64,968 matches
-
sobră, sumară - întru argumentarea monumentalității înseși - pentru cele umile a contat în primul rînd exuberanța, cromatica frustă." Și e parfum în ușile pictate de Val Gheorghiu. Parfum de epocă, parfumul discret și fantastic al unui oraș dezvăluit și ascuns de uși. De uși celebre și de uși umile. Personaj al propriei vieți pare, la o editură puțin cunoscută, o carte despre un scriitor astăzi aproape deloc citit, deși manualele școlare și istoriile literare nu-i ocolesc niciodată numele. O biografie a
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
întru argumentarea monumentalității înseși - pentru cele umile a contat în primul rînd exuberanța, cromatica frustă." Și e parfum în ușile pictate de Val Gheorghiu. Parfum de epocă, parfumul discret și fantastic al unui oraș dezvăluit și ascuns de uși. De uși celebre și de uși umile. Personaj al propriei vieți pare, la o editură puțin cunoscută, o carte despre un scriitor astăzi aproape deloc citit, deși manualele școlare și istoriile literare nu-i ocolesc niciodată numele. O biografie a lui Duiliu
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
pentru cele umile a contat în primul rînd exuberanța, cromatica frustă." Și e parfum în ușile pictate de Val Gheorghiu. Parfum de epocă, parfumul discret și fantastic al unui oraș dezvăluit și ascuns de uși. De uși celebre și de uși umile. Personaj al propriei vieți pare, la o editură puțin cunoscută, o carte despre un scriitor astăzi aproape deloc citit, deși manualele școlare și istoriile literare nu-i ocolesc niciodată numele. O biografie a lui Duiliu Zamfirescu. Adică o carte
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
ruși, ei nu cântă numai la balalaică... Toți au muzica în sânge și toți cer de lucru. Pe străzi nu se mai vorbește decât rusește. Au creat o concurență enormă. Bașca armata, bașca războiul care pare să bată iar la ușă. Nu vedeți unde am ajuns? Ne conduc magrebienii, ultraortodocșii și coloniștii, rabinul Ovadia Iosef, ayatolahii noștri à la Komeini. Au râs și curcile de noi când cu scandalul cu turbina pe care n-o lăsau să treacă pentru că tulbură Șabatul
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
de la Orșova, și zburam acum cu viteza trenului peste frumoasele și mănoasele câmpii valahe. Soarele ardea foarte puternic, iar în cupeuri era o căldură cruntă, deși ne aflam abia în luna aprilie. (...)Am ajuns, în cele din urmă, la destinație. Ușile fură date de-o parte, iar un hamal cu o înfățișare cam ciudată puse stăpânire pe bagajul meu și pe chitanța mea de garanție. Cât ai clipi, făcu rost și de cufărul meu, ducându-se numaidecât să-l ia de la
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
Ioana Postelnicu În anul 1939 era o vară dogorîtoare. Lumea părăsea capitala, alergînd la mare sau la munte, fugind de pîrjolul soarelui care încălzea caldarîmul. Am sunat la ușa lui E. Lovinescu, am intrat în apartamentul răcoros, comunicîndu-i că voi pleca în vilegiatură, și am venit ca să îmi iau rămas bun. L-am găsit preocupat de călătoria pe care avea de gînd să o facă și el, peste cîteva
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
cu militari". Dar militari germani spre Turcia. Asta e neutralitate, domnule? Teribilă autoritate are Carp bătrînul. Iar la suveran vine Czernin, diplomatul cu nasul de ceară. Cere Czernin. Iar plînge regele. A murit din pricina audiențelor, Brătianu știe. Și fuga pe ușa din dos, prin grădină. Rămîn miniștrii căscați. Brătianu cumpără, vinde, umple goluri, astupă guri. Are o vilă la Predeal. Dăm buzna. S-a prăpădit casa dar s-a dus și frontiera. Mare bărbat. Echipament slab. Cocarde tricolore în coarnele boilor
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
decît să se uite neputincioși. O mare de soldați, o mulțime verzuie, frămîntată, împingîndu-și și retrăgîndu-și marginile zdrențuite. Bărci rotunde și greoaie, încărcate peste măsură, se răsuceau în mijlocul curenților. Pasagerii lor înspăimîntați își fluturau capelele. Alții, lansaseră la apă butoaie, uși zmulse din giurgiuvele, scînduri, bușteni. Agățîndu-se de tot ce ar fi putut să-i salveze, înotau cu ochii ieșiți din orbite fugind de tunetul artileriei care se spărgea deasupra lor. Mulți se înecau. Unii, puțini, care-și făcuseră din această
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
ohoho neam slinos de os de lingușitor de mercenar de troglodit și barbar * să înghiți neant dintr-o sticlă de porțelan mai înaltă decît întunericul să te-mbeți criță și să strigi pînă-ți plesnesc creierii viața este o leprozerie cu ușile smulse de ce nimeni nu fuge din ea * un cucui crescut pe moțul poemului ca un ciorchine de excrescențe pe obrazul leprosului * de pămînt mă sprijin și lovesc în el ca-ntr-un sac de box și pămîntului îi curge beznă
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
