1,788 matches
-
Dniepropetrovsk. Sfântul Ilie, oh, ce de mai sfinți militari au acceptat patriarhii din Constantinopol și cum i-au răspândit ei de-a lungul calendarului, Sfântul Ilie, deci, cel care În fiecare an Își sărbătorește ziua făcând să bubuie cerul de tunete și fulgere, ei bine, și de data aceasta, la Țarburestova, pe malul Donețului, unde ați avut mare poftă să vă scăldați, atât cerul cât și pământul au bubuit În 20 iulie ’42, dar nu neapărat carul de foc al bietului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cald... doar ai mai văzut și alte femei! A spus având privirea pierdută într-o tainică reverie, iar eu am rămas interzis. S-a apropiat de mine, plutea... buzele-i strălucitoare îmi răvășeau ființa în adâncuri. Sângele înfierbântat plana cu tunete de duhuri înfuriate. Avea sânii ca două mere micuțe, rotunde, deosebite în sublimitatea lor, de o frumusețe sculpturală inclusă în tot trupul, tresăltând uniform și sigure pe ele. Mă sufocam, atâta perfecțiune nu mai întâlnisem. Nu-mi puteam desprinde privirea
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
atacau pe cavaler fâlfâindu-și aripile în obrazul lui cu strigăte înfricoșătoare. Dar netulburat de această nouă piedică el a continuat a se opinti, până când rădăcinile copacului au ieșit din pământ. Un mare vânt s-a stârnit atunci însoțit de tunete și fulgere, iar șoimii și vulturii și-au luat zborul cu țipete de groază. Dar toate acestea nu au făcut decât să dea un nou dușman la ivelală; căci din gaura făcută prin smulgerea trunchiului a ieșit un șarpe furios
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să știu ce vrei să fac cu... ăă... cu VIP-ul nostru care așteaptă, strigă În cască paznicul panicat. Începe să-și piardă răbdarea. —Bette, ești acolo? Casca Începu să-mi păcăne, iar vocea lui Kelly o străbătu ca un tunet. Iar luase căștile cuiva și Începuse să reconstituie tot ce se Întâmplase. Șefa cea drăguță dintotdeauna dispăruse și fusese Înlocuită de un monstru demonic. Ești conștientă că avem aici copii arestați sub acuzația de deținere de droguri? Oamenii nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
veacuri” (Psalmul 142) O, lanțuri cu butuci grei, ferecați cu nituri arse-n foc! O, cătușe cu zimți de oțel care ați împodobit gleznele și mâinile mele! Vă fericesc, limbi grăitoare care vor glăsui veșnic cu dangăt de clopot și tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc - cu inimi mutilate, cu trupuri strivite, răpuse de grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Moța și Marin mergeau în Spania să-L apere pe Hristos, ca să nu fie impus Antihrist și la noi, partidul domnului Coposu, condus atunci de Ion Mihalache, fiindcă Iuliu Maniu se retrăsese din fruntea lui la Bădăcin, ca să atragă singur tunetele și fulegrele lui Jupiter Rex, preconiza și la noi formarea unui „Front Popular” de tipul spaniol sau francez, fronturi care, acum se știe, nu erau decât preludiu la instalarea în Europa a comunismului stalinist care, când s-a impus și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
crudă pentru ființa umană. Să fim conștienți de acest dușman care știe a lucra cu măiestrie. Să ne întoarcem la Hristos și vom birui. Azi suntem amenințați mai mult ca oricând. Trăim zile amare! Să nu ne lăsăm copleșiți. Cu tunete de foc și dangăt de clopot, chemare divină, să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda că a fost o țară, Cu holde
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
eu că pe aproape trebuie să curgă și un pârâu ceva. Nu m-am înșelat. Au păscut până s-au săturat. Între timp, însă, a început să tune și să trăsnească. Cu toate că sunt învățați cu bubuitul tunurilor, tresăreau la fiecare tunet, dar când trăsnea săreau ca arși. Atunci am legat dârlogii unul de altul și îi țineam,să n-o ia la fugă cumva... Toate au mers până când un trăsnet - de parcă s-ar fi despicat cerul - a lovit tocmai copacul din fața
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nasul în ancheta noastră și dincolo de rolul lui de diversionist? Ceilalți polițiști din cazul homo îl antipatizează și par să creadă că e cam băgăreț. „Cât timp sunt aici” se auzi ca un ecou, iar „cherchez la femme” ca un tunet. Mal știa că Dudley era informat despre dușmănia dintre el și Meeks. — Ești la fel de subtil ca un mărfar, locotenente. Și care e povestea cu tine și Upshaw? Dudley hohoti. Meeks spuse: — Mike Breuning mi l-a turnat și el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
