1,398 matches
-
mai ușor prin viață. Francezii și-au făcut din această flamură un titlu de glorie - este o glorie răspândită, de multe ori declarată, alteori ascunsă; este gloria lor precumpănitoare, deși nu este generală. Uneori gloria superficialității își atinge pragul de trufie, ca și cum ar spune, vorbind întotdeauna la plural: „Așa suntem noi, superficiali, și e foarte bine că suntem așa!“ Puterea acestei superficialități stă în valoarea ei colectivă: nu cutare ins este superficial, ci acești „noi“ care știm că suntem așa și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
lui sinceritate este chiar gata să-l împingă a recunoaște în public că lui, în primul rând, îi aparțin aceste supărătoare defecte. Așa ceva însă Sophie nu agreează, bunul ei simț se ferește instinctiv de acest suspect amestec de umilință și trufie : găsește că un asemenea spectacol este o mică fanfaronadă, un penibil cabotinism. Desigur, știutul convenționalism al femeii o împinge pe Sophie să gândească astfel, dar și lipsa ei particulară de umor. Și totuși, în fiece secundă el știe că s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
conștiință de sine, trimise la Constantinopol la împăratul Balduin I o ambasadă arătoasă, cu scopul de a i se oferi ca amic, tovarăș și ajutor la întemeierea din nou a împărăției romane din Răsărit. Fiindcă însă deșarta aroganță și respingătoarea trufie trecuse de la Curtea împărătească a grecilor asupra Curții latine, de aceea răspunsul înscris cătră soli a fost următorul: "Ioannițiu nici nu se cade să se privească ca și când ar avea relații cu regii ca cu niște amici, ci numai ca sluga
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
orașe din Tracia și Macedonia și cu ajutorul românilor o împinseră la cea dintâi ocazie bună să izbucnească pe deplin. În urma acestei răscoale latinii pierdură orașele mai de samă, Didymotichos (acum Demotica), și Orestias (acum Adrianopole), se simțiră învederat umiliți în trufia lor, porniră rînduri-rînduri din Asia spre apus, spre a combate răscoala, și prin asta dădură răgaz grecilor din Niceea si Trapezunt de-a se dozvolta și întări. Numai la Arcadiopol izbutiră latinii, puțin după asta, să biruie pe răzvrătiți și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
biruință și zădărnici în acest chip al doilea asediu al rezidenței sale. Ruptura și reîmpăcarea între Ioan Asan și Vatatzes. Împresurarea orașului Tzurulus. Cu toată înlăturarea momentană a primejdiei, latinii erau în genere reduși la o stare foarte rea, iar trufia lor era adânc umilită prin legătura de familie a celor doi regenți ce le stăteau dușmănește împrotivă. Pe lângă asta se mai adaose și răul că bătrânul însă vigurosul împărat Ioan de Brienne se săvârși din viață după o scurtă domnie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui Lachanas, a cărui putere ajunsese prin aceasta la o înălțime ce impunea respect. Părăsit în voia sorții de cătră cei mai mulți partizani și neputând ridica decât oaste puțină, regele Constantin, amenințat pe tronul său, porni contra adversarului celui plin de trufie și dispreț și, când veni ciocnirea, el trecu pe un car de bătălie prin mijlocul șirurilor acestuia. Contraapărarea lui Lachanas a fost strălucită, căci cu toată vigoarea puterii sale covârșitoare și c-o ne-nspăimîntată vitejie zdrobi pe nebărbatul rege Constantin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întărite prin jurământ, întind mâna făr-a alege la orice mijloc, numai să-i ducă la scop; oameni în rangurile cele mai înalte și cu influența cea mai mare arătîndu-se ca modele de nevrednică slugărnicie cătră cei de sus, de neomenoasă trufie cătră cei de jos, esploatînd în interesul lor privat poziția lor oficială și abuzând de ea ca de-o pârghie în propriile lor intrigi contra puterii statului; căsătoria, devenită prostituata politicei și poftei după tron, la încheierea ei calculată pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și existențial, "scîncetul lui Noica", un scâncet pe care toți filozofii îl aveau, ca însemn, pecete, stigmat al alcătuirii lor umane și pe care aproape toți se căzneau să-l ascundă, să-l facă neauzit. Această pudoare sau poate această trufie îi mutila pe toți: gândirea lor era într-o parte, iar viața lor într-alta. Plângeau pe tăcute, sufereau pe tăcute, aveau extaze, concupiscențe, căderi ― pe tăcute. Se fereau cu toții de etică tocmai pentru că nu știau să-și integreze viața
