2,162 matches
-
să le contemplu fără un soi de plăcere, văzând câte atribute adaugă gloriei sale. Nici nu le pot reprimă fără să conștientizez dimensiunea pierderii suferite. De fapt, este imposibil să ne imaginăm o tărie sufletească mai mare într-o fragilitate trupeasca, decât cea pe care ne-a demonstrat-o Maiestatea Să. Nimeni în starea să nu și-ar fi pus ordine în afaceri cu mai mare claritate și strictețe. Nimeni nu ar fi putut privi moartea cu mai mare calm, nimeni
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
lucru nu numai că împiedică instincul sexual animalic să controleze comportamentul uman prin inflamarea orgoliului și tulburarea emoțiilor, ci plasează energia sexuală sub comanda directă a spiritului și, astfel, aceasta poate fi exprimată cu înțelepciune și compasiune, nu cu poftă trupească. În cele din urmă, yoga sexuală produce armonie sexuală și fericire între bărbat și femeie în căsnicie, iar acest lucru, la rândul său, oferă stabilitatea emoțională necesară pentru un progres rapid în qi gong. Asemenea Focului, energia sexuală masculină are
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
aveam nevoie nici de buzele ei, nici de sânii ei țuguiați sub bluza desfăcută larg, nici de coapsele ei subțiri, pe care își trăsese fusta cu un gest rapid. Trupul ei îmi devenea indiferent, inutil. Cufundat în obtuza mea mulțumire trupească, îmi ajungeam mie însumi. „Ce are de rămâne întinsă, așa, pe jumătate goală?”, m-am întrebat eu cu ciudă. Sub spate am simțit asperitățile scândurilor, în palmă - arsura câtorva așchii. Vântul avea gustul sălciu al apei stătute. A existat, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că sonetul acela de Baudelaire avea să însemne pentru mine o adevărată descătușare. Într-adevăr, femeia, în lunile acelea de vară, se impunea tuturor simțurilor mele ca o permanentă apăsare. Fără să știu, trăiam dureroasa trecere care desparte prima dragoste trupească, adesea abia schițată, de cele care îi vor urma. Trecerea aceasta este uneori mai delicată decât cea de la inocență la primul trup de femeie. Chiar și în locul acela pierdut care era Saranza, femeia multiplă, insesizabilă, multiformă era ciudat de prezentă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prezentă. Mai insinuantă, mai discretă decât în marile orașe, dar cu atât mai provocatoare. Ca, de pildă, fata pe care am întâlnit-o într-o zi pe o stradă goală, prăfuită, arsă de soare. Era înaltă, bine făcută, având robustețea trupească sănătoasă pe care o găsești în provincie. Bluza îi strângea pieptul mare, rotund. Minijupa i se mula pe partea de sus a coapselor foarte pline. Tocurile ascuțite ale pantofilor albi de lac îi făceau mersul puțin încordat. Îmbrăcămintea la modă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în ciumă. Unii mureau de lipsă de îngrijire, alții chiar cu grija cea mai bună. Nu era nici un leac de care s-ar fi putut spune că aduce vreo scăpare sigură. Căci ce convenea unuia era nepriincios altuia. Nici o constituție trupească, fie mai tare, fie mai slabă, nu putea să se împrotivească boalei: ea răpea pe toți fără deosebire, după orișice metod de lecuire s-ar fi căutat. Răul cel mai mare al boalei era pe de o parte descurajarea, care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în visteria împărătească. Mânia sa vie căzu și pe episcopul care favorizase capitulația, mijlocind-o și primind jurămintele, din care cauză îl amenință cu judecata și cu pedeapsă canonică. Funcționarii de Curte carii aprobaseră această învoială cu inamicul suferiră pedepse trupești, trebuiră să îmbrace spre batjocură haine femeiești și nu se mai putură arăta înaintea feței împăratului. Scăderea continuă a puterii bulgaro-romîne. După moartea stăpânitorului Ioan Asan steaua romîno-bulgară, care până atuncea se suise mereu, începu să se plece spre asfințit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de pătruns și de vizitat, se născu dorința și aspirația de-a mai înființa încă o episcopie și a instala un al doilea episcop. Mitropolitul Iacint însuși aprobă această dorință, descrise într-o epistolă cătră patriarhul din Constantinopole slăbiciunile sale trupești, slăbiciunea sa mare pricinuită de bătrânețe și adânca sa mâhnire, pentru că prin calomnii și ațâțări străine credea a fi căzut în dizgrația patriarhului, ca și când într-adevăr ar fi un desprețuitor și hulitor al persoanei și demnității patriarhului, apoi cere scuze
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
