1,405 matches
-
gărzilor spaniolă, burgundă și germană schimbându-se la porțile Palatului ajungeau până la Diego Alatriste prin fereastra deschisă asupra uneia din marile curți interioare ale maiestuosului edificiu regal. Nu era decât un covor pe pardoseala goală de lemn, și pe el trona o masă enormă, Închisă la culoare, gemând de hârtii, catastife și cărți, cu un aspect la fel de solemn ca și bărbatul așezat În spatele ei. Omul acela citea scrisori și acte, metodic, pagină cu pagină, și din când În când Însemna câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
picioare și, oricât încerca să găsească o explicație plauzibilă a acestei întâlniri, nu făcea decât să se împleticească și mai mult în ițele înnodate ale raționalului. Și să nădușească vizibil. Periculos de liniștită în mișcări și cu glas molatic, Anna trona peste grădina contelui și, cel puțin așa i se părea lui Lev Nicolaevici, i se adresa cam de sus. Dar rămânea de văzut de ce anume venise. — Conte dragă, Nicolaevici Tolstoi, v-am zărit încă de sus, în timp ce coboram la vale
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la doi nasturi, cu un cap mai înalt decât toți și-o privire seniorială, prefectul vorbea cu generalul, balansându-se cu mâinile la spate. Orchestra cânta pe-un podium. Perechile dansau. Spuma șampaniei sfârâia în cupe de cristal. Pe mese tronau munți de fleici și cornuri prăjite. Dinții mușcau vârtos, nesățios, ca din miezul însuși, mustos și picant, al vieții. O tristețe de moarte-l doborî, căci viața aceea nu era a lui. A lui rămânea numai ușița îngustă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Migne, apoi în văgăuna misterioasă a lui Sergiu Al.-George, în bârlogul sufocat de bucoavne al anticarului Sterescu, câlcând sfios printre enigmele cultivate de Gina Argintescu Amza, lăsându ne alintați cu divinele înghețate ale doamnei Lisette Daniel (plus Max motanul tronând în centrul mesei), văduva lui Brunea-Fox, ori mângâindu-l pe Red, princiarul motan al Danei Dumitriu, în același bloc de pe Dionisie Lupu în care m-am contrat pe teme eliadești cu Ov. S. Crohmălniceanu. În blocul scriitorilor de pe Apolodor, bine
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
parte revine electoratului care i-a ales pe acești parlamentari!". În iunie 1996, întrebat cum se situează politic, Nicolae Breban răspundea: "La dreapta, cînd mediocritatea se înregimentează la stînga - la stînga cînd prostii se buluceau la dreapta. Dincolo cînd dincoace tronează vulgaritatea. Aici cînd dincolo-ul e lipsit de speranță." Doi ani mai tîrziu, se poate spune că: "majoritatea dificultăților, incidentelor politice și greutăților economice provin din faptul că acum se gestionează efecte și nu cauze." (Eugen Uricaru). Dacă linia curbă
Dialoguri bine temperate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17965_a_19290]
-
coordonată de profesorul Nicolae Secară, expoziția reconstituie emoționant atmosfera unei lumi de demult, dătătoare astăzi de amintiri calde, dragi, cu bunici blânzi, ierni aspre și povești frumoase. Un brad cu turtă dulce, nuci și mere, curat, simplu și fără sclipici, tronează în mijlocul poveștii din care nu lipsesc colacii și cârnații afumați, busuiocul sfințit, țoalele de colindat, totul încadrat de o superbă colecție de vechi icoane pe sticlă. Expoziția poate fi vizitată până după ziua Sfântului Ion. Tot la secția de Etnografie
Agenda2004-52-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283194_a_284523]
-
crater de marmură cu două anse din care ieșeau buchete artificiale de flori de sidef. Pe pereți, printre o sumedenie de mici picturi în ulei, reprezentând peisaje orientale, încadrate în rame combinate din bucăți de fildeș și linii de abanos, tronau două mari portrete de femei, în rame de stuc poleit, prea de tot late și brodate ca ușile de la altare. Femeile pictate în maniera lui Mirea sau a lui Stoenescu, adică cu o mare ușurință a pensulei, dar totdeodată cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îndeosebi priveau pe arhitect ca pe o victimă, întrebîndu-se cum s-ar fi putut reabilita de tăcerea teribil mustrătoare a lui Pomponescu. Să felicite pe arhitect, ori să considere fondul însuși al articolului nu le trecu prin minte. Ioanide însă, tronând cu nepăsarea lui, se scuză prin-tr-o știre: Conțescu era din nou grav bolnav, aproape pierdut. Probabil pentru asta venise Gonzalv Ionescu. Comesenii se întoarseră unii spre alții, se întrebară reciproc ce era cu Conțescu, iar în aripa unde se găsea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
