8,428 matches
-
de la masa dulăilor, și doi sau trei draci excluși din Iad, din varii motive, precum și un extraterestru care își pierduse telecomanda pentru a se reîntoarce în virtual. Grâul nu s-a mișcat un centimetru nici înainte, nici înapoi. O ciudățenie tulbură viziunile paranormalilor angajați. Dedublările lor nu se mai întorceau, trupul spionilor minții căutându-și identitatea pe străzi, prin hrube, în abatoare și chiar printre actorii teatrului. La început, un copil s-a plâns la școală că visa grâu. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe Cărările Lumii, ținut mereu în lesă de cineva străin. T eza n-avea nimic poetic. Băncile claselor erau pe arătură. Nu bătea niciun pic de vânt. Din când în când, păsări. În dreapta, lanul de floarea-soarelui, tăcut ca să nu ne tulbure cu frumusețea sa. Profesorii printre noi. Hârtiile zburau. Ciorile le luau în gheare și în cioc și le duceau cam la vreo 100 de metri deasupra capului unde, într-un tribunal clădit din nori, Magistrați în robe roșii cu măști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ar putea însuși ceva; exclusă și sămânța acestui proiect. Văzând, n-ar fi simțit cum, în timp ce muntele crește, este tot gol, tot mai încet în fapte și că tot dă și nu primește nimic. Încercând uimirea, se înfiripă întrebarea, se tulbură privirea, născându-se revolta. În clipa aceea muntele dispare și tu ești îngrozitor de îmbrăcat în aceeași goliciune simplă, dar mort. Un singur lucru trebuia să facă romanul inedit: personajul să poată găsi soluții pentru a muri matematic și din sacrificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era soare continuu. Refugiat în el, ascuns în cavernele de beznă, înconjurat de liniștea dureroasă, era normal ca ochii să vadă soarele umbrit de hăurile sale. Cu această peșteră în suflet, avea să-și parcurgă zilele sub soare. Nu a tulburat pe nimeni, nu a lăsat nicio urmă decât cele 35 de pagini din roman. Zilele trecute când m-am întâlnit cu el lucra la capitolul al II-lea care începea de la pagina 36. Ai să-l termini? l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înapoi. La al doilea, ochii îi străluceau. Când trenul, care după ce oprea 3 minute în gară, își lua viteză, Năsuc și Samaliot erau deja beți. Profesorii puneau clătinarea lor oglindită în retrovizoarele uriașe pe seama nețărmuritelor intersecții ale destinelor care puteau tulbura pe oricine, darămite pe niște gunoaie cu ochi de pe marginea liniei. Singura care saluta ca o oligofrenă, atât Luna, Soarele, umbrele, vidul, fluierele și nesfârșirea de trenuri, era Any Palade. Se închipuia muză a fiecărui mecanic de locomotivă, fie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
hulpavi trupurile tărcate. Moș Eveniment gândi: Ăștia au fost slabii, infirmii, bătrânii și nepoftiții. Au trebuit să moară! Regina Penelopa se ridică în zbor deasupra spațiului străbătut de păsări de parcă i-ar fi spus: Vino, nimeni nu trebuie să ne tulbure dragostea! Dar în clipa aceea Soarele ieșind din ghemul norilor Cirus se ivi în toată splendoarea. Era hotărât să nu se abată din drum până când nu-și va ucide rivalii. Chipul Astrului, arzând de răzbunare, îi aduse Profesorului aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
misterios, bogat, pe cât se pare, și - frânai cu toată puterea: mașina asta mergea perfect. Ce-mi tot îndrugase? Dacă omisiunea cabinei telefonice putea fi pusă pe seama zăpăcelii, mașina în pană scotea în evidență o minciună sfruntată. Fusesem chiar așa de tulburat de nu observasem asta mai curând? Nu mă pricep deloc la mecanică. Este de conceput oare ca un vehicul care are o pană să ruleze fără nicio problemă cu o jumătate de oră mai târziu? Folosise cu certitudine cuvântul „pană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
spus Olaf când se întoarce? Am răspuns printr-o propoziție negativă, ceea ce nu păru să o mire. -Am pus șampanie la rece. Vreți? Am făcut ochii mari. -Cu ce ocazie? -Am eu poftă. Vă place? -Da. Destupă o veuve-clicquot. Mă tulbură gândul că, fără s-o știe, avea ceva în comun cu această doamnă 1. -Îmi place grozav șampania și detest să beau singură. Îmi faceți un serviciu. -Sunt servitorul dumneavoastră. Vinul era așa de glacial încât ți se umezeau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să scot un țipăt. În clipa următoare, m-am întrebat dacă Sigrid mă auzise. În secunda de după, am sperat să mă fi auzit și să dea fuga în camera mea, îmbrăcată într-un neglijeu de satin, ca să cerceteze ce mă tulbură. Aș pretexta un coșmar și aș ruga-o să rămână lângă mine, să-mi pună mâna-i blândă pe fruntea fierbinte și să-mi cânte un cântec de leagăn. Nu se întâmplă așa. M-am gândit să țip mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