calomnii și ațâțări străine credea a fi căzut în dizgrația patriarhului, ca și când într-adevăr ar fi un desprețuitor și hulitor al persoanei și demnității patriarhului, apoi cere scuze pentru că n-a putut urma chemarea la Constantinopol, de vreme ce nici istovirea sa trupească, nici neapăratele și lungele greutăți ale drumului nu-i permit în genere a călători. El recomandă patriarhului pe preotul și dikaeophylax (jude al coroanei împărătești) anume Daniil Kristopulos, trimis în capitala împărătească de Vodă și de boierii Țării Românești, {EminescuOpXIV
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și să înceapă din nou cuceririle sale de mai nainte. Dar pe drum, într-un sat, nu departe de orașul împărătesc, îl văzu o grămadă de țărani, căreia i se trădase prin frumusețea calului, strălucirea îmbrăcămintei și nobleța formelor sale trupești; iar acești țărani, care-i coceau de mult răzbunare din cauza asupririlor guvernatorilor săi de provincie, se aruncară cu furie asupră-i, îl străpunseră cu săgeți și-i tăiară capul pe care-l duseră ca plocon binevenit învingătorului Musa. Acesta însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezintațiunei dramatice câștigă așadar în ea realitatea sa deplină, și opera poetică cea mai pătrunzătoare și mai naltă sensibilizare a sa. PARTEA SPEȚIALĂ (PARTEA APLICATĂ) DIVIDEREA PĂRȚII SPEȚIALE Fiindcă reprezintațiunea dramatică are de mediii al realizărei sale vorba și mișcarea trupească, de-aceea, cum am mai însemnat deja, cu aceste două ni-s date și elementele amândouă ale părții spețiale cari cuprind în sine totodată tehnica toată a artei noastre. Așadar o dezvoltare științifică va avea să (producă) conceptualminte (begriffsmaessig) întreaga
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mut le mijlocește {EminescuOpXIV 357} între ele și le face să fie espresiunea conexă a vieții individuale, căci el arată oarecum firul roșu care trece prin împleticirea tuturor situațiunilor unui caracter. În jocul mut se împreună așadar toate elementele elocuțiunii trupești, spre a reflecta impresiunea care e produsă într-un caracter prin fapta și vorbele celor ce (coagează) colud. Mai întîi jocul mut mijlocește patosul vorbirei întrerupte cu cea începută. Prin această mijlocire vorba începută apare motivată în sine însăși și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai multe feluri: dinainte, dinapoi, de la stânga, și de la dreapta. Dinainte, când ne vrăjesc dracii prin înfățișările materiei, de dinapoi, când ne stârnesc amintirea păcatului prin gândurile ce le-am avut mai demult; de la stânga, când tulbură sufletul prin patimile trupești și neînfrânate; și de la dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
16). Împotriva acestor trei păcate luptă virtuțile, care constituie votul monahal, și anume: legământul sărăciei, al castității și al ascultării. Sintetizându-le și mai mult, ajungem la un singur păcat - sursă a tuturor celorlalte: philaphtia, cum spun Părinții, adică iubirea trupească de sine. La Sfântul Ioan Casian, păcatele sunt prezentate ca fiind legate în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
și cu nădejde să i Se arate, „ținea sufletul său în iad și nu deznădăjduia“, până când i S-a arătat viu, dându-i sfântului învierea sufletului, acest dar minunat de a simți continuu pe Hristos viu în el. Însă omul trupesc nu simte urmările păcatului în sine, așa cum le simte cel duhovnicesc. Omul trupesc nu observă nici o schimbare a stării sale lăuntrice după ce a săvârșit păcatul, pentru că el se află continuu într-o stare de moarte duhovnicească și astfel el nu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
nu deznădăjduia“, până când i S-a arătat viu, dându-i sfântului învierea sufletului, acest dar minunat de a simți continuu pe Hristos viu în el. Însă omul trupesc nu simte urmările păcatului în sine, așa cum le simte cel duhovnicesc. Omul trupesc nu observă nici o schimbare a stării sale lăuntrice după ce a săvârșit păcatul, pentru că el se află continuu într-o stare de moarte duhovnicească și astfel el nu cunoaște viața cea veșnică a duhului. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, cu fiecare înclinare a
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
importanța acestuia, cu toate acestea, și pentru el rămâne o realitate adânc înfiptă în viața omenească și senzația tulburătoare a prezenței lui dă vieții moderne gustul amar al deșertăciunii care sapă temeliile oricărei bucurii curate, adevărate. Omul copleșit de cele trupești se teme să se confrunte cu sine, se teme să privească sincer în propriul lui suflet și fuge de sine însuși prin toate distracțiile pe care și le caută și cu care se amăgește, crezând că-și va acoperi rana
