1,332 matches
-
trage niște pumni zdraveni și-l pune pe fugă, după ce Izaura își recuperase trăistuța. Fuge și celălalt după el să nu încaseze pumni. — Cra! Cra! Ciorilor! Cra! Cra! Ciorilor! Strigă ei supărați. — Să ne pupi în c..., le răspund ele triumfătoare. — Ai sânge pe bărbie, observă Izaura. M-a pocnit huliganul ăla peste nas, dar și eu i-am tras niște pumni să mă țină minte. — Ești puternică, fă Prințăso. Mi-ar fi luat trăistuța dacă nu veneai tu. Stai să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ciocolata? Sunt foarte supărată pe tine, măi, puiule de rus, măi..., îl mângâie ea cu vocea caldă rezervată lui și puilor de găină. — ...poate-o glazură de muștar. Cu marțipan în centru și... și... și mușețel pe deasupra! Asta e! Mușețel! Triumfător, Ivan întinse o față de masă nouă, cu dungi albe și roșii, ca de braserie. Degetul lui Alioșa alunecă dintre buze și ochii i se deschi seră într-un alt ochi, de apă clară, estuar al nuanței lui Dominique. — Rusule, să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
alte demersuri pentru asta. Totuși, uneori, i-am remarcat satisfacția. De la un zîmbet binevoitor care apărea pe fața lui rotofeie într-un moment în care nu exista un motiv imediat pentru asta. De la trabucul pe care și-l aprindea și, triumfător, îl zdruncina în sus și în jos între dinți, spre sfîrșitul unei zile de competiție, stătea aproape de tribună și-și lăsa ochii să hoinărească peste busculadă, de-a lungul malurilor pînă la finiș. Exista obiceiul de a nu ține antrenament
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
este bine atunci când se termină cu bine. Maharajahul își vede împlinit visul de ziditor, în vreme ce Jo, Zette și Jocko se pot îndrepta, în fine, către casă. Cartea aventurilor lor se închide, lăsând în urmă amintirea lumilor fabuloase și a inocenței triumfătoare. Douăzeci de mii de leghe sub mări (Blake et Mortimer) Dacă Hergé creează prin Tintin efigia inocenței rătăcitoare, Edgar P. Jacobs oferă, prin Blake et Mortimer, ocazia pentru banda desenată de a coloniza teritoriul științei ficțiunii și misterului. Înainte ca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
corectă Gosseyn în gând - mi-a scăpat deja?" Vocea Unu continua să aibă un zâmbet ușor, atotștiutor. - Vreau să te asigur că rapiditatea eu care vom îndepărta aceste instrumente, nu te va deranja în nici un fel, pentru că - pe un ton triumfător - au fost deconectate mai înainte, în mod automat, când ai fost mutat din capsulă. Atitudinea acestuia îi păru exagerată; și - avu Gosseyn impresia - acesta nu era chiar adevărul - adevărat. Unele dintre tuburi puteau fi conectate, prin piele, la organele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și Începură să Înoate, făcând tot felul de volute În apa care prinsese o culoare arămie. Noimann puse În funcțiune acul gramofonului și În Încăpere răsunară intonațiile unui vals de Johann Strauss. Strângând sticla și mâinile la spate, Noimann pășea triumfător, măsurând podeaua În lung și-n lat. Umerii săi se Îndreptaseră. Pașii Îi deveniră mai elastici. Iar glasul Începu să-ngâne, tam-taram-taram, acordurile valsului. Înghesuindu-se În dulap, costumele Îl acompaniau. Cravatele păreau să intre În același ritm. „În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
eprubete se alinia În fața casei lui, formând un fel de nai sau orgă. Fierbând Înăuntrul recipientelor, cifrele se Învălmășeau În aer, luând forma unor note muzicale. Și, În timp ce medicul cădea În genunchi pe scări, din tuburi se Înălța un marș triumfător. Marșul triumfal nu se termina aici. Sunetele rămase Închise În eprubete se acopereau de pori. Păianjenii ieșeau din recipiente unul cîte unul și se strecurau pe gaura cheii, după ce În prealabil țeseau În jurul yalei și a clanței ruginite o pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să apară deasupra mesei o tavă și un iatagan strălucitor, pe care, prinzându-l cu mâna dreaptă de mâner, Începu să-l rotească amenințător În aer. Apoi, executând o mișcare neașteptată, Își reteză mâna dreaptă de la cot și o aruncă, triumfător, unui câine vagabond sosit din stradă, care o prinse din zbor și dispăru cu ea, mârâind, Într-un boschet. Din brațul retezat se rostogoliră, zornăind pe masă, niște zaruri pătate de sânge. Noimann Își acoperi cu groază fața, privind printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
