1,393 matches
-
trebuia să fie pentru ea totul. Știind ce pedeapsă i-ar fi așteptat pe amândoi, și-a ascuns dragostea care poate de aceea a crescut nestăvilită. Iar aici, în luntrea cerească, între înțelepții oameni ai altei lumi, a înțeles că trufia și ura tatălui ei și cruzimea fratelui ei i-au retezat drumul spre singurul dor adevărat și au nimicit cea mai frumoasă țară a lumii cu tot cu oamenii ei. Din clipa aceea moartea acestui tată i s-a părut firească, iar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
străveche, strecurate în ea întîmplător, poate de copiști, și încețoșate, dislocate din esența lor și scufundate într-o mlaștină de morală stupidă, de medicină empirică, de multe pagini de poezie, și mai ales de ignoranță, agnosticism, superstiție, frică de natură, trufie, minciuni voite și haos. Și totul e Lustruit cu niște false taine, ca și celebrul număr 666 din Apocalips, al lui Neron, pe care l-a descifrat odinioară cineva și despre care vorbește Engels. Biblioteca domnului Eratostene avea însă vreo
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
căderii pot fi urmărite din trei perspective și anume [Popescu, Costache, 1997:162-177]: teologică, antropologică și cosmologică. • Perspectiva teologică acreditează ideea că în ciuda faptului că "a ales să trăiască diabolic (dezbinat, înșelat în propriile obsesii), fără Dumnezeu", că a ales trufia de a "ieși din înrudirea cu Dumnezeu" omul nu s-a rupt niciodată definitiv de divinitate. Din punct de vedere teologic, căderea este în primul rînd o "cădere din ordinea valorilor; o pervertire a conștiinței axiologice pînă la secătuirea sensibilului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ales că ele sînt rezultatele unui travaliu laborios, scrupulos și cu deosebire Îndelungat. Opera preia astfel servil caracteristicile copleșitoare ale acelor lucruri și lucrări care se impun de fapt și În realitatea materială: masivitatea ciclopică, dimensiunile zdrobitor megalitice. Gigantismul și trufia piramidelor. Astăzi Însă, nici sublimul și nici desăvîrșirea nu mai sînt grevate unor predjudecăți atît de rigide. Esteticul nu mai respinge pudic florile răului, bubele sau mucegaiul. Operelor nu li se mai cere o perfecțiune Închisă, completitudinea cumulardă nu mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cum discursul citant exploatează segmentele vulnerabile ale discursului advers, boicotându-l cu propriile arme, iar prozopopeea se insinuează ca o ipostază autodescalificantă a vocii incriminate: "Pe mine nu mă păcăliți. Eu sunt N. Iorga!"292. Aserțiunea traduce, în subsidiar, culpa trufiei adversarului și, implicit, tentația permanentă, intolerabilă pentru Arghezi, de a dirija ideologic destinul literaturii. Apoi, dincolo de formulări colocvial-retorice, prin care autorul menține viu contactul cu cititorul, ca, de pildă: "Iată-i", "Ei bine", " Câtă mai vorbărie, tată", fie că acestea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o despăgubire de 7000 de mărci de argint, sumă apreciabilă, care atestă potențialul economic al țării În dialogul indirect dintre cei doi conducători, Basarab Își previne suzeranul că va avea de Înfruntat o mare primejdie, Carol Robert Îi răspunde cu trufia marilor seniori: Este păstorul tuturor oilor sale aluzie la vasalitatea țării și a lui Basarab și că-l va scoate pe domnul român din ascunzișurile sale de barbă. La Posada Însă, pe drumul Întoarcerii, pe valea Argeșului sau prin Loviștea
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
este cu putință să îi aparțină unui autor, singur. Cred că ar fi mai potrivit să spunem că autorul este cel care știe, poate, să dea glas cugetărilor noastre și să aprofundeze ori să nuanțeze ceea ce s-a făurit împreună. Trufia auctorială se regăsește numai acolo unde adevăratele întâlniri nu-și mai au locul, iar recunoștința e trecută de mult sub tăcere. Doresc, de aceea, să le mulțumesc oamenilor și locurilor lângă care am descoperit noi înțelesuri și am primit învățătură
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca prin ochi adevărul desăvârșirii și prin credință aflăm acele lucruri necuprinse, dar nu prin cercetarea și prin puterea cunoștinței”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 327) „Din această cunoștință vine îngâmfarea și trufia; căci ea pune pe seama ei tot lucrul bun și nu-l pune pe seama lui Dumnezeu<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Gustarea și hrănirea în continuare din pomul cunoștinței binelui și răului dezrădăcinează dragostea, pentru trufia ce o naște în cei