temelor simple și frumoase. Asculta, uitând de paharul cu băutură și încercând să descifreze muzica, să prevadă încotro se îndrepta. Tocmai avu impresia că înțelege sincronicitatea, când interveni un crescendo de niciunde, cântăreții se opriră, aplauzele se declanșară ca un tunet și lumini strălucitoare inundară localul. Claire îi lăsă mâna și începu să aplaude. Un mulatru, stâlp de local, alunecă până în dreptul mesei lor și zise: — Bună, dulceață. Nu te-am mai văzut de-un car de vreme. Claire își abătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Era și nu era Ștefănel. Era fiul său, dar nu avea parcă nici o legătură cu cel care dispăruse cu șaisprezece ani În urmă. Revenirea lui dincoace de Zid era ca o furtună Îndepărtată, care nu se manifesta Încă prin nici un tunet, dar care trimitea sclipirile tăcute ale unei energii devastatoare. Toate acestea Îl derutau. Nimic din ce trăise În acești șaisprezece ani nu mai rămânea În locul unde se aflase. Totul se aduna, parcă, În jurul lui. Sosea Alexandru. Se apropia, de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
altceva. Nici o forță de invazie nu e semnalată la hotare. Nici un atentat nu se petrece la Cetatea Albă. Dimpotrivă, atentatul s-a produs, cum Înțeleg eu, chiar asupra voastră, a Apărătorilor. Voievodul Moldovei - vocea lui Ștefan deveni aspră, ca un tunet care sosea În depărtări - nu pleacă nicăieri! Poruncile mele sunt următoarele: căpitane Petru! Știu că ai sufletul cutremurat de vestea aceasta! Ia-ți luptătorii și pornește spre conacul Brăneștilor! Fă ce crezi de cuviință, dacă se mai poate face ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
niște rătăciți. Tot ce se Întâmpla, se Întâmpla fără participarea lor. Nimeni nu știa că ei se află atât de aproape. Nimeni nu știa că ei se află atât de departe. Brusc, un strigăt de luptă cutreieră pădurile, ca un tunet rostogolit prin cerurile lăsate peste oameni. „Moldovaaaa!” - Atacă vânătorii domnești... murmură Oană. Înseamnă că voievodul e acolo. Spune-mi, Erina... Spune-mi tot ce vezi... Am un sentiment ciudat... parcă aștept ceva... parcă se apropie cineva... - Și eu, spuse Erina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cuvintele sfântului Daniel erau de foc. Ardeau. Ridicau la luptă. În depărtare, poate mai jos de Cetatea de Scaun, zările se aprinseseră. Nu era soarele, care răsărise demult. Era chiar Focul. Cerul se Înroșea și orizontul se frământa În vâlvătăi. Tunete se auzeau, Înfundat, ca și cum o furtună neașteptată s-ar fi apropiat, distrugând totul În calea ei. Răzeșii Începură să-și facă cruce. - Foc În cer, În zi sfântă... , murmură cineva. Se schimbă crugul vremii... - Mențineți pozițiile! porunci voievodul. - Dar, doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
focul acela, se apropia un miracol. * - Trebuie să ne apropiem cumva, spuse Oană. Trebuie să-l Înștiințăm pe Ștefan că Mahomed e aproape. Altfel, se va repeta tragedia de la Valea Albă. Erina vru să spună ceva, dar tresări la auzul tunetelor care se apropiau și care zguduiau, deja, pământul. - Cred că se apropie furtuna, spuse Erina. N-avem unde să ne adăpostim. - Nu știu ce vezi tu, În depărtare, spuse Oană, dar tunetele astea nu sunt furtună. Sunt explozii. Explozii cu mult praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Albă. Erina vru să spună ceva, dar tresări la auzul tunetelor care se apropiau și care zguduiau, deja, pământul. - Cred că se apropie furtuna, spuse Erina. N-avem unde să ne adăpostim. - Nu știu ce vezi tu, În depărtare, spuse Oană, dar tunetele astea nu sunt furtună. Sunt explozii. Explozii cu mult praf de pușcă. Sau salve de artilerie, dacă cineva ar avea o artilerie de peste două sute de tunuri de mare calibru. Spune-mi ce vezi. - Focul a cuprins dealurile Sucevei și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-mpuțină Și-mi cere vamă iarna cruntă, Vino, să fii o ultimă lumină, Iubirii ce-a murit, cu aripa frântă ... Ne-a fost dat ... Iubito, ne-a fost dat să fim Tu val de râu, eu val de fluviu, Sub tunet să ne risipim în ploile ce curg diluviu. Și sub rostogoliri năuceTalaz în spuma de ocean, Ca două suflete pierdute Să vălurim către liman. Apoi scăpați din încleștarea Potopului în care-am fost, Să ne putem găsi-alinarea Și pacea ultimului