în bătaie... Grigorița - atunci o fetișcană de nici doisprezece ani împliniți. Sora mai mare, ca majoră, avea să facă închisoare "pentru ajutorarea dușmanilor poporului" ascunși în Făgăraș, Iezerul și Păpușa. Agenții de securitate năvăliseră brusc în casă doborând cu umărul ușa veche, intraseră apoi și în "bucătărioara de vară" unde se făcea focul. Știau că "puiul de năpârcă" nu va face închisoare - era doar un copil, dar o bătaie soră cu moartea tot îi trebuia. Au legat-o cu piciorele în
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
dintre ei se bucură sincer când ne prefacem că nu ne cunoaștem, mai ales ei, fapt care pentru suficiența mea nu e decât o adiere plăcută de vânt primăvăratic. Dorm bine noaptea, nu tresar dacă bate sau sună cineva la ușă. La mine totul se desfășoară respectându-se legile deplinei transparențe pe care nu totdeauna le înțeleg, însă le aprob pentru că îmi convin, fiindcă sunt în ton cu transparența Guvernului, Parlamentului. Cum ar fi, de exemplu, cumpărarea de televizoare pentru aleșii
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
fi avut parte de o întâmplare asupra căreia stau ca prostul și meditez de două zile. Deci: aproape de miezul nopții aud soneria, mormăi ceva vesel, cum ar face orice mediocru ridicându-se din patul cald, dar zic în drum spre ușă: - Mă, dacă vă jucați cu mine, vă bag toată sculăria de cizmar în coastă, 'ț-ai dreacu' de bașolzi!... Culmea e că nu dau de dicționar să văd ce e aia bașolzi!... Da' mi-a sunat bine ideea... Nu am
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
ce e aia bașolzi!... Da' mi-a sunat bine ideea... Nu am intrat în amănunte vulgare, deși îmi stăteau pe limbă, vorba bravului soldat sovietic Alioșa. Eram gata-gata să înjur urât, fiindcă mi se mai întâmplase să sune copii la ușă și să fugă. Copii, vlăjgani... Și deschid. Eroare? Punerea mâinii lui Dumnezeu pe capul meu semichel și semănând cu o pară mălăiață căzută pe-o lespede de piatră? Scenariu regizat de vreun pui de Scaraoschi? Nem tudom, vorba românului din
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
câtă mai aveam la acel miez de noapte - că adormisem ca un bou după o zi de plugărit visând ca un măgar la bunul sub formă de nevastă a unui aproape... Ce să caute în crucea nopții frumoasa metropolei la ușa mea? Întrebare perfect logică, nu? Fiindcă, după ce că e frumoasă, e și deșteaptă - fapt tot mai rar întâlnit pe meleagurile mioritice, după cum a constatat la o bere, însuși șeful compartimentului C.B.N.H. (Câini Beliți Noaptea de Hingheri) din cadrul Serviciului nostru. Dar, în
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
o fi plecat soțul să împlânte steagul pe Everest și nu și-a găsit alt consolator?", m-am întrebat cu speranță. Speram din tot sufletul că Dumnezeu nu dormea și știa ce se întâmpla la ora aceea din noapte la ușa din PFL a apartamentului meu și, din compasiune pentru fiul său sub formă de oaie ce-i drept cam rătăcită de turmă, care sunt eu, avea s-o leșine pe musafiră și-i puteam lua elasticul să-mi fac praștie
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
apartamentului meu și, din compasiune pentru fiul său sub formă de oaie ce-i drept cam rătăcită de turmă, care sunt eu, avea s-o leșine pe musafiră și-i puteam lua elasticul să-mi fac praștie... Prostii! Vorbeam despre ușa cu ajutorul căreia o mare parte dintre locatarii scării comunică între ei, respectiv, scriind cu cretă: "Gicule, sunt la mama, vino și tu, că n-am avut ce face de mâncare..."; "Tănțico, sunt în delegație, pa!"; "Mai treci pe la mine, Alessandra
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
o fi cea de la Antena 1?). Copiii sunt mai hotărâți și scriu cu pix, carioca sau chiar cu vopsea de ulei, de fapt ultima variantă a fost folosită o singură dată și a rămas acolo, în partea de sus a ușii scrisă citeț și apăsat: Aici locuiește un bou!" - semnul exclamării a fost o revelație, că adică, pe scară nu toți sunt mediocri ca mine. Nu exclud posibilitatea ca, pe o altă ușă, să scrie: "Aici locuiește un porc..." Doamne-ajută! - Domnule
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
a rămas acolo, în partea de sus a ușii scrisă citeț și apăsat: Aici locuiește un bou!" - semnul exclamării a fost o revelație, că adică, pe scară nu toți sunt mediocri ca mine. Nu exclud posibilitatea ca, pe o altă ușă, să scrie: "Aici locuiește un porc..." Doamne-ajută! - Domnule, ca să nu vă mai rețin, a continuat Doamna, vecinul meu de alături are un câine, un ceva, că nu mă pricep la zoologie, dar știți cum latră? - Ham, ham, nu? - Ham-ham?! Glumiți
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
uiți la mine ca un bou... Prin jignire, a răscolit în mine orgoliul mediocrității, așa că i-am răspuns: - Adică, scumpă doamnă, cum să mă uit la o vacă? Final: mi-a dat o pereche de palme, pac-pac!, a ieșit trântind ușa cu violență, iar eu până dimineața, am auzit printre vâjâiturile din urechi Marșul lui Radecki interpretat la cimpoi și drâmbă de Dumitru Zamfir... Dacă mai poate crede cineva că viața unui mediocru e ușoară!
