1,997 matches
-
când rămâneau doar ei doi, îi plăcea să-i asculte poveștile. Ochii lui - vedea bine - i se închideau de somn, dar el continua să-i spună cum trăise acolo, prin păduri, cum trecea noaptea prin apa izvoarelor ca să ajungă la tufele cu mure, cum adormea apoi în vizuină, sub zăpezile iernii, până la revenirea soarelui de primăvară. Un soare tare bun, ca și acela de acum, de afară. Erau povești minunate și foarte clare. Dar cum ajunsese el aici, în odaia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
colț de fotografie, un colț de acoperiș de stuh). - Nici măcar bojdeucă nu era, de să zici..., zice tata. Cândva, demult, fusese casă, dar noi am găsit o ruină, vecinii azvârleau În curtea ei gunoaiele, trecătorii Își făceau nevoile. Nu numai tufele de soc crescuseră mai Înalte decât acoperișul, dar și cele de boz, de ștevie, de brusture. Când am sosit noi la Mana, am Închiriat o odaie la Severin, tatăl lui Pantelimon: ziua era sală de clasă, noaptea locuință. Sub ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
l-au făcut Rușii, după ce ne-au ocupat, după primul val de arestări - a fost tăierea pădurilor. S-au apucat să radă Codrii Orheiului! Dar nu ca omul: ca Rusul! De la margine de tot, fără alegere: copac bătrân, tânăr, tufan, tufă, tot-tot. Ni se rupea inima, pădurea nu-i lan de grâu sau fâneață - și nu numai pentru că nu crește la loc Într-un an - dar ne-am zis: Rusul cară la el, peste Nistru, tot ce-i cade sub mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ți-ai găsit! Nici nu mă vede, taie poiana Încolo, mereu tot Întorcând capul Înapoi - și-napoia ei cine venea? Gligor! Iară Gligor ce-mi făcea? - n-am știut de la-nceput... I-am văzut cum se topesc, pe după cap, prin tufe. Și mi-am zis... Zis și făcut. Mă iau după ei, târâș, prin ierburi, ca la război, soldații. Dau de ei, nu prea departe. Mă apropii - i-aș fi putut atinge lui Gligor călcâiele. Și văd, aud. Mama are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sănătos pentru sănătatea noastră!, a găsit mama. Vreți să dea o molimă peste noi, cei vii? Trebuie să-i adunăm și să-i Îngropăm! Cât mai repede și cât mai adânc! Atunci când a fost discuția asta, eu eram ascuns În tufele de liliac, cu băieții. Tufele din țintirim. Am văzut că mama Își scosese baticul și sufla așa, În față, ca atunci când vrei să alungi țânțarii; ori musculițele. Dar nu erau țânțari, la soare - era altceva: mirosul. Am șters-o acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
găsit mama. Vreți să dea o molimă peste noi, cei vii? Trebuie să-i adunăm și să-i Îngropăm! Cât mai repede și cât mai adânc! Atunci când a fost discuția asta, eu eram ascuns În tufele de liliac, cu băieții. Tufele din țintirim. Am văzut că mama Își scosese baticul și sufla așa, În față, ca atunci când vrei să alungi țânțarii; ori musculițele. Dar nu erau țânțari, la soare - era altceva: mirosul. Am șters-o acasă, am ocolit biserica pe lângă mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-meu: când s-a-ntors mama, eu eram, cuminte, -n calidor. I-au adunat și pe ceilalți. I-au Îngropat dincolo de gardul țintirimului, Într-o parte din imaș - dar Îngrădită și partea lor. Din prima zi m-am ascuns, cu băieții, În tufe: ca să vedem. Noi, copiii, n-avem voie - tocmai de aceea ne ducem să ne uităm: Bărbații În vârstă sapă gropile. Dar o iau la goană când se apropie flăcăii cu tărgile. Mama se supără, Îi ceartă, Îi amenință, mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cum? Când se plictisiră de bucătărie, se apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o stricată și plină de găuri. Traseră jos rufele de pe tufele de lantana, unde fuseseră lăsate la uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită strigând: — Ticăloaselor! Duceți-vă înapoi în junglă, unde vă e locul, însă ele săreau în cercuri, pe jumătate drapate cu haine, trăgând sariuri și cearceafuri și piese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dealului și să se întoarcă înainte să sosească cei ce urmau să prindă maimuțele. Îmbrăcându-se în grabă, își luă cuțitul, secera și un ghem de funie și dispăru între umbre, trecând astfel pe lângă spion, care