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ști cine sânt Nesiguranța aceasta, indusă prin antrenament istoric, sfârșea însă prin a-mi garanta certitudinea unui drum deschis către mine. Nu trebuia decât să am curajul să merg pe el. Liber de solemnitatea funcției, a rolului și a unei trufii profesionale, deveneam apt pentru confesiune. Toată lumea în care mă mișcasem până atunci se mulțumea să practice virtuozitatea culturală. Cu riscul de a cădea în gol, voiam, dintr-o dată, mai mult. 18 mai Ceea ce trebuie făcut într-un timp dat, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în cel mai exotic ținut al lumii, de acel "altceva" absolut pe care îl aduce cu sine filozofia și care îi dă celui căruia i se revelează mai întîi stupoarea că ceilalți pot trăi ignorând existența acestui peisaj, iar apoi trufia apartenenței la cercul minuscul al celor care au ajuns să contemple în felul acesta "esența lumii". Este interesant că atunci când ne dedăm, zilnic, acestui exercițiu de contemplare, când în călătoria noastră inspectăm fiecare bucățică din ce ne iese în cale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la ele l-a îndemnat să creadă că nimic din ce a făcut nu e mai prejos decât ce au făcut artiștii păgâni și cei creștini ai lumii romane? Cu ce încredere, care nu poate fi înțeleasă în termeni de trufie, s-a așezat pe sine într-o tradiție atât de vastă? "Eu aparțin lumii mele, pare să spună Bernea, dar uitați-vă cât de cuprinzătoare este lumea mea. Este un imperiu, un dublu imperiu, roman și creștin." Care alt român
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
matur, sau mai ursuz, sau mai prost dispus. PÎnă și Morales Îi știa de frică. Profesoara de spaniolă, care era o fandosită și o văzuseră cu iubitul ei pe bulevardul Wilson, a spus că Fernandito era un caz excepțional de trufie, ceea ce făcu să i se Încrețească pielea lui Sánchez Concha, care se simți dintr-odată un bătăuș oarecare pe lîngă el. „Gata, nici o vorbă, hotărî Sánchez Concha, chiar de mîine Îmi Încui pliscul, nu mai vorbesc cu nimeni, fac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tata se executase În ultimul moment, nevoind să nu-și țină cuvîntul. În chilia mea, l-am rugat pe Iisus să vegheze asupra lui și asupra mamei, asupra surorilor mele, asupra viitoarei mele soții, și să-mi ierte păcatul de trufie pe care-l făptuisem disprețuindu-l pe tata, care-și făcuse datoria, dar care o făcuse prea tîrziu, după părerea mea... Pentru a-mi arăta cu adevărat independența, nu mi-am pus pijamaua pe care mama mi-o călcase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
calmante ce mi-au fost prescrise Încă de la Începutul căsătoriei pînă la apariția, doisprezece ani mai tîrziu, a primului meu roman. Nici alcool, nici cafea, nici tutun, Îmi spuneau medicii, mai realiști decît duhovnicii care Îmi repetaseră pînă atunci „nici trufie, nici minciună, nici desfrîu“. Foarte nervos din fire, eram predispus la crize de tahicardie. La Roma am fost ispitit să mă apuc iarăși de băut cafea: cum să reziști la aroma unei minunate cafele italienești? De tutun mă lipsesc ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
disprețuiam pe băieții mai bogați ca mine și preferam cultura mea În locul costumelor lor. Mă duceam la școală fără cărți și fară caiete, repetîndu-mi pe parcursul drumului: „Inteligența și memoria Îmi sînt de ajuns“. La confesional, mă acuzam că păcătuiesc prin trufie și iarăși mi se părea că sînt inteligent pentru că văzusem că din motive de trufie Îmi puneam inteligența mai presus de bogăție. Nu Înțelesesem ce voia tata să spună. El era pentru căutarea În primul rînd a Împărăției lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
duceam la școală fără cărți și fară caiete, repetîndu-mi pe parcursul drumului: „Inteligența și memoria Îmi sînt de ajuns“. La confesional, mă acuzam că păcătuiesc prin trufie și iarăși mi se părea că sînt inteligent pentru că văzusem că din motive de trufie Îmi puneam inteligența mai presus de bogăție. Nu Înțelesesem ce voia tata să spună. El era pentru căutarea În primul rînd a Împărăției lui Dumnezeu, trăgînd nădejde că restul Îi va fi dăruit pe deasupra, după cum stă scris În Evanghelie. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