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
la sfârșitul secolului al XVI-lea ( La démonomanie des sorcières, Paris, 1581). Cu toate că în acea epocă începeau să se audă voci - precum cea a celebrului Johannes Wier - care încercau să convingă Inchiziția că „toate poveștile care vor să demonstreze relațiile trupești cu diavolii sunt mincinoase” și că așa- numitele „vrăjitoare” sunt biete femei psihopate, care au nevoie de îngrijiri medicale și nu de procese inchizitoriale (Johannes Wier, Des praestigiis daemonum et incantationibus ac veneficiis, Basel, 1563). Tot în sfera „legării erotice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ai Abației nu știau încă felul în care trebuia ea interpretată. Stin avea însă o părere. El credea că Dumnezeu le demonstrase fraților-savanți că se depărtaseră de credință și că o boală putea să fie și de altă natură decât trupească. De vreme ce nu conta felul în care trăiești, poate că Dumnezeu le trimisese un semn călugărilor augustinieni că le rezervase, lui Stin și fraților lui, o soartă aparte, aceea de a trăi în Satul acela pentru totdeauna, departe de restul lumii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și corporalitatea eului narator chiar devin teme centrale ale narațiunii. Astfel, Tristram Shandy ar putea fi descris ca o încercare a naratorului întrupat de a duce la bun sfîrșit sarcina de a scrie un roman convențional sub o asemenea povară trupească 219. Spre deosebire de Tristram Shandy și Felix Krull, naratorii din Tom Jones și Muntele vrăjit rămîn neîntrupați, deși ar putea spune "eu" nu mai puțin frecvent decît naratorii la persoana întîi menționați anterior, iar fizionomia lor intelectuală ar putea deveni foarte
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de la început concubinul să vorbească limba locului. Acest general are intuiție de mediolog, fiindcă simțul detaliului nu-i este deloc străin. Orologiul mecanic este o simplă și anonimă invenție medievală, dar care a impulsionat civilizația europeană. Sentimentul păcatului și rușinea trupească în Occidentul creștin reprezintă o problemă consistentă; pilula contraceptivă este un lucru foarte mărunt, dar minuscula noutate farmaceutică influențează totuși marea chestiune teologică. Mutatis mutandis, să determini inferiorul să se reproducă în superior este semnul distinctiv și datoria profesională a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mielul pascal, țapul ispășitor) , pe care doar le ridică la un alt nivel, sacrificând însuși zeul. El este prototipul omului evoluat aflat la ultima reîncarnarepentru a sublinia acest caracter al lui Christos: “Asta ne învață Christos prin răstignire: depășirea planului trupesc prin învingerea cărnii prin spirit. Învingerea eului inferior de către eul superior, eul spiritual”. </footnote>. În această calitate, el a dus o viață austeră din punct de vedere material (manifestare a corpului astral) și sentimental (manifestare a corpului intelectual), dar bogată
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
resimțită este lipsa pasiunilor și a oricărui atașament, în care noi vedem o dovadă a dobândirii incompatibilității cu planul fizic. Tot conform , o astfel de individualitate, aflată în forma ultimei personalități din seria reîncarnărilor în regnul uman, poate avea suferințe trupești, condiția existenței lor − corpul fizic − existând, dar nu poate fi încercat de suferințe sufletești, a căror cauză − pasiunea − a dispărut. Principalul determinism al șirului de reîncarnări este imposibilitatea omului de a realiza transformarea și transferul întregii cantități de materie (disponibile
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
mai multe feluri: dinainte, dinapoi, de la stânga, și de la dreapta. Dinainte, când ne vrăjesc dracii prin înfățișările materiei, de dinapoi, când ne stârnesc amintirea păcatului prin gândurile ce le-am avut mai demult; de la stânga, când tulbură sufletul prin patimile trupești și neînfrânate; și de la dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
16). Împotriva acestor trei păcate luptă virtuțile, care constituie votul monahal, și anume: legământul sărăciei, al castității și al ascultării. Sintetizându-le și mai mult, ajungem la un singur păcat - sursă a tuturor celorlalte: philaphtia, cum spun Părinții, adică iubirea trupească de sine. La Sfântul Ioan Casian, păcatele sunt prezentate ca fiind legate în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]