iertare. Trupul Mathildei creștea ca un aluat, frământat de mâinile lui Noimann, care plămădeau din el un alt trup, asemănător cu al său, În timp ce propriul lui trup fusese dat uitării... Cerbicia cinicului fusese În sfârșit Învinsă. Penitentul trăia un moment triumfător. Acum el era cel care Își bea liniștit păhărelul de coniac Alexandrion, ridicându-și de pe tâmple șuvița rebelă. Acum el era cel care Își stingea țigara de foi de fruntea celuilalt Noimann, care, prosternat la picioarele sale, Îi cerea Îndurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și nu mică a fost surpriza când am văzut un crap de circa șapte kilograme cu solzii aurii, mustăți mari și un cap negru cu bot albicios. Bucuros Virgil a pus peștele în juvelnic, pe furiș aruncând spre noi priviri triumfătoare. Nu peste mult timp undițele au început să vibreze, plutele dând semnale de atenție. Crapi, bibani și carași au început să umple juvelnicele pe jumătate. Se făcuse ora zece. Dar ghinion. Dinspre digul barajului a început un vânt din ce în ce mai mare
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
VROIA UN COPIL AL EI. ASTA ERA REALITATEA CEA MAI SIMPLĂ. \ ROBERT... VREI... SĂ RĂMÎI... ȘI SĂ MĂ ȚII DE MÎNĂ? ZĂBOVI ȘI VĂZU CU OCHII LUI CUM SE SCURGE VIAȚA DIN TRUPUL EI. AȘTEPTĂ PÎNĂ CÎND MOARTEA SE INSTALĂ TRIUMFĂTOARE ÎN CORPUL PE CALE DE A SE RĂCI, IAR PRUNCUL, CU ȚIPETELE LUI RĂGUȘITE, ÎL SCOASE DIN SĂRITE. LA O DISTANȚĂ DE JUMĂTATE DE AN-LUMINĂ, SE PREGĂTEA DE PORNIRE O NAVĂ COSMICĂ ÎN LUNGIME DE APROAPE DOUĂ SUTE DE KILOMETRI. INLĂUNTRUL EI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
tuturor Întrebărilor rămase fără răspuns. Astăzi nu, dar mîine trebuie, pentru că nimic nu dispare cu totul: mai există un foșnet, mai tresare un nerv, chiar și-n batista din buzunarul mortului o molie mai poate țese În fibra de in; triumfătoare carnea se retrage Într-un tipar ultim. Prin foșnet și zvîcnet lemnul de brad se strînge-n jurul unui nod. Nimic nu dispare cu totul, chiar și atunci cînd moartea a statornicit totul. La noi În urbe, mai anul trecut, unul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
vin urgent. De doctorul Spătaru? se interesă cerberul. Sigur, bădie, de doctorul Spătaru! confirm eu și încerc să-i smulg legitimația. Cerberul anticipă manevra și își duse mâna la spate, protejând documentul: Doctorul Spătaru nu e în Spital, mă informă, triumfător. Vine după-amiază. Întoarceți-vă, atunci! Și-mi întinse legitimația, semn că s-a încheiat audiența. Pe cuvântul meu de geolog, că mă duc să te raportez la partid! îmi zburlesc eu mustața. Dar nu mă duc nicăieri. Să nu stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Profesorul desenă lăbărțat, cu o bucată de cretă de croitorie, pe care o sustrăsese absent, la o ședință de probă pentru vestimentație a soției, câteva litere mari, pronunțându-le solemn pe fiecare dintre ele: E = mc la pătrat. Privindu-i triumfător, ca și cum se aștepta să audă din partea tuturor o veritabilă explozie de entuziasm, începu să explice: În această tulburătoare ecuație matematică, E mare reprezintă Energia, m reprezintă Masa, iar c reprezintă viteza Luminii... Dar ascultați-o acum în fabuloasa configurație, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de Murano se învioră și el, stârnind luarea-i aminte, care i se deplasă spre contururile ce zămisleau din străfundurile proiecției ei limpezi. Prin claritatea cleștarului de Murano, fără penaj și fără deghizament de vopseluri, se zări căutătura familiară, ghidușă, triumfătoare a Vânătorului O'Piatră. Simți cum îi urcă în inimă insuflarea fraternității, dar numai o fracțiune de timp. Instantaneu, îndărătul Vânătorului, desluși conturul acela: un cap cioplit în unghiuri dificile, ca la statuile de piatră din Insula Paștelui... Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dumneavoastră, Îl voi Întreba pe maiestatea sa ce preferă, s-o vadă pe regina-mamă agonizând pe vecie, zăcând Într-un pat din care nu se va mai scula, cu trupul imund reținându-i În mod nedemn sufletul, sau s-o vadă, triumfătoare prin moarte asupra morții, În slava eternă de lumină a cerurilor, Nimeni n-ar ezita să răspundă, Da, dar spre deosebire de ceea ce se crede, nu atât răspunsurile mă interesează, domnule prim-ministru, ci Întrebările, evident mă refer la ale noastre, observați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
