1,575 matches
-
vîrf și Îndesat pedeapsa pe care i-am dat-o. — Era nevinovat. Și, oricum, e crimă cu premeditare. Nici măcar o fărîmă de remușcare. Neclintit, inflexibil, fără să șovăie, de o rectitudine imposibil de stăpînit. — Edmund, În clipa asta ești foarte tulburat. Ed trecu pe lîngă el. Un rămas-bun: — Blestemat să fii pentru toate lucrurile rele pe care m-ai obligat să le Întruchipez! În centru, la Dining Car: un loc vesel, plin de oameni drăguți. La bar Gallaudet sorbea dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de conexiune cu peratologicul, să fac deci din simbol un capitol de peratologie aplicată. Deocamdată mă văd obligat să-l povestesc neinspirat pe Cassirer. Am dormit prost și, spre ziuă, am avut un vis pregnant din care m-am sculat tulburat. Andrei, îmbrăcat în negru - parcă în frac? - și cu fular alb strălucitor (en magicien), mă anunța că urmează să moară; era jenat pentru noi, fâstâcit, dar totuși senin și jovial, pierzîndu-și teluricitatea și desprinzîndu-se grațios și lin. E opt fără
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mână. Autoritatea lui Noica este reală când opune culturalismul diferitelor variante de neșlefuire a spiritului, făcând din cultură forma supremă de igienă a minții. Ea devine însă demonică, tiranică și negativă, atunci când, în locul unei lucidități îngrijorate, pune seninătatea de nimic tulburată a unui spirit care jubilează fără mobiluri ultime. 10 decembrie 1980 Există oameni cultivați și inteligenți, care pot spune oricând ceva plin de spirit cu privire la orice subiect și în orice împrejurare. Ei pot fi străluciți, fermecători, rafinați până la refuz, dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de la Gallimard care, ca deținători ai drepturilor de publicare ale operei lui Cioran, la prima tatonare făcută de Suhrkamp, au reacționat prompt. Persoana care se deplasase la Suhrkamp să vadă despre ce este vorba s-a întors la Paris destul de tulburată, lăsând să se înțeleagă nu numai că scrisorile erau autentice, dar că unele dintre ele erau de o tulburătoare "sinceritate". Oricum, refuzul lui Gallimard privind publicarea a fost categoric: erau documente intime, pe care autorul lor nu le destinase nici o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tăie un deget imaginar, făcu să-i crească un braț imaginar, Împlîntă o sabie drept În inima partenerei și mai făcu vreo două-trei numere cu ajutorul cărora reuși să-i mai potolească pe copii, care erau după cît se pare destul de tulburați. Julius se așeză la locul lui, alături de Cinthia și Vilma, care-și rosese pînă În carne vie trei unghii, Îl căuta din priviri pe Victor. Copiii se Întorseseră În grădină și așteptau acolo ca mama sau șoferul să vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-a luat rămas-bun de la el și n-a uitat să-i sărute mîna ducesei sale. „Nu-i nimic, Juan; nu-i nimic, darling; probabil că s-a zgîriat puțin la nas.“ Susan Își luă rămas-bun de la toți, fermecătoare și tulburată. Dar asta nu era tot. CÎnd ajunseră la mașină, Carlos, șoferul și Victor se repeziră amîndoi, mai mai să se Încaiere, să le deschidă portiera. Cinthia! Cinthia adorată! Nu, nu mai avea nici o pată de sînge; era impecabilă, proaspătă, surîzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
familiei, despre tatăl lui, despre frumusețea maică-sii, despre Înmormîntarea Berthei, despre fratele bunicului cel romantic și pianista ofticoasă. Îi punea mereu Întrebări, voia să știe cît mai multe, dar Începu să-și dea seama că Julius era mult prea tulburat cînd vorbea despre soră-sa Cinthia, nu putea ridica paharul de pe masă, era palid. De aceea Îl Întrebă dacă trecuse vreodată pe podul suspendat. Întrebarea nimeri drept la țintă, fiindcă gîndul de a trece rîul pe podul care tremură Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la cinci ani. Au stat acolo cîtva timp, pînă cînd Peter Începu să dea semne de oboseală, dintr-odată Julius Îl găsi foarte palid. Și arăta și mai rău cînd suiră spre hotel, se vedea că e foarte obosit și tulburat. CÎnd ajunseră la pod abia se mai putea ține pe picioare, Îl Întrebă dacă avea curaj să treacă și Julius răspunse: desigur. Nu se clatină aproape de loc, adăugă pentru a-l liniști. Peter zîmbi și-l mîngîie pe creștet făcîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i vadă pe cerșetori și că dacă nu intervenea călugărița aia s-ar fi Întors mult mai devreme acasă, dar