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
această cunoștință vine îngâmfarea și trufia; căci ea pune pe seama ei tot lucrul bun și nu-l pune pe seama lui Dumnezeu<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Gustarea și hrănirea în continuare din pomul cunoștinței binelui și răului dezrădăcinează dragostea, pentru trufia ce o naște în cei ce gustă din el și pentru folosirea acestei cunoștințe, în general, de către cei ce gustă din ea pentru folosul egoist. (n.s. 393, p. 331) footnote>. Dimpotrivă, credința pune faptele ei pe seama harului. De aceea ea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
naște în cei ce gustă din el și pentru folosirea acestei cunoștințe, în general, de către cei ce gustă din ea pentru folosul egoist. (n.s. 393, p. 331) footnote>. Dimpotrivă, credința pune faptele ei pe seama harului. De aceea ea nu cunoaște trufia, precum este scris: Toate le pot întru Hristos, Care mă întărește pe mine (Filip. 4, 13). Și iarăși: Însă nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine (1 Cor. 4, 15). Iar ceea ce a zis fericitul Apostol: Cunoștința
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
activitate era marea, nu uscatul”. În legătură cu aceste împrumuturi, se face precizarea că ele „au în românește fonetismul vechi al elementelor latine”: a amăgi, urgie, mărgea, a mângâia, spân, azimă, zeamă, broatec, a căsca, a cuteza, mic, mutră, martur, papură, proaspăt, trufie, farmec etc., multe dintre ele neacceptate ulterior ca grecisme. Apropierile dintre română și albaneză au în concepția lui S. Pușcariu mai multe explicații. Mai întâi sunt abordate „cuvintele moștenite de la strămoșii noștri daco-geto-traci” pentru identificarea cărora „un mijloc mai puțin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
iar atunci când încerc să mă apropii, mă comport inexplicabil, prostește, tac, Mai vorbește-mi despre forța aceea pe care o simți în tine! îmi cere părintele ridicându-și ochii spre mine, Nu vreau să scap de ea! îi spun cu trufie, vreau numai s-o îmblânzesc, să mi-o supun, s-o domin, am impresia că e tot ce e mai bun în mine, tac iarăși așteptând cuvintele părintelui Ioan, tace și el dus pe gânduri, de parcă nici n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâinile îmbinate în poala sutanei negre și-și ridică fața suptă spre mine, Își dau trei zile de post și încearcă să fii cât mai singur, să nu vorbești cu nimeni și-n aceste trei zile leapădă-ți crusta de trufie și-ndepărtează-ți gogoașa din cuvinte de mătase pe care ai țesut-o împrejurul tău și care te împiedică să vezi, te previn că nu-i ușor, e ca o operație făcută pe viu, ca și cum ți-ai trage pe viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mai are ce să-mi spună, mă ridic și părăsesc încăperea, urându-i noapte bună, Și dacă sunt sincer cu mine îmi recunosc profunda dezamăgire, oripilat de cuvintele părintelui, furios pe mine însumi, am venit până aici numai din trufie, ca să adaug un element interesant biografiei mele artistice, am vorbit înaintea lui ca din carte, Mă cunoaște oare părintele mai bine decât mă cunosc eu?! Da! M-am dus la el ca să-mi cunoască geniul, ca să-mi deschidă Cartea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a deschis Cartea! Mi-a dat trei zile de post, de reculegere, dezbracă-ți pielea culturală! Fă-ți operație estetică! Pe prispa casei de oaspeți în noaptea de vară îmi fumez tot pachetul de țigări, cu lăcomie, cu încrâncenare, cu trufie, hrănindu-mi din plin fiara satisfăcută din viscerele mele întinate, Mâine voi pleca! Și fiara rânjește de plăcere nerușinată, rumeg ca un animal neadormit a câta oară?! toate cuvintele părintelui Ioan, omul acesta a văzut prin mine ca printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
recăpătându-și vederea, redevine un om obișnuit ca toți ceilalți pierzându-și definitiv puterea dăruită prin naștere de a comunica cu măruntaiele vii ale pământului, a murit în sărăcie, nimeni nu mai avea nevoie de el și mă rog cu trufie, Doamne, ferește-mă de bunătatea ta! Și urc în căutarea izvorului printre stânci, curiozitatea mă cațără spre scobitura căscată în munte, o intrare într-o peșteră?! Nu! Încăperea întunecată în care mă strecor n-are mai mult de patru metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi-e foame, înfulec jumătatea de franzelă rămasă, tot mai hotărât să nu mă întorc înaintea celor trei zile sorocite și pornesc în căutare de mure, e plin de mure pe pantele muntelui întoarse spre soare și alune, crusta de trufie, cum a numit-o părintele Ioan, mă înconjură încă cu trăinicie, oare nu dintr-un orgoliu nemăsurat mă supun acum conștient acestui tratament de trei zile în pustie, ca, odată întors în lume, să am ce povesti celorlalți banali prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
