1,869 matches
-
timp înfumurată și înfricoșată, și afirma „N-o să fii niciodată în stare s-o dovedești. De-acum probabil că n-a mai rămas nici o urmă din ei”. Iar dezinfectantul de toaletă Harpic s-a dovedit încă o dată util, dând o tușă suplimentară de realism macabru cu ajutorul imaginii dovezilor scurse pe miile de țevi de scurgere ale W.C.-urilor, în urma cărora s-a turnat Harpic așa cum torni sare dintr-o salină. Probabil că Evei i-ar plăcea când o să-i povestească totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ridicat în dreptul ferestrei ca să le vadă rapid - neașteptându-se la nimic, pregătit pentru o dezamăgire - și a înțeles că ceea ce vedea era opera unui mare artist. Smith avea de toate. Îndrăzneală, culoare, energie și lumină. Siluete care se învârteau printre tușe de culoare sălbatice, tăioase, vibrând de un vuiet trepidant de emoție, un strigăt uman atât de profund, de adevărat, de pătimaș, încât părea să exprime în același timp și bucuria, și disperarea. Pânzele nu semănau cu nimic din ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
unui mort. Era o lovitură de teatru remarcabilă, o mică vrăjitorie psihologică față de care creierul bietului Harry nu putea nutri decât groază și venerație. Dryer făcuse mai mult decât să copieze aspectul și atmosfera uneia dintre pânzele lui Smith, imitând tușele aspre ale cuțitului de paletă, colorația densă și stropii aruncați la întâmplare, el îl împinsese pe Smith infinitezimal mai departe decât mersese vreodată Smith însuși. Harry a înțeles că era următorul tablou al lui Smith, cel la care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în ordine, de pe care Figaro a fugit stârnită. Ceva îmi dă o stare de liniște: povestea Zinei o presupun securizată într-un fișier cu parolă, în PC-ul de la birou. În concediu n-am făcut decât să pierd vremea adăugând tușe, consemnând gânduri care nu știu unde-și vor găsi locul și mai ales devorând clătitele din Vamă și borșul de pește de la „Lyana sau Mitocanul“. Aici, o fată plictisită într-un șort fraise servea placidă ciorba de pește cu păhărelul de ardei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca magia personajului meu să se estompeze. Speranța mă ghidează, iar răzbunarea mă motivează. Kang Sheng este un om al obsesiei. E cunoscut pentru caligrafia sa ambidextră. De asemenea, colecționează sculpturi din jad, bronz și piatră. Odată, a remarcat că tușele marelui poet și caligraf Guo Mou-rou sunt „mai proaste decât ceea ce pot să scriu eu cu piciorul”. Nu este o exagerare. Când Kang Sheng vorbește despre artă, e un savant de un devotament meticulos. Gura lui e un fluviu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o privească mereu și niciodată s-o aprecieze cum se cuvenea... La început, privea fix, se uita la tot ce era în jurul său, simțind nevoia feroce de a lua totul și de a-l imprima înlăuntrul său, fiecare detaliu, fiecare tușă. Privea până era cuprins de fiori, până se întâlnea cu ceva de necrezut, aflat chiar acolo, în fața ochilor săi, care îl ținea prizonier. Închidea ochii să verifice dacă într-adevăr pătrunsese înlăuntrul său, așa cum spera - ca să vadă dacă peisajul din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Apoi au început pregătirile pentru meci. Tinerii au instalat porțile și au desenat marcajele din teren cu vopsea albă, folosind o mașină specială. Câțiva își făceau încălzirea și arătau fel de fel de figuri cu mingea. Fetele stăteau înșirate pe tușă, râzând de burta lui Nando și de picioarele de cocostârc ale lui Claudio. Bărbații nu s-au lăsat mai prejos, ei s-au apucat să maimuțărească mersul de rață al Manuelei și vorbirea peltică a Antoniei. Toată lumea a râs. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