PAFNUTIE (continuă să joace): Pe mine mă cunoaște. SISOE: Ia să vezi cum mă cunoaște și pe mine! (îl apucă de nas pe cel din dreapta, mișcându-i încet capul într-o parte și în alta. Îi aliniază pe toți trei. Triumfător:) Vezi că n-a dat? (Oftează, ezită, vine către cei doi sfinți) Părinte Pafnutie, împrumută-mi-i și mie măcar pe-un ceas... PAFNUTIE (atent la joc): Ce să-ți împrumut? SISOE: Pe... cei de colo... pe dânșii. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-meu moare de ciudă că par a fi născut și educat în America. Emmy clătina din cap încercând să prelucreze toate aceste informații. Sau mai degrabă să facă o listă cu toate detaliile astfel încât e-mailul pe care îl va trimite triumfătoare fetelor în seara aceea să fie beton. — Ce-ai zice de ceva puțin mai tare? întrebă Paul. S-ar putea să ai nevoie după ce m-ai ascultat vorbind atâta despre mine. — La ce te gândești? replică ea privindu-l lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să mai continue căutarea, fetele s-au întors la limba de asfalt pe care stătuseră mai devreme, o porțiune care ar fi putut fi trotuar, pistă de aterizare sau parcare. Tocmai se prăbușiseră epuizate pe geamantanul Adrianei când aceasta apăru triumfătoare, ținând în mână o sacoșă de plastic, și se trânti alături. Emmy îi luă sacoșa din mâini. În viața mea n-am avut atâta nevoie de apă. Te implor, spune-mi că ai cumpărat mai multe sticle. În sacoșă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o destrăbălată care e dispusă la orice. Sunt o tipă absolut comună căreia îi place să agațe, dar care mai degrabă ar cunoaște pe cineva care să-i placă decât să aibă o escapadă ieftină cu un necunoscut. Adriana zâmbi triumfătoare. — Asta, scumpa mea prietenă, este problema ta. — Nu e nicio problemă, interveni Leigh fără să deschidă ochii. Așa e ea. Nu toată lumea poate avea escapade. Adriana scoase un oftat lung de frustrare. — Fetelor, în primul rând, “escapadele” sunt pentru amărâții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
PĂREA INEXPRESIV ȘI EL CĂUTA TERMENUL CARE AR FOTOGRAFIA DINTR-O DATĂ FASTUOASA IAPĂ PE CARE O IMAGINA. "GRASĂ" NU MERGEA, ERA CONCRET, DAR PUȚIN PEIORATIV. "STRĂLUCITOARE" ÎL ISPITISE O CLIPĂ, DAR RITMUL NU SE POTRIVEA. ÎNTR-O SEARĂ A ANUNȚAT TRIUMFĂTOR CĂ GĂSISE CUVÂNTUL: "O NEAGRĂ IAPĂ ALEZANĂ''. NEGRU INDICĂ, DUPĂ PĂREREA LUI, LA UN MOD DISCRET, ELEGANȚA. ― Nu se poate, spuse Rieux. \ Alezană nu indică rasa, ci culoarea. \ Ce culoare? \ Ei bine, o culoare care nu este negru, în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mira de nesiguranța lor. "Numai artiștii știu să observe". Dar doctorul l-a găsit o dată într-o stare de mare surescitare. Înlocuise "înflorite" cu "pline de flori". Își freca mâinile. În sfârșit le vezi, le miroși. Jos pălăria, domnilor!" Citi triumfător fraza: "Într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană parcurgea, călare pe o somptuoasă iapă alezană, aleile pline de flori din Bois Boulogne ". Dar, citite cu voce tare, cuvintele "aleile pline" sunară într-un mod supărător și Grand se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
legat de al doilea, ar fi, Sfânta Treime care prin iubirea ce o manifestă față de lume unește creația cu veșnicia. Prima jumătate a construc ției este biserica luptătoare, iar a doua parte cea care deschide cerul cu ajutorul crucii este biserica triumfătoare. În fiecare locaș de închinare, în fiecare piatră, element decorativ sau frescă descifrăm ideile și sentimentele adânci de iubire pentru Dumnezeu și pentru oameni ale celor care au trăit înainte de noi pe aceste locuri. Meșterii constructori și pictorii sunt exemple
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Panica îi urca în gât, dar, în același timp, membrele îi tremurau din pricina excitației rezultând din planul pe care instinctul deodată i-l dicta, de a se elibera cu o smucitură violentă când ușa va fi deschisă, așteptându-și apoi, triumfător, stăpânul afară. Ușa s-a deschis numai după alte îmbrățișări și alte sărutări, alte cuvinte murmurate, totuși femeia îl ținea cu fermitate, în timp ce spunea, Rămâi, rămâi, așa sunt vorbele, același verb care fusese incapabil să-l rețină pe Cipriano Algor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tremure. Pentru moment, influența lui nu se Întinde dincolo de acești tineri care-l Înconjoară, atenți la cea mai mică frază, la cel mai mic semn al lui. În ochi Îi apare o lucire neașteptată. Se Întoarce spre acoliții săi. Apoi, triumfător, spre mulțime. Exclamă: — Dumnezeule, cum am putut oare să nu-l recunosc pe Omar, fiul lui Ibrahim Khayyam din Nishapur? Omar, steaua Khorasanului, geniul Persiei și al celor două Irakuri, prințul filozofilor! Mimează o adâncă plecăciuneși Își flutură degetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]