imagine, e o adevărată știință, de precizie fără margini, matematică pură! Îmi place de fiecare dată când încep să pictez o biserică nouă să citesc din această carte, mi-amintește mereu cât de mărunți suntem și mă golește de orice trufie, Ascultă glasul! îmi spun în sinea mea, ascultă glasul umilinței! Și meșterul Luca citește mai departe, pentru mine, din cartea care te vindecă de, În rotogol, auzi, rotogol, și degetul lui descrie prin aer gestul luării aminte, în rotogol, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-ai căutat îndeajuns, meștere! Eu nu sunt cel pe care-l cauți! și parcă nu eu am formulat aceste cuvinte, ci altcineva, celălalt, Eu nu voi putea picta niciodată după cartoane și canoane! vorbește cineva dinlăuntrul meu cu multă trufie, E rândul meșterului să zâmbească la orgolioasele mele cuvinte, E adevărat că în meseria asta e nevoie de multă umilință, într-un fel se aseamănă cu darul sfințeniei, te afli permanent în lupta de abolire a eului creator, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
într-un tempo fericit, respirația plămânilor săi, bătăile inimii, rapiditatea mâinii, totul susținut sub linia critică a uscării peretelui într-o artă desăvârșită pe care n-o poți stăpâni, sunt convins acum, decât după un îndelungat exercițiu, o artă căreia trufia și graba tinereții nu fac decât să-i dăuneze, istovit în seara asta meșterul după cină s-a retras repede, n-a mai rămas cu mine și cu Janos la taifas, meșterul Luca nu mai e tânăr, de aceea vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spate meșterul Luca a lăsat să alunece peste mine o privire întrebătoare de albăstrele călcate în picioare cu o cruzime fără margini și poate pentru întâia oară mă vedea în toată odioasa mea splendoare, un monstru de egoism, orgoliu și trufie și-n fața părintelui Ioan tot nu încerci să te căiești, Părintele Ioan mă privește blând, cu o bunătate care stoarce din mine tot răul, stăm afară pe laviță, în soarele ce-și începe coborâșul de seară, pe Daniel l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
păcate, cine-i fără de păcat, Daniel, să judece, să ridice piatra cel, mare păcat comite un om când nu renunță la sine, socotindu-se egal cu Dumnezeu prin darul creației, așa de drept a vorbit părintele Varava, e păcat mare trufia dar, ce-o fi având cu pictura lui Theo?! E atât de diferită? și eu, Da! N-am știut ce să-i răspund starețului, pentru mine, Daniel, lucrurile sunt clare ca lumina zilei, eu nu sunt filosof ca starețul, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
propriile mele cuvinte, nerostite până acum niciodată cu voce tare, dar am acum teribilul sentiment că așa este, M-ai făcut atât de curios, Theo, abia aștept să vin să-ți văd pictura din biserică! Am îndrăznit mult acolo, cu trufie am îndrăznit să trec peste canoane, nu e bine, dar n-am de ales, mă întreb când voi începe să plătesc, dacă n-am început deja s-o fac, și nu mai pot continua, fiindcă amintirea Anei trece într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
feriți de ochi de femeie și sperai să-i ții în dreaptă cumpănă cu hrana, băutura și cu somnul, te-am urât întotdeauna pentru această nemiloasă penitență, dar înclin astăzi tot mai mult să-ți dau dreptate, iartă-mă pentru trufia mea tinerească de până acum și primește-mă printre ucenicii tăi, ferește-mă însă, Doamne, de sfințenie! Lasă-mă să fiu pictor! 3 iulie, obiectele încep să se contureze tot mai precis în jurul meu, lumea reală revine încetul cu încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
deplin în ochii mei, 5 iulie, părintele Ioan se îngrijorează de starea mea, dar eu îl asigur că nu are de ce să se teamă, voi isprăvi cu orice preț această biserică și de-ar fi să plătesc cu lumina, taci, trufie! 11 iulie, mai mult de trei ore dimineața și trei după-amiază durerile înfiorătoare de ochi nu mă lasă să lucrez, aș face un pact cu oricine, cu Dumnezeu sau cu diavolul, numai să mi se mai lase vederea întreagă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]