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
Pillat de prestigiul politic și faima Brătienilor, al cărui descendent direct era, autoritate pe care a îndulcit-o patima sa pentru poezie. În anul 1944, căsătorindu-mă cu Dinu Pillat, a trebuit să locuim în apartamentul părinților săi. Auzeam, prin ușile deschise, vocea graseiată a lui Ion Pillat chemându-și zilnic la telefon prietenul pentru un sfat sau comentariu. Straniu dar adevărat, Doctorul era cel care stingea arderile repezi ale lui Ion Pillat sau potolea incertitudinile celuilalt prieten al său, Ion
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Dr. Voiculescu ne citise sonetele scrise în săptămâna ce tocmai trecuse. Dinu asculta tulburat, cu sufletul plutind în cuprinsul lor enigmatic. Seara coboram amețiți scările și ne întorceam să-l mai privim o dată pe bătrânul mag, care ne privea din cadrul ușii, având pe chip un straniu zâmbet, căci ne posedase sufletele, topite în creuzetul imaginației și simțirii sale. După moartea tatălui meu în închisoare, când am rămas atât de descumpănită și bolnavă, el m-a înțeles și știa cât de greu
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
morții roșii. La fel ca în poveste, el ne strângea în jurul operei sale, după cum Prospero își adăpostise prietenii în minunatul său palat pentru a-i apăra de ciuma roșie bântuind orașul. Prospero este primul ucis de ciuma care pătrunde prin ușile ferecate. Tot astfel, V. Voiculescu ne izola înlăuntrul operei sale și evadam împreună din cotidian. Aveam impresia că scrie numai pentru noi. Refuzase să-și publice din opera sa în regimul comunist, care oricum i-ar fi repudiat-o și
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
favorurile. Comentează unii că spritul este un dar doar al formelor imperfecte, și că frumoasele din naștere ar fi mediocre și proaste. Șchioapă și nurlie, tocmai aici e secretul: zeii nu creează extreme ci combinații. Patru parfumuri Îmi bate la ușă: "Am venit să-ți spăl vasele, știu că ești boem". Începe să spele: Mi-e cald, pot să mă fac comodă?" Și după un timp: "Ce stai, desfă-mi copcile, nu ajung". Ceva mai târziu: "Masează-mi picioarele, am obosit
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
cine să-mi dați? Doctorița: Pe el. Arată către câine. A.: Dar nu e al meu. Eu doar am vrut să-l salvez după ce a fost lovit de o mașină. Doctorița: Din momentul în care ați intrat cu el pe ușa noastră, e al dumneavoastră. A.: OK... Și... cum mi-l... dați? Doctorița: Într-o pungă! A.: Într-o... pungă? Doctorița: Da, într-o pungă, așteptați numai puțin. A.: ... Doctorița: ...? A.: ... Doctorița: OK, haideți că vi-l punem într-o cutie
Cum scapi de un câine mort după ce ai încercat să îl salvezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21144_a_22469]
-
am răbdare. Deci: Ora 8: Sună ceasul. Mă trezesc în mare secret. Ca să nu fiu recunoscută, pe tot drumul spre baie, îmi țin plapuma-n cap. Pe sub ea, port ochelari de soare. Toate draperiile sunt trase de cu seară, iar ușa e baricadată cu un dulap. Ora 8.15: Îmi fac o cafea, nu înainte de a acoperi ibricul cu o pungă, ca să nu îl recunoască cineva. O beau, cu niște lapte (pe care îl torn dintr-un suport de ouă deghizat
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]