normal la Suflețel și cele mai sincere efuziuni făceau pe nepreparați să zâmbească. Dan Bogdan, Gulimănescu, însă, pierduseră sensul ridicolului prietenului lor și-l luau cu totul în serios.) - Ce este minunat? Întreba Aurora, punând pe măsuță tava,în mijlocul căreia trona o ceașcă de cafea cu lapte cu două degete de frișcă deasupra. Trebuie adăugat că Aurora, cara uxcor 1, nu corespundea în nici un fel numelui ei mitologic, fiind, ca și Suflețel, de o fizionomie producând în primă recepție un șoc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și cartușiere. Trei puști de vânătoare erau rezemate de dulap, iar alături de perete spânzura o autentică archebuză. În odaie era o canapea vetustă, trasă mai lângă sobă, și o masă rotundă de nuc în mijloc, neînvelită cu nimic, pe care tronau vreo trei roate mari de floarea-soarelui uscate. O alta o ținea Hangerliu în mână. - Să trăiești! salută amfitrionul pe Suflețel, ca și Gaittany, dar apoi adăugă: Ce mai faci? - ca și când l-ar fi cunoscut personal dinainte. Apoi, cu grabă, precum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Saxonia, și le făcuse mari, pline de ornamente și în culori stridente. Cu atât mai mizerabilă apărea această sforțare cu cât pe peretele salonului atârnau fotografii mărite ale familiei, iar la geamurile din sufragerie, în cadru fioros de fortăreață medievală, tronau două borcane cu murături. Nefericitul Botticelli era gospodar. Prin urmare, Ioanide nu avea încredere în aprobarea lui Butoiescu, fiind numai încredințat că acesta va executa cu multă îndemînare proiectul, făcîndu-și, îndată ce și-ar fi dat seama că lumea admite ideea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mici lacuri și mici ridicături muntoase verzi-albăstrui pălind în depărtare ca valurile unei mări de piatră. în față, oceanul avea o lucire moale, ca mătasea ușor încrețită. Se întindea spre munții întunecați de pe Isle of Skye, la orizont, iar soarele trona deasupra, chiar la înălțimea lui Thaw. Era adumbrit și portocaliu din cauza ceții, dar trimitea fire aurii de lumină din mijlocul lui. Thaw se uita la el nefericit. Pastorul era o persoană pe care încerca s-o evite. Cînd au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
negre păreau adevărate limuzine. Alungîndu-și, mai departe, gândurile despre Costel, cu care avea întîlnire la cinematograful "înfrățirea-ntre popoare", Mana se scufundă din nou în trecut, pe când tramvaiul luase viteză, troznind din toate încheieturile, pe lângă statuia lui CA. Rosetti, care trona, pe jilțul său de bronz, în mijlocul părcușorului cu arbori desfrunziți și ninși. Doar cadrul ușii de la intrarea de serviciu rămăsese-n picioare, în spatele lui, grămada de moloz era mai înaltă de un stat de om. Iar între tocurile de lemn
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
banale legi statistice, spuneau altceva celui ce simțea clocotul religios al comunității prin toți porii. La marginea câmpului de forțe curcubeene apăruse deodată un mare continent glacial. Un aisberg negru, străin și ireductibil deasupra căruia, ca-n vedenia lui Iezechiel, trona Albinosul, șiroind o văpaie neagră și învăluit pân-la brâu într-un metal asemenea crisolitului. Când intră în odaie, părintele zări mai întîi marile pânze albe ca laptele, scrobite, ce acopereau capetele maicilor surori. Fevronia era frumoasă ca o sculptură de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
brusc, ca un sfincter, retezând cu totul degetul și se rostogolise apoi într-un ghiveci cu begonii. În zorii zilei de 4 februarie 1932 sute de oameni ar fi văzut vechea fabrică de ciment din est, dărâmată de trei decenii, tronând deasupra orașului, pe fundațiile evanescente ale unui nor. O bătrână indiancă ar fi eliminat o tenie cu ochi de libelulă și sute de piciorușe articulate, care-o zbughise în pădure tîrîndu-și săculețele cu ouă. Poliția descinsese de mai multe ori
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nod în nod al lui Ranvier, coborând în nucleul ventral cohlear și, filtrat prin complexele olivare superioare din trunchiul cerebral, umplând apeductul nervului cohlear. Țipătul electric străbătea stânca masivă a craniului, umplea grote și fisuri stranii, înspăimînta madone cu prunci tronând între stalactite și pătrundea în cele din urmă în scoica răsucită a urechii interne. Se desfăcea în mii de pârâiașe sclipitoare, irigând fiecare, la capăt, cîte-o străvezie celulă cu perișori, adăpostite de-a lungul spiralei, între membrana tectorială și cea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