el. Așezați-vă că eu am mâncarea la foc, le aduce scaune Agripina. Unde-i Teofana?îi întreabă. — Uite-o, se îndreaptă spre găini. — Teofana, hai la tușa! o ia în brațe și-o sărută. — Pup-o și tu pe tușa! o îndeamnă Paulina. — Ce-aș fi vrut să am și eu o fată așa frumoasă ca tine. — Facem schimb. Ți-o dau eu pe Teofana și tu mi-l dai pe lonuț, glumește Paulina. — Vrei să fii fata mea? o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ia găina din bătătură, fată? — O iau, o iau! Hăă! hăă! Hăă! o strângea Teofana plângând. — Las-o jos! Fir-ai tu de fată, îi arde câteva palme Paulina. — Hăă! hăă! hăă! plânge și mai tare Teofana. — Ia-o, că tușa ți-o dă, îi șterge Agripina lacrimile. Teofana suspină oarecum mulțumită că poate pleca acasă cu puica. Când vii pe la mine, îți dau eu altă puică în loc. — Nu-mi trebuie. Nu vezi că-i curtea plină de ele. Nu știu cum ești
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
e o foame! Nici n-am apucat să mănânc. Bine că mi-am schimbat rochița. Ce mă fac? Dacă vede tata oglinda spartă precis mă bate și el. Cum să scap? Unde să mă duc? Am unde. Mă duc la tușa Agripina că știu drumul. Ea mă iubește cum mă iubea mama. Îi voi spune ce-am făcut și să vorbească ea cu tata să nu mă bată,hă!hă!hă!” îi venea să plângă. „Trebuie să plec până nu vine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ce-ai făcut-o, fă? — Am spart o oglindă și mama vitregă m-a bătut și-a zis că mă va bate și tata când îi va spune și de frică am fugit. —Aoleu! Aoleu! Și unde mergi acușica? —La tușa Agripina. Unde stă tușă-ta, o mângâie Rusalda, căreia i se făuse milă de ea, ștergându-i lacrimile de pe obraz cu șorțul, în timp ce Teofana se pornește și mai tare pe plâns. Nu mai plânge, puradelo mică! Unde stă tușă-ta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fă? — Am spart o oglindă și mama vitregă m-a bătut și-a zis că mă va bate și tata când îi va spune și de frică am fugit. —Aoleu! Aoleu! Și unde mergi acușica? —La tușa Agripina. Unde stă tușă-ta, o mângâie Rusalda, căreia i se făuse milă de ea, ștergându-i lacrimile de pe obraz cu șorțul, în timp ce Teofana se pornește și mai tare pe plâns. Nu mai plânge, puradelo mică! Unde stă tușă-ta? În satul ăla,la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
La tușa Agripina. Unde stă tușă-ta, o mângâie Rusalda, căreia i se făuse milă de ea, ștergându-i lacrimile de pe obraz cu șorțul, în timp ce Teofana se pornește și mai tare pe plâns. Nu mai plânge, puradelo mică! Unde stă tușă-ta? În satul ăla,la Cocora, îi arată Teofana casele care de-abia se vedeau în zare. —Apăi și noi mergem într-acolo. Vii cu noi? Ismaile, puradela merge la Cocora. O luăm până acolo? Ia-o, fă! Ia-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a năframelor, în jocul razelor târzii, deplasate spre roșu, ale amurgului filtrat prin straturile vălurite, vechi, de mușiță, sedimentate și distribuite aleatoriu, în sfumato, pe luciul unicei ferestruici a odăiței. Ca niciodată, pe Avocat îl izbi nefiresc de puternic atmosfera, tușa accentuată și grea, dickensiană, mohorâtă, mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
moliciunea cașmirului, o veritabilă simfonie artizanală de lână, îngemănată cu borangic, pe urzeală de bumbac, degajând, în medalion central, Pomul vieții, împresurat de magnifice câmpuri florale complicat întrețesute (peste 250.000 de noduri persane pe metrul pătrat) și armonizate în tușe vii, de roșu și albastru, totul pe fond beige. Mobilierul Biedermeier, era și el ales și răspândit cu gust: Pe latura stângă, străjuia un dulap clasic, placat cu furnir nobil, din acaju lucios, fără intarsii sau alte decorațiuni vizibile, lăsând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un zâmbet care-i alungară îndată urâtul. Era subțirică, desculță și cu o băsmăluță albastră legată cochet pe cap. ― Ascultă, fetițo, îi zise oprind-o. Ești de aici, de la curte? ― Sunt numai de câteva zile, răspunse fata. M-a adus tușa Profira, a de-i bucătăreasa boierului ăl bătrân, că de mult mă tot chema să viu negreșit, să-i dau ajutor, că tare i-e greu și deloc nu se învoiește cu celelalte fete... ― Și cum te cheamă? ― Marioara! zise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
i-e greu și deloc nu se învoiește cu celelalte fete... ― Și cum te cheamă? ― Marioara! zise ea, adăugând după o scurtă pauză: A Irinii lui Vlad Ciungu. Maică-mea, că tăicuțu a murit acu patru ani, e soră cu tușa Profira. ― Ei, bravo, Marioara, făcu tânărul, ocrotitor. Dar pentru că ești fată așa de drăguță, spune-mi, aveți învățător în sat? ― Cum nu, conașule! Avem. Foarte de treabă și tânăr. E chiar de aici, și-i însurat, și-i trăiesc părinții
