-amiază cu ploaie, am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trebuia să traversez definitiv Valea Ialomiței, să ajung pe Lunca Siretului și să rămân pentru o vreme la Uca. Se făcuse timpul să învăț o expresie nouă: ne mutăm. Sfârșit 2 ...uruitul motorului, brrruuuummmmm, primul uruit, care a făcut să tremure mobilele, sacii cu cărți și haine, cutiile cu vase și obiecte mici, covoarele rulate ca niște clătite. Atunci, la primul uruit, ochiurile de geam ale vitrinei au clănțănit ușor. Pe urmă, nu știu de ce, uruitul s-a întețit (poate fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
strada Cornhill. Înnebunită de spaimă, reușișe, doar ea știa cum, să se strecoare În capătul cel mai Îndepărtat al unei fante foarte Înguste dintre un cilindru imens de metal și peretele din beton al pivniței, și se făcuse ghem acolo, tremurînd de frică și de frig. Auzea de sus, de pe stradă, strigătele și rîsetele ce veneau dinspre piață. Fuseseră cît p-aci s-o prindă de data asta - cinci bărbați În uniforme de marinari, care băteau din picioare și trăgeau șuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
s-a concentrat În schimb asupra căldurii Îmbătătoare a pivniței, ce i se ridica Încet În trup, ca marea În timpul fluxului. Chestia de metal era delicios de caldă. Suprafața perfect emailată era plăcută la atingere, și și-a lipit trupul tremurînd de ea. Poate că a și dormit. Da, sînt sută la sută sigur, a dormit și s-a trezit cu forțele refăcute. Și atunci, timidă și șovăitoare, probabil că s-a strecurat afară din bîrlog și a pășit În Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mese), cum mă apucam de burta umflată grotesc și cum gemeam de durere. Și vai, ce durere ! - crampe lungi, tot mai intense, ce forau și mi se Încolăceau În stomac, În timp ce-și croiau drum către mațele mele, ce tremurau spasmodic. Încă mă mai uimește faptul că această agonie repetată nu m-a scîrbit definitiv de patima pentru masticat hîrtie. Însă firește că n-a făcut-o. Nu trebuia decît să aștept să-mi treacă durerea Înainte să o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
duminicile, dat fiind că nu Îndrăzneam să mă aventurez În subsolul imens, cu lumină pîlpîitoare, la orele cînd era lume În prăvălie. Din ascunzișul nostru din subsolul slab luminat, auzeam murmurul vocilor și scîrțîitul pașilor pe tavan. Le auzeam și tremuram. Uneori, pașii părăseau tavanul și coborau pe treptele de lemn În pivniță. De obicei, această acțiune era urmată de o perioadă de tăcere, Însă uneori putea fi succedată și de icnete și gemete și chiar și de explozii inexplicabile, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aici și după ora Închiderii, pradă reveriilor, În timp ce amurgul galben umplea Încet magazinul cu un soi de aer trist. Iubeam umbrele tot mai adînci și tristețea ce mă Învăluia. Însă, În seara cu pricina, am văzut imediat că În timp ce eu, tremurînd de teamă și speranță, stătusem băgat la cutie Între grinzi, Norman Îmi făcuse o vizită clandestină acasă. Fotolașul fusese dat Într-o parte și aproape distrus, iar lîngă el se afla o moviliță de mîncare ciudată. O grămăjoară de grăunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Să fi văzut cum dădeau din cap către jurați cînd le-am răspuns că Îmi place să fiu singur uneori! Faptul avea pentru ei o semnificație, era un indicativ că doream să rămîn singur toată viața. MÎinile Începură să-i tremure din nou. Domnul Rennit tuși - i se uscase gîtlejul. — PÎnă și faptul că nevastă-mea ținea cîțiva papagali... — Ești Însurat? — Pe soția mea am omorît-o... Lui Rowe Îi venea greu să reconstituie evenimentele În succesiunea lor reală. Ce rost aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]