încăpere vreme de două ore și am privit filmul. Vreau să cred că strălucirile negre sunt coroziuni, dar sunt sigură că acest alb fără contur este pur și simplu tot ce a filmat femeia. Niciodată nu am fost atât de tulburată de un film. O ființă omenească, mai degrabă decât să încerce să se salveze, a preferat să păstreze o mărturie a ultimelor ei ceasuri. -Și ți-a plăcut? spusei, dându-mi seama că o asemenea atitudine îmi amintea de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Milițică. — Vrînd-nevrînd, ițele se încurcă ori aici, ori la salonul de jocuri al Curistului, zise Poștașul. — Circulă zvonuri că și el a intrat în bucluc cu Tușica, că a ajuns să-i facă scene de față cu clientela, că-i tulbură afacerile, zise Timișoara. — N-am auzit nimic de asta, zise Poștașul — Vezi că s-ar putea să aibă legătură una cu alta, zise Timișoara, și atunci dacă o să se afle te ai ars. — Fii sigur că dacă între timp a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
oarece timp, toți ai casei deveniseră foarte secretoși, vorbeau numai În șoaptă, cu palma la gură și cu față Întoarsă spre a nu fi văzută „di copchil”. Va pricepea că ceva nu este În ordine, că În familie apele sunt tulburate rău și că Într-un anumit cer tună și fulgeră, iar atmosfera familială se va umple de produse ale unor fenomene meteo aducătoare de mari calamități. Mai Întâi a scăzut mult gradul de atenție acordat lui, mai toate privirile spuneau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
deasupra a toți și a toate! Cu ochii vii și iscoditori privea pe geamul compartimentului și se minuna de toate noutățile descoperite. Vârful neînțelegerilor sale a fost atins atunci când fiind nevoiți să schimbe trenul au coborât În Iași. L-au tulburat și l-au umplut cu nedumeriri furnicarul de oameni, nu mai văzuse niciodată atâți oameni la un loc, care stăteau, care se plimbau leneși, dar cei mai mulți mergeau repede și chiar alergau să prindă trenul de care aveau nevoie, ceea ce făcea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
versuri, mărturisind că, în afară de Réne Char, Michaux și Rilke, îi place și Radu Herjeu, ale cărui texte i-au provocat „o emoție tulbure“. Să ne oprim cu comentariul aici, înainte de a ne lansa în tot felul de ironii, ca să nu tulburăm emoția... tulbure a lui Octavian Paler. Surplusul de personaje Romanul lui George Holobâcă, Purgatoriul cocorilor (Călăuza, Deva, 2006), este mozaicat și derutant. În fiecare pagină apar noi personaje și se trece de la un plan al acțiunii la altul. În plus
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
formare din cartierul Galata. De fiecare dată cînd mă decid să ies din casă, cîinii consideră că este un eveniment și țin să mai stau de vorbă cu ei. Se apropie de gard și-mi fac uneori reproșuri că le tulbur liniștea. La rîndul meu, îi asigur că n-am intenții de dominare, că nu fac controlul averilor și că nu eu mă ocup de cîinii vagabonzi care, obraznici cum sînt, le urinează gardurile cu ostentație. Cîinii, bine educați, înțeleg cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
eu mă ocup de cîinii vagabonzi care, obraznici cum sînt, le urinează gardurile cu ostentație. Cîinii, bine educați, înțeleg cum stau lucrurile și se retrag în cușcă, mulțumiți de rezultatul conversației. Uneori însă stăpînii lor se alătură conversației civilizate și tulbură tihna mea sufletească. Un pic de asfalt ar fi mers și pe aici, dom' primar. Nu mai sînt primar, ripostez moale. Totuși sînteți președinte. Sînt... Niște piatră măcar. Cîteva camioane... Nu-i parohia mea. Dar v-am votat, nu? Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Din clar-obscur, din contururi imprecise apare Cezar. Este trist și îmi face semn să vin după el. Nu, Cezar, tu ești în tărîmuri de care mă tem, nu mă duc... Se întristează și imaginea lui fixă, ca un tablou, se tulbură și devine neclară. Nu te supăra. Nu merg cu tine. Tu știi ce ar însemna asta, nu? Imaginea dispare și eu mă trezesc. Îmi fac cruce, beau puțină apă și-s fericit că... n-am mers cu Cezar. Adorm aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