ea nu voise să-l lase să vină singur. Și În timp ce povestea, Vilma băgă de seamă că devine tot mai tulburat, tot mai neliniștit pe măsură ce vorbea. Și vorbea necontenit, repeta mereu povestea, schimba amănuntele de fiecare dată, de parcă n-ar mai fi vrut să se oprească, niciodată nu-l mai văzuse așa. Dădu fuga s-o cheme pe Nilda, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întoarcere“, spune Carlos, pufăind din țigară, În timp ce Arminda așază cele trei cești, niște cești grosolane și ciobite și Julius din nou o insultă cu privirea, simte, Își dă seama că o insultă, dar reacționează genial și zîmbește fericit, deși foarte tulburat și ridică ceașca cu amîndouă mîinile cînd ea se pregătește să-i toarne ceaiul, de fapt nici n-ar putea rezista mai mult fără puțină cafea sau puțin ceai, Îi tremură mîinile, dar reușește să se stăpînească În timp ce ea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai răi, mai uită-te o dată la cimentul de pe jos ca să vezi dacă ești În stare de fapte mari. Cine s-ar fi putut măsura cu tine, Julius?... Măicuța care-i dăduse lecții de pian se apropie de el foarte tulburată, de ce, Julius?, de ce a luat mama ta hotărîrea asta? Julius se uita la ea fără să Înțeleagă pricina acestei tulburări, tocmai acum cînd ei avea de gînd să se i facă rău se apropia măicuța asta mirosind a parfum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai gîndească la asta, mai bine să dea o mînă de ajutor unde-o fi nevoie. Dar instrucțiunile lui Juan Lucas, transmise mai ales de Carlos, erau suficiente. Cel mai bine era să aibă grijă de Julius, care era foarte tulburat, cu toate calmantele pe care le luase, zău că doamna n-ar trebui să-i dea atâtea. Julius urmărea eu atenție transportarea sicriului, din cînd În cînd i se umpleau ochii de lacrimi, dar acum, reușind să-și stăpînească durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scoată sicriul. Se liniști cînd Celso Îi repetă instrucțiunile date de Juan Lucas. Era atît de liniștit, Încît nu i-au mai dat nici o atenție pînă cînd Țanțoșa veni lîngă el, fiindcă Începuse să-și dea seama că e foarte tulburat. Negrii eleganți de la pompele funebre luaseră sicriul pe umeri și se pregăteau să-l ducă pe scara de serviciu. Julius profită de faptul că toți Își plecaseră capetele și le-o luă Înainte, coborî În goană și Închise pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mic aeroport pentru avionetă. Am angajat cîțiva iugoslavi... imigranți... Ei o să-i aleagă lui Bobby o orhidee cum n-ai mai văzut În viața ta. La șase seara, șeful electricienilor anunță că totul era gata pentru proba finală și Țanjoșa, tulburată, dădu fuga să aprindă becurile care aveau să lumineze marele bal de absolvire. Apăsă pe buton, dar imediat se auzi un pocnet, săriră scîntei din toate prizele palatului, totul se stinse din nou și În aer rămase un miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa de urîți, dar În spaniolă Îi salută cu afecțiune, ba chiar făcu cîteva comentarii cu majordomii despre Întîmplări mai vechi. „Și ăsta?“, Întrebă deodată, văzîndu-l pe Abraham, despre care nu-i vorbise nimeni și care trecea prin grădină foarte tulburat și privindu-i cu coada ochiului. „Ăsta-i bucătarul, Îi explică Julius, dar nu știu ce caută aici la ora asta; mereu pleacă după-amiază și se Întoarce să pregătească masa de seară“. Lester și Santiago Își mai savurau Încă paharele de coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mințile de atîta Învățat. Deocamdată, Într-o dimineață l-a drăcuit și l-a Înjurat de mamă pe profesorul de chimie recomandat de mătușa Susana. Dar Încordarea nu s-a terminat aici. În aceeași zi, după-amiază, Lester a apărut foarte tulburat și cu cămașa ferfeniță, din fericire nu-l desfiguraseră; musafirul era Întreg și nevătămat, dar a fost nevoie să i se dea un calmant fiindcă umbla de colo, dintr-o cameră În alta, alerga ca un apucat slrigînd finished! finished
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