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
referendum, dacă va fi aprobat de consilierii comunali, sacrificarea porcului de Ignat a rămas în „coadă de pește”. CUM SE OBȚIN GĂINI CU GÂTUL GOL Întâmplarea s-a petrecut pe vremea când gripa aviară a poposit și pe meleagurile mioritice. Tușa Vasilica din Cocoșeni era vestită pentru galinaceele cu gâtul gol pe care le creștea an de an de când se știa gospodină la casa ei. Niciodată nu a crescut în curtea sa altfel de găini și era poreclită într-un fel
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu s-au împotrivit și au crezut că e bine să predea de bunăvoie producătoarele de ouă și carne și pe bieții cocoși care trezeau spre dimineață satul cu cucurigul lor și peste zi cu concertul dat prin curți. Numai tușa Vasilica s-a împotrivit cât a putut în fața celor cu halate și măști la gură, dar n-a avut încotro. Badea Geluțu, soțul ei, pensionar de ceva vreme, cititor de ziare și fan al televizorului, știa bine ce se întâmplă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cu aviara și decât să se îmbolnăvească, doamne ferește și ei, să nu se mai vaite și să plângă pentru găini, că asta-i situația și să-i lase pe oamenii legii să-și facă datoria spre binele nației. Și tușa Vasilica plângând ca după mort, a văzut cu ochii ei cum i se luau din coteț golașele moțate cu gâtul gol și puse în niște butoaie într-o remorcă trasă de un tractor și duse spre a li se face
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
bolnave. După perioada de carantină, în sat au fost aduși pui santinelă pentru a se dovedi că valul ucigătoarei molime trecuse, luându-și zborul ca „un ducă-se pe pustie” și că gospodarii vor putea crește din nou ouătoare. Cum tușa Vasilica creștea de o viață găini cu gâtul gol, nici nu voia să audă de alte orătănii aduse de prin incubatoare și ținea morțiș să-și refacă sectorul avicol al ei tot cu asemenea găini care-i plăceau și-i
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cap și a pornit să bată drumurile satelor pe unde aviara nu fusese prezentă și după câteva zile de umblătură, de întrebări și căutări s-a întors acasă cu vreo douăzeci de ouă. - Poftim, ți-am adus ce-ai poruncit! Tușa Vasilica s-a uitat la el într-un ochi, cum avea obiceiul când își manifesta neîncrederea în cineva, l-a pus să se jure pe ce are mai drag că i-a adus ouă de la găini cu gâtul gol, apoi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mine, că mă cunoști de-o viață. Badea Geluțu nu a mai contrazis-o și nici nu a protestat. A luat ouăle și pe Norocoasa adusă din ascunzătoare de nevastă-sa și a intrat în coteț. Luată cu treburile casei, tușa Vasilica nu și-a mai dat seama că moșneagul ei nu a mai ieșit din coteț. A început să-l strige și cum nu-i răspundea, a intrat la bănuială: dacă i s-a întâmplat ceva, doamne ferește! S-a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dezbracă-te precum Eva și treci în partea cealaltă că or să iasă numai cocoși, dacă mă lași numai pe mine. Tu ai nevoie și de găini care să-ți facă ouă și să-ți refaci sectorul. Ce mai stai?... Tușa Vasilica, să leșine, nu alta. Își făcu cruce de ce a văzut și a auzit la Geluțu al ei. Ieși în drum râzând și plângând în același timp. Vecina sa, Lița, o vede și o întreabă, iar ea îi povestește ce
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
care-l speriaseră atât de tare pe Emma, nu fuseseră decât cusături descusute, ușor de reparat. Pata de vin din față nu putea fi însă scoasă. Dar iscusința lui Gabriel reușise să o amestece în modelul imprimeului - un desen cu tușe de culoare - vopsind părțile din jurul petei, precum și alte părți, cu ceaiuri de diverse tării. Fără îndoială că rochia arăta puțin diferită, dar pata fusese integrată în imprimeu. „S-ar putea chiar spune că e mai frumoasă acum“, se gândea Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]