II 5). Nunta eșuată a eroinei înseamnă moarte. În tragediile eline, Casandra este respinsă de cei din jur care îi întâmpină cu neîncredere profețiile socotind-o nebună. În Agamemnon, Clitemnestra este iritată de tăcerea captivei troiene înțeleasă ca dovadă de trufie (nu mai fi semeață), de incapacitate de a comunica (vorbește-o limbă necunoscută și barbară) sau de pierdere a rațiunii ( Desigur c-a înnebunit și că-și ascultă mintea rătăcită). Corifeul nu vrea să plece urechea la prevestiri : faima ta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tocmai el trebuie să-și ucidă copilul, de vreme ce lupta se va purta pentru recuperarea cumnatei lui (e nedrept să-mi jertfesc eu copila nevinovată pentru greșelile Elenei) și consideră absurdă explicația că el a ofensat-o cândva pe Artemis prin trufia manifestată la o vânătoare (oarbe sunt căile destinului și cumplită este voința zeilor ! Pentru o vină atât de neînsemnată, o mie de corăbii sunt țintuite la mal - I 2). Alegerea zeiței nu este însă atât de nedreaptă : răpirea Elenei constituie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să primesc răspunsurile pe care le primea el însuși. Lui Socrate îi datorez totul (p. 178). Afirmația îi trezește neîncrederea lui Dionis cel Bătrân care îl suspectează pe Platon că l-a creat pe Socrate, personajul dialogurilor, atribuindu-i, din trufie, teoriile proprii : Tu îl citezi de fiecare dată, și tot ce vrei să spui tu, toate ideile tale, toată filosofia ta o pui pe seama lui Socrate (p. 178). Dion împărtășește și el opinia că Platon își exprimă prin gura lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dar defel dornici să asculte cuvinte serioase (IV 27). Două dintre interludiile consacrate întâlnirilor dintre Diogene și alți oameni de vază ai timpului sunt alcătuite aproape exclusiv din pasaje împrumutate din opera lui Diogenes Laertios. Astfel, filosoful cinic calcă pe trufia lui Platon cu altă trufie, după cum remarcă interlocutorul lui (IV 26) ; apare cu un cocoș jumulit în fața celor cărora elevul lui Socrate le arăta că omul e un animal biped, dar fără pene (VI 40) ; se întreabă dacă nu a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cuvinte serioase (IV 27). Două dintre interludiile consacrate întâlnirilor dintre Diogene și alți oameni de vază ai timpului sunt alcătuite aproape exclusiv din pasaje împrumutate din opera lui Diogenes Laertios. Astfel, filosoful cinic calcă pe trufia lui Platon cu altă trufie, după cum remarcă interlocutorul lui (IV 26) ; apare cu un cocoș jumulit în fața celor cărora elevul lui Socrate le arăta că omul e un animal biped, dar fără pene (VI 40) ; se întreabă dacă nu a fost recoltă de măsline la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vineți ! - Oedip, scena 9). Ulterior, când încearcă să-l oprească pe Oedip să-și afle originile de la slujitorul care l-a salvat cândva, regina e acuzată că se teme că soțul ei s- ar trage din oameni umili (Dar în trufia ei, cum sunt/ Femeile, roșește poate de-al meu neam/ De jos - Oedip Rege ; Chiar de mă trag din neam de robi, tot vreau/ să știu al cui sunt ! Tu ești mândră/ de stirpea ta regească - Oedip, scena 9). Uneori
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
zdrobise el/ Fecioara care ghearele-și/ Chircea și în enigme prorocea ! Nicolae Ionel dezvoltă ideea și insistă asupra orgoliului regelui care ajunge să se creadă invincibil, aidoma zeilor. Mai devreme sau mai târziu, toate celelalte personaje îi reproșează lui Oedip trufia și insolența față de cei de sus. Când cumnatul lui cere socoteală cerului pentru nenorocirile cetății, Creon caută să-l domolească amintindu-i nimicnicia condiției de muritor. El îi atrage atenția că riscă o pedeapsă cumplită pentru nesocotirea locului menit oamenilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
atâta/ de trufaș și nestăpânit, aproape/ s-ar confunda cu zeii [...] are-o forță-atotdezlănțuită/ de care zeii trebuie să țină seama (scena 5). Ulterior, prorocul îl pune în gardă că atitudinea lui sfidătoare a declanșat de fapt reacția puterilor cerești : Trufia forței tale i-a silit/ să vină-aproape. Dar substanța ta/ n-ai s-o confunzi cu-a lor ! (scena 6). În cele din urmă, el ia în râs pretenția păcătosului Oedip de a fi egalul nemuritorilor : Tu - zeilor asemeni/ și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
impertinența lui Oedip de a admonesta zeii pentru molima abătută asupra Tebei, purtare smintită de natură a-i atrage sancțiunea supremă : chemi mânia zeilor, stârnești/ o furie ce face-acum din noi/ batjocura gunoaielor ! [...] ești nedrept și orb și-nverșunat/ într-o trufie nebunească ! (scena 4). Până și Antigona, care și-a comparat mereu tatăl cu zeii (te asamăn cel mai mult/ cu izbucnirea forței lor - scena 3), e conștientă de îndrăzneala lui de a se măsura cu aceștia (Știu c-ai să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]