simțul ne-am încărcat/ Cu haine de unde dracul/ Copiii și-a botezat!"" Și-a înțărcat, madame Sophie!" "Pardon?" Căpitanul repetă: "Și-a înțărcat. Dracul nu botează copiii." Căpitanul avea încă frizura un pic turtită de la strălucitoarea cască de pompieri ce trona acum pe un colț al mesei, atât de lustruită încît nu era norișor de pe orbitoarea boltă a verii care să nu-și găsească imaginea comprimată pe arama căștii. Mai zăreai, adunată în luciul ei, întreaga clădire a otelului Dacia, în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vastă a vreunei bazilici. Suia pe străzi oblice, ocolea câte un pâlc de pini, pătrundea iar în acele clădiri mereu albe, împodobite cu arhitrave, cornișe, cupole, frontoane, statui... În centrul unei săli în care lumina pătrundea prin ferestre foarte înalte trona o mare mașinărie metalică prinsă-n buloane direct pe mozaicul lucios. Era o presă hidraulică având în jur, risipite în clinchete pe podea, fâșii lungi de alamă decupată. În altă sală, cu o mare cupolă ridicată deasupra, era clădit chiar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rămăsese membru în Consiliul de Coroană și, deși părerea sa nu ar fi putut schimba mare lucru, Bella nu era încă în postura de a ignora total opiniile bătrânului său tată. Împăratul avea pe masă numeroase filme și hârtii. Deasupra trona însă una care purta însemnele personale ale lui Vassur. ― O să discutăm mâine în consiliu acțiunile quintului nostru, tată, care îmi raportează că s-a integrat în corpul de pază al Abației și că are deja cel puțin două direcții de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
totul sub control. Grupul atacatorilor intră apoi în Templu, acolo unde Johansson nu îl mai putea vedea. * * * Pe dinăuntru, Templul părea chiar mai mare decât de afară. Pâlcul atacatorilor se năpusti spre partea centrală, acolo unde pe un piedestal imens trona racla cu moaștele Mântuitorului laesian. Ajunși însă la jumătatea distanței dintre intrare și raclă, atacatorii se treziră în fața unei riposte dure. Înainte de a înțelege ce se petrece, Oksana se trezi singură, înconjurată de cadavrele fumegânde ale tovarășilor ei. Mintea începu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că poate hotărî pentru propria persoană, că în nimicnicia lui, poate schimba cumva cuvântul lui Dumnezeu, vorbi cu blândețe Abatele, privind cu indulgență spre candidat. Starețul era un bărbat în putere, cu fața acoperită de o barbă imensă, peste care trona un nas proeminent, ce țâșnea parcă dintre doi ochi cenușii, de culoarea unui cer de toamnă rece. - Uită-te la frații care ne însoțesc și spune-mi ce vezi? Tânărul privi înapoi, tulburat de situația delicată în care îl punea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de rude. Zidurile dărăpănate ce înconjurau sihăstria - în trecut, un post militar - nu erau de ajuns ca să-i oprească pe oameni, de vreme ce alții și alții veneau continuu, suind ulița desfundată. Unii aduseseră cu ei vaca ori catârul, iar în mijlocul mulțimii tronau încărcături uriașe de lucruri de prin gospodării. Pe chipurile tuturor se citea spaima. La apariția lui Canzianus în prag, oamenii acei fură cuprinși parcă de un freamăt. Un oftat de ușurare se ridică din multe piepturi, în special din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Constantin, căruia i se atribuia, de altfel, meritul de a fi construit întregul palat. Aranjamentul sobru, dar elegant, era destul de puțin potrivit cu destinația pe care Etius i-o dăduse încăperii, aceea de sediu al Comandamentului. La dreapta sa, Sebastianus vedea tronând un birou masiv de abanos, a cărui tăblie era acoperită de hârtii de tot felul. Busturile unor personaje austere, între care, firește, se distingea, în apropierea biroului, cel care-l reprezenta pe împărat, îl priveau cu o fixitate neliniștitoare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se alăture armatei lui Etius, trecând peste propriile resentimente față de el. principele îl avea în dreapta pe Meroveus, tânăra căpetenie a francilor salii, care, în lupta împotriva râurenilor, îl ucisese personal pe rivalul său Gundobaudus; la dreapta lui Chilperic, în schimb, trona corpolentul Sangiban. Erau prezenți apoi capii milițiilor barbare și, firește, înalții ofițeri romani ce îl urmaseră pe Etius din Italia și aceia care i se alăturaseră de curând lui Magister din Galii, cel dintâi fiind Egidius, care, deși doar ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Gh. Mirea. Prin iunie, am plecat în capitală să văd lucrările lui N. Grigorescu de la Ateneu, muzeul Simu, muzeul Aman și expoziția Tinerimea Artistică deschisă atunci în Panorama Grivița, un circ pe locul viran de lângă Universitate și Spitalul Colțea. Tronau acolo mari maeștri cu zaharicale și șerbeturi. Am rămas foarte impresionat de două tablouri ale lui Petrașcu, un răsărit de lună pe malul Dunării și o casă din Dobrogea, cu flori roșii la o fereastră, care pe urmă a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]