deja se ascundea în tufe așteptând drama acelei dimineți. Având febră din cauza agitației și nervozității pe care le simțea, aștepta răsăritul acelei zile care, decisese el, îi va oferi, în mijlocul haosului creat, ocazia pe care o așteptase de atâta vreme; ocazia să descopere exact ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Se clătină ca și cum ar fi fost pe punctul de a leșina - și fu prinsă de brațele în așteptare ale domnului Gupta. Baba, Baba... Căutară ici. Căutară colo. În sus și-n jos prin arborele de guava. În copacii vecini. În tufe. În spatele stâncilor. Priviră din nou în sus printre crengi, la compoziția netulburată de frunze și fructe clătinându-se în sus și-n jos. La patul său dureros de gol. Dar, stați! Pe pat zăceau un fruct de guava, un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și din gâtlejul său s-a auzit un tors de pisică uriașă, satisfăcută. Gacel s-a ridicat încet în picioare, i-a scos șaua și, la rândul lui, și-a scos straiele, pe care le-a întins cu grijă peste tufele de scaieți ca să se ude cât mai tare. Apoi, desculț și gol, a așteptat în picioare ca primele picături să stropească nisipul și pământul, acoperind de cicatrice ca de vărsat chipul deșertului, pentru ca apoi apa să sosească în valuri, îmbătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
parte nisipul umed, pentru a se ghemui să doarmă aproape acoperit de nisipul uscat, căci știa că, după ploaie, zorii vor aduce frigul în pustiu, iar vântul va transforma în chiciură stropii de apă ce mai rămăseseră pe pietre și tufele de scaieți. în deșert, diferența dintre temperatura maximă de la miezul zilei și cea minimă la ceasul dinaintea zorilor putea fi de cincizeci de grade, și Gacel știa din experiență că acel frig trădător reușea să se strecoare în oasele călătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
umbroase și liniștite, unde casele scunde aveau grădini și mici terase ce dădeau înspre ele. Aici făceau zgomot copiii, câinii și uneori câte un atelier. Grădinile erau acoperite de bolți cu viță de vie și, de multe ori, nu lipseau tufele de trandafiri și pomii fructiferi. Vezi, fiule, câte lucruri își amintește încă tatăl tău? Asemenea memorie îți doresc și ție, peste treizeci de ani. Când am văzut notele de la examene - care erau într-adevăr excelente - am simțit parcă un cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
stradă, era mărginită de un șir de tufișuri. Tufișurile creșteau dezordonat și se făceau tot mai înalte, încât de două ori pe an erau tunse și aduse la aceeași înălțime. Pe fâșia de pământ acoperită cu iarbă se plantau simetric tufe de trandafiri. Am stat toată ziua în grădiniță, așteptând. Ședeam pe un scaun, nu lângă gard, ci aproape de ușa de la intrare. Pusesem un picior peste altul și le tot legănam. Le urmăream cu privirea, pantofii aveau pielea roasă la vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
delegat al guvernului, dar m-am gîndit că poate chinezul l-o fi uns și mai mult, de vreme ce-i folosea chiar barca. Pe măsură ce ne apropiam, am Început să simt mirosul algelor din golf, amestecat cu mirosul dulce care vine dinspre tufele de pe țărm. — Du-te-n față, i-am spus lui Eddy. — N-avem de ce să ne ciocnim pe partea asta. Reciful e dincolo. Vezi, fusese un tip de-ncredere cîndva. — Ai grijă de vas, i-am spus după ce m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ceilalți au Început să-și dea și ei drumu-n apă. — Bine, i-am spus lui Eddy. Acu’ ridică ancora. În timp ce ieșeam În larg, luna Începuse să se ridice și se vedeau capetele gălbejiților care mergeau spre mal, strălucirea plajei și tufele din spate. Trecuserăm de recif cînd m-am mai uitat o dată-n spate la plajă și la munții care Începuseră și ei să se vadă - apoi am stabilit cursul spre Key West. — Acu’ poți să te culci, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În pădure. În mijlocul pădurii erau patru buciniși care crescuseră foarte aproape unul de celălalt. Acele de pin acoperiseră pămÎntul uscat ca un covor moale. Copacii din pădure nu fuseseră tăiați niciodată și pămÎntul de sub ei era uscat, cald și fărĂ tufe. Nick lăsĂ mîncarea la rădĂcina