greața și amețeala Îi treceau, pe măsură ce petrecărețul, acolo, În fața lui, Își cobora privirile. Și vorbea În șoaptă. Vlăjganul vorbea din ce În ce mai Încet, băgînd de seamă că Lester Îl privea cu ură; Își termină anecdota În șoaptă și pe fugă, puțin cam tulburat, cîntărind situația: cere Încă un whisky, Santiago intervine, el nu renunță, e servit... Vlăjganul Începu să spună o altă glumă, În șoaptă ce-i drept, fiindcă Încă nu știa cum o să reacționeze Lester la noul pahar de whisky, fetele trebuiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea la sfîrșitul petrecerii, „imbecil!“, spuse din noit, ridicîndu-se și mai mult și descoperind atunci ceva ciudat la ea, era tulburată, la fel ca În după-amiaza cînd sunase și venise chiar ea să-i deschidă poarta de la grădină, stranie și tulburată; abia atunci Își dădu seama că lipsea majordomul, de ce oare? și nu mai avea nici inelul, „imbecil! imbecil!...“ Abia atunci Înțelegea ce se Întîmplase În adupă-amiaza aceea... „Imbecil!“ Simți mînia acelei după-amieze În tot corpul, Întreaga dupăamiază de culoarea mîniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
punea problema. Dar, când s-a oprit pentru a-și lua mesajele de la domnișoara Morley, cămașa lui s-a căscat în locul unde îi lipsea un nasture, undeva la jumătatea pieptului. Asta a inflamat fan clubul și mai mult. Un om tulburat, care poate salva lumea, dar care are nevoie de o femeie adevărată să aibă grijă de el, declară monstrulețul Shauna. Iar trecuse pe Mills & Boons. Da, deci are acel look boho șic, concluzionă Robbie. Chiar așa, aprobă domnișoara Morley, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se intereseze de bebeluși. La cincisprezece ani, publicase deja mai multe articole despre moluștele elvețiene din colecția conservatorului din Neuchâtel. „Dar și despre moluștele columbiene și moluștele bretone“, spuse profesorul Piaget, cu pipa În mînă. Doamna Piaget nu se lăsă tulburată. Continuă: „I s-a propus atunci soțului meu, viitorului meu soț, mai degrabă, postul de conservator al colecției de moluște a muzeului din Geneva, dar el a fost nevoit să refuze, gîndește-te că nici nu-și isprăvise studiile secundare!“. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
falnica-mi junie/ Împlea tot universul de-amor și poezie. Măgulit de admirația ei pentru versurile lui ( Nu e triumf în Câmpii Elizei/ Pentr-un poet ce-aspiră la gloria divină/ ca sacra-ngenunchere de gingașă vergină), se întreabă șovăielnic și tulburat dacă sentimentele fetei se adresează omului sau artistului : Dar cine are parte de-acest duios amor ?.../ Poetul ce nu moare, sau omul muritor ?/ Poetul e-n veci tânăr când omu-mbătrânește./ Și geniul, nu fruntea încântă și răpește. Cel puțin în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ieie (III 5). Semnele rele se acumulează : În aer este astăzi ceva ce ngrijorează./ Vezi valul cum se sparge de țărm amenințând/ Și corbii negri în jurul corăbiei se poartă ? (III 5). Chiar și când sărbătoarea este în toi mulți sunt tulburați (semne sunt în aer și-n fund de pământ/ Care ne-nfioară - III 6), ceea ce determină izbucnirea lui Hector împotriva celor incapabili să petreacă (Lăsați odată teama care vă chinuiește./ O zi de bucurie nu poate fi și-aici ? - III 7
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dezmetici și se repezi s-o ajungă din urmă pe Nastasia Filippovna, însă aceasta ieșise deja din casă. O ajunse de-abia pe scări. — Nu mă conduceți! îi strigă ea. La revedere, pe diseară! Să veniți neapărat! Ganea se întoarse tulburat, îngândurat; o bănuială grea i se lăsase pe suflet, mai grea decât înainte. Parcă-l vedea și pe prinț în fața ochilor... Era atât de absorbit de gândurile lui, încât de-abia își dădea seama că alaiul lui Rogojin trece pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-a prefăcut în „de asta“, he-he! Gata, ajunge! De ce ești în halul ăsta de întors pe dos? Chiar n-ai știut? Mă uimești! — Asta-i gelozie, Parfion, e o boală, le-ai exagerat enorm pe toate... bâigui prințul, foarte tulburat. La ce bun? — Lasă, rosti Parfion și smulse iute din mâna prințului cuțitașul pe care acesta îl luase de pe masă, de lângă carte. Îl puse la loc. — Parcă știam când am ajuns la Petersburg, parcă presimțeam... continuă prințul. N-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și porni înapoi, spre hotelul lui. Dar nu mai ieși cu înfățișarea pe care o avea când sunase la ușa Filisovei. Se petrecuse cu el, și parcă într-o singură clipă, o schimbare neobișnuită: pășea din nou palid, slab, suferind, tulburat; genunchii îi tremurau și un zâmbet confuz, pierdut rătăcea pe buzele lui învinețite: „ideea subită“ i se confirmase și se adeverea deodată - și el îi dădea iarăși crezare demonului său! Dar oare s-a confirmat? Dar oare s-a adeverit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]