doarme, zmeul se alăptează până îi cresc aripi, până solzii se transformă în pene, ghearele în petale de iriși; zmeul în scutece verzi, primăvara. Buzele, două tușe de nori în luna mai nici ploaie, nici rouă: Vorbiți în șoaptă, nu tulburați cerul! Furtunile sunt săruturi ale lui Dumnezeu stinse în iarbă. Doamne, vreau să vegetez până când buzele tale prin buzele ei mă vor atinge. Roșcata, duh întrupat într-o herghelie de cai slobozi care au rupt oiștea Carului Mare și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu amintirea din icoană, cu duhul celui care i-a suflat în ceafă, cu tovarășul care mergea la doi pași în urmă, cu prietenul ce stătea de șase în tindă, în dialog cu iluzia, Petru își justifica contrastul inimii. Identitatea tulbura apa botezului. Față în față, Iovul modern cu Iovul biblic, Lazar înviat cu Lazăr abandonat în mormânt, Avraamul Sinaiului cu Avraamul milostivul de lume, Abel răzbunătorul cu Abel inimă plină. Avea ceva din apostolii lui Iisus, semăna foarte mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
casă ca de o haină, ca de o nelocuire veștedă.) L-a părăsit Dumnezeu. În lipsa lui, cineva și-a băgat piciorul între spițele Carului Mare; se rostogolește hodorogită caleașca printre stele și nicio tușă de absolut. Anatema peste cei care tulbură geometria cerului! Avea un mers grăbit și dezordonat, o privire ștearsă, trecută dincolo de punct, de fotografie, de curgere; rătăcea departe și nicăieri; nicăieriul se ruga dimineața: Doamne, ajută-mă să cuprind cu sufletul tot ce-mi tulbură ochii! Mereu în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste cei care tulbură geometria cerului! Avea un mers grăbit și dezordonat, o privire ștearsă, trecută dincolo de punct, de fotografie, de curgere; rătăcea departe și nicăieri; nicăieriul se ruga dimineața: Doamne, ajută-mă să cuprind cu sufletul tot ce-mi tulbură ochii! Mereu în afara arenei. Pe scenă, în biserică, aceleași măști se topeau precum ceara lumânărilor sub icoane (sfinții percepeau arderea ca pe un plus de confort auster); de sub contur, chipuri firești, actori, decoruri, recuzite, oameni: Veniți la iarmaroc, veniți! / Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
perechi de umeri puternici. După el, altă singurătate și alta... Trei blesteme în vreme de secetă, trei guri de hrănit, trei suflete de încălțat, trei capete de acoperit, căciuli, sumane, cămăși, cizme, pâine... Erau trei copii. Primăvara, perechea de cizme tulbura cerul curs în băltoacă, tușe de lumină și de noroi pe tălpi. Colbul drumului, făină cernută din cer, de sub roțile Carului Mare direct în scutece, de Crăciun, de Paște, când noițele, precum mugurii viței de vie, dădeau în pârg. Trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fântâna își adună însetații și dincolo de adânc; copacii numără anii în semnele buturugilor. Aici, acolo, dincolo, ce mai contează? Coboară, Petre, coboară, setea ei, setea ta... plouă din streașină. 12. Două destine legate de copitele cailor. Caii sălbatici stârnesc furtunile, tulbură somnul, încețoșează diminețile. Vise strivite prin brazdele cerului, prin câmpii înțelenite de ne-rodire, prin conștiințe mlăștinoase, frică, minciună, egoism, lașitate și nici o trestie pe care să te ridici mai sus de tâmplă, să te ștergi la ochi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tren: Doamne, mă dor gratiile acestea ce cresc între noi; pădure de gratii până la cer, pădure de gratii în fața icoanei, în oglindă, în felia de pâine gratii. Bună dimineața, Dumnezeul meu din fundul fântânii! Scot apă zilnic pentru a-ți tulbura chipul; cresc flori în inimă, sângele tău întomnează în petale de trandafir și eu mă bucur. Leagăn corăbii prin vene de dragul furtunii, pânzele croite după cămașa ta de sărbătoare s-au făcut franjuri, catargele au străpuns cerul și curge ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dimineața, luna ploua lumină pe frunzele teiului, milioane de licurici împodobeau clorofila, apoi, prin fereastră, ca o proiecție generoasă a cerului pe obrajii lui Petru, pistrui de lumină. Pulbere de lună printre cearșafuri. Bunico, este adevărat că nu toate stelele tulbură apa fântânilor? Adevărat, puiul bunicii, sunt stele ce umplu izvoarele de lumină. Șterge-ți ochii de licurici, nu plânge! Nefericirea se descompune printre boscheți îndulcită cu iluzii la litru, înveșmântată în piele de arici, îngropată în stâncă, topită în crematoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]