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Te caut printre norii de furtună, Prin gânduri ce se pierd pe cerul plâns, Cu stele ce-au uitat să mai apună Și cu fior ce încă nu s-a stins. Mă întristez cu fulgere de ape, Cu răni de tunete care mă dor, O mână-ntind, visând că ești aproape Și vis și frunze rupte cad și mor. O rază-n colț de cer parcă pretinde Că liniștea învinge-ntreaga fire; Și ca oricând, amurgul mă cuprinde Mai trist c-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
triumfal, Ori strânge volute cu dinți de șacal, Te mângâie-n cântec,-ți-ntinde pocal, Apoi un pumnal răsucește global. E albul din aripi în zbor sideral Sau roșul de foc în lotru costal, E albastru-cain și rece-letal, Ori negru de tunet cu iz de spital. Strigă, șoptește, cântă - îți este loial. Iubește, urăște - e-al tău la final. Calm-înainte-drept! Cu țel epocal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Natură statică într-un decor mahon încremenit Stă într-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
care ochii mei întâlnesc privirea Marii Împărătese. Mă lasă genunchii și lovesc pământul cu fruntea. — Cineva încearcă să se grăbească, vorbește împăratul Hsien Feng cu o umbră de amuzament în voce. Marea Împărăteasă nu dă nici un răspuns. Mamă, am auzit tunetul, zice Majestatea Sa. Plantele de bumbac de la țară vor fi în curând înecate de ploaie. Ce să fac cu toate veștile astea proaste? — Mai întâi lucrurile cele mai importante, fiul meu. Împăratul oftează. Simt nevoia imperioasă de a mă uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sfârșitul! Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e că am turnat vin peste bolovanii de pavaj pe care zăceau însângerați peștele, capul pocului și cocoșul. În drum spre palanchin, vomit. An-te-hai îmi spune că în fiecare zi pe Poarta Tunetului și Furtunii e adus un porc, care e sacrificat până la amiază. Porcii fără cap ar trebui să fie aruncați după ceremonie, dar nu sunt. Eunucii templului îi ascund, îi tranșează și îi vând la un preț bun. — De mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Gărzile m-au întrebat dacă pot să intre înăuntru și le-am dat permisiunea. Eram toți foarte obosiți... Și atunci am auzit tunurile. Am crezut că visez, și așa au crezut și gărzile. Unul chiar a afirmat că a auzit tunetul. Însă într-o clipă am simțit miros de fum. La scurt timp după aceea, un paznic a alergat să ne spună că barbarii sunt la Poarta Înaltei Virtuți și la Poarta Păcii. Superiorul meu m-a întrebat ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
marmură și a podului de piatră. Printre miile de acri de grădini, singura clădire rămasă în picioare a fost Pavilionul Norilor Prețioși, sus pe un deal deasupra lacului. Aveam să aflu mai târziu de la prințul Kung despre „sunetul ca de tunet“ descris de oameni. Nu era sunetul tunetului, ci al explozibililor. Inginerii regali britanici puseseră încărcături de dinamită în multe dintre paviliaonele noastre. Pentru tot restul vieții, mintea îmi va reveni la această scenă de splendoare transformată brusc în mormane sfărâmicioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
miile de acri de grădini, singura clădire rămasă în picioare a fost Pavilionul Norilor Prețioși, sus pe un deal deasupra lacului. Aveam să aflu mai târziu de la prințul Kung despre „sunetul ca de tunet“ descris de oameni. Nu era sunetul tunetului, ci al explozibililor. Inginerii regali britanici puseseră încărcături de dinamită în multe dintre paviliaonele noastre. Pentru tot restul vieții, mintea îmi va reveni la această scenă de splendoare transformată brusc în mormane sfărâmicioase de zidărie. Miile și miile de flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zi ... Se- ntunecă spre soare‐apune și clocotesc prelung sub zări, departe Furtuni de sânge, hohote de moarte Flămândă ură de sălbătăciune. Vin păsări negre să ne dea ocol ... Dar nu‐ i nimic: la noi e cald și bine și tunetul s‐ a prăbușit în gol. Nu‐ l lasă MAMA să ajungă pân‐la tine! (Din Almanahul copiilor/1983, p.37) COANA OTILICA șl BÂRLADUL 86 Cu vreo treizeci de ani în urmă, student fiind, mai treceam pe la conuʹ Mihai, pe la
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]