unui buciniș, se Întinse și așteptă. O văzu pe Kate venind printre copaci, dar nu se mișcă. Ea nu-l văzuse și se opri pentru o clipă, strîngînd În brațe două pături. În Întuneric, păturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe marginea mai tare. — Pot și eu să merg pe-acolo. Nu, nu vreau să te zgîrii. Urcară, alunecînd Însă mereu cîte puțin, pe dealul abrupt dintre cele două lacuri. Poteca trecea printr-o pădure deasă, cu copaci mari și tufe de mure și zmeură. În față, crestele dealurilor răsĂreau din mijlocul pădurii ca niște sculpturi. Luna Începuse să coboare de ceva vreme. — Cum te simți, Piticot? — Minunat. Nickie, mereu e așa palpitant să fugi de-acasă? — Nu. De obicei te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se facă lumină. Culcă-te, Piticot. Nu ți-e frig? — Nu, Nickie. Am puloverul pe mine. Se ghemui lîngă el și adormi. În scurt timp adormi și Nick. După două ore Îl trezi lumina dimineții. Nick Înconjurase de cîteva ori tufele pînĂ s-o ia pe poteca pe care se transportau buștenii. — SĂ nu lăsĂm urme direct de pe drumul principal, Îi explică soră-sii. Tufărișul se-ntinsese așa de tare peste potecă, Încît fură nevoiți să se oprească de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
izvoare noi. Și tot sapă pe sub maluri. Apa e Îngrozitor de rece, Piticot. Bagă mîna să vezi. — Ooo, făcu soră-sa. Te amorțește. — Se mai Încălzește puțin cînd se ridică soarele. Da’ nu mult. O să vînĂm lejer. Mai jos sînt niște tufe cu zmeură. Merseră mai departe de-a lungul pîrÎului. Nick cerceta atent ambele maluri. VĂzu o urmă de nurcă și i-o arătĂ fetei, apoi mai văzură niște auseli cu cap rubiniu care vînau insecte și-i lăsau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce văzuse. Apoi auzi cum o pasăre mare se prăbuși și Începu să bată din aripi pe pămÎnt. VĂzu cum Nick Își Încarcă arma și mai trage de două ori și de fiecare dată auzi alte bătĂi de aripi În tufele dintre sălcii. Și apoi se auzi vîjÎitul unor aripi fluturate și un stol de păsĂri mari, maronii, năvĂli dintre tufișuri, iar una dintre ele zbură doar puțin și se așeză pe creanga unei sălcii și, aplecîndu-și capul cu o coamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
doi, atunci sigur sunt foști colegi de creșă, grădiniță, generală, gimnaziu. Ajung să se încrucișeze între ei și se duce pe apa Sâmbetei vigoarea rasei provinciale. Țigăncușa scoase dintre fuste o brichetă și se apropie să aprindă lumânarea înfiptă în tufa de brad. Acum stăteam toți patru în fața ofițerului, care ne spunea rânjind că statul ocrotește familia și-i asigură dezvoltarea armonioasă ca celulă de bază a societății. Soacră-mea - deja puteam să-i spun așa - lăcrima în cămașa de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
i-a spus. —Ai să vezi ce bătaie ai să iei de la tată-tău. N-ai scăpat. Vezi tu pe dracu’. În timp ce Florica s-a dus după mătură și făraș ca să adune cioburile, Teofana s-a furișat în grădină printre tufele de lămâiță. Își făcea planuri în mintea ei de copil oropsit. „M-a bătut rău de tot și mi-e o foame! Nici n-am apucat să mănânc. Bine că mi-am schimbat rochița. Ce mă fac? Dacă vede tata
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-i mai era așa de cald ca atunci când se jucase cu mingea cu copiii, fiindcă soarele cobora spre asințit. A mers cât a mers, cam jumătate din drum până a simțit că o dor picioarele. S-a așezat lângă o tufă pe marginea drumului să se mai odihnească. Lihnită de foame, bătută, obosită cum era și-a scos săndăluțele din picioare să le scuture de țărâna care intrase în timp ce mersese. În starea jalnică în care se afla, se simțea a nimănui
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
zbor, cum s-ar spune, fără prea multă bătaie de cap. Cel mai greu s-a învățat cu folosirea veceului și cu spălatul dinților, ceea ce nu mai făcuse până acum. La Murgeni folosea veceul din curte, în șatră mergea după tufe, iar pe dinți nu se spălase niciodată cu pastă și periuță, doar își clătea gura cu apă și nici asta întotdeauna. Când i-a arătat prima dată cum să se spele pe dinți, Zina a întrebat-o: — Te-ai mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]