3,106 matches
-
reânviat într-un al doilea corp. Până la urmă, mintea sa logică reușise să se debaraseze. Și acum aștepta evenimentele serii într-o stare de spirit aproape normală. Dezagreabila reverie îi fu întreruptă de o bătaie în ușă. Spre marea sa ușurare, era Crang. ― Ești gata? Gosseyn încuviință. ― Atunci, să mergem. Coborâră mai multe trepte și urmară un coridor îngust până la o ușă închisă. Crang o descuie și o împinse. Peste umărul acestuia, Gosseyn reuși să vadă mai multe aparate și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
În ciuda semiîntunericului, Gosseyn recunoscu imediat cine era. Fata se ridică cu o grație indolentă și căscă. ― Nu s-ar putea spune că ne plimbăm, nu-i așa? ― zise Patricia Hardie. 31 Gosseyn se lăsă brusc să cadă pe celălalt pat. Ușurarea cc-o resimțea era imensă, dar, după ce emoția i se mai potoli, își aminti de spusele lui Prcscott și rosti cu încetineală: ― Presupun că te vor ucide dacă voi încerca să evadez. Ea încuviință, devenind mai serioasă. ― Cam așa ceva. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
coridorul schemei 7. Acolo, lăsând să se creadă că este în pană de energie, incendie un perete scurtcircuitând o priză de curent și se lăsă capturat. Fu nevoit să-și controleze fiecare mușchi din întregul corp pentru a-și ascunde ușurarea când văzu că anchetatorul în fața căruia fu adus nu era altul decât Crang. Interogatoriul care urmă păru complet. Dar întrebările îi fură puse cu atâta măiestrie încât nici măcar o singură dată detectorul nu dezvălui vreo informație cu adevărat importantă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și pentru Gosseyn. Prezicătorii de pe Yalerta luptau alături de flo-ta Celui Mai Mare Imperiu, iar apărătorii nu aveau practic nici cea mai mică șansă. Șirul amintirilor fu curmat de glasul ironic al Marelui Amiral, în spatele lui: - Prințe, începe adunarea. Cu mare ușurare luă loc la masa lungă a Consiliului. Constată că stătea în stânga amiralului. Rapid, ochii înregistrară și restul scenei. Încăperea era încă și mai mare decât crezuse. Află ce anume îl făcu să se înșele. Pereții constituiau o adevărată planisferă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ascunzătoare și se îndreptă spre individ. Era la trei metri când celălalt îl auzi. Înțepeni și se întoarse încet. - Vă rog să mă scuzați, domnule, zise. dar am primit ordin să vin să lucrez aici, la acest... Se întrerupse și ușurarea i se citi clar pe față. Spuse: - Credeam că erați unul dintre ofițeri. Părea să fie pe punctul de a-și relua lucrul, dar înfățișarea lui Gosseyn îl avertiză. Poate nu voia să riște. Mâna, cu un gest convulsiv, apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se calmă, deveni mai clară. - Navă prin CR - 94 - 687 - 12 - bzzz - similarizați - Atac convergent - cinci sute ființe umane la bord - bzzz - zero 54 secunde... Capturați. Gosseyn zise cu glas scăzut: - Dar noi suntem atacați de un baraj de roboți. Ușurarea pe care o simți cuprindea orgoliu și exaltare, cât și prudență. Nu trecuseră nici două luni și jumătate de la moartea lui Thorson și se organiza apărarea împotriva asalturilor interstelare. Cei non-A trebuie că și-au dat seama că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
purta până la canapea, lângă Leej, gândindu-se la ce spusese adineauri. Întrebă: - Vezi că ne întoarcem? Încuviință cu părere de rău. - Dar asta-i tot. Depășește înțelegerea mea. Gosseyn dădu din cap, se așeză și o privi. Sentimentul lui de ușurare se atenua. Metoda venusiană de apărare era atât de specială, atât de bine calculată pentru a-i afecta pe cei străini de non-A, încât numai prezența lui salvase nava. Deci, i se arătase că Venusienii posedau o defensivă invincibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
reânviat într-un al doilea corp. Până la urmă, mintea sa logică reușise să se debaraseze. Și acum aștepta evenimentele serii într-o stare de spirit aproape normală. Dezagreabila reverie îi fu întreruptă de o bătaie în ușă. Spre marea sa ușurare, era Crang. ― Ești gata? Gosseyn încuviință. ― Atunci, să mergem. Coborâră mai multe trepte și urmară un coridor îngust până la o ușă închisă. Crang o descuie și o împinse. Peste umărul acestuia, Gosseyn reuși să vadă mai multe aparate și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
În ciuda semiîntunericului, Gosseyn recunoscu imediat cine era. Fata se ridică cu o grație indolentă și căscă. ― Nu s-ar putea spune că ne plimbăm, nu-i așa? ― zise Patricia Hardie. 31 Gosseyn se lăsă brusc să cadă pe celălalt pat. Ușurarea cc-o resimțea era imensă, dar, după ce emoția i se mai potoli, își aminti de spusele lui Prcscott și rosti cu încetineală: ― Presupun că te vor ucide dacă voi încerca să evadez. Ea încuviință, devenind mai serioasă. ― Cam așa ceva. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
coridorul schemei 7. Acolo, lăsând să se creadă că este în pană de energie, incendie un perete scurtcircuitând o priză de curent și se lăsă capturat. Fu nevoit să-și controleze fiecare mușchi din întregul corp pentru a-și ascunde ușurarea când văzu că anchetatorul în fața căruia fu adus nu era altul decât Crang. Interogatoriul care urmă păru complet. Dar întrebările îi fură puse cu atâta măiestrie încât nici măcar o singură dată detectorul nu dezvălui vreo informație cu adevărat importantă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-i rugase să țină discreție absolută la ce avea să le spună în continuare, iar Agata și doctorul, care stăteau vizavi, se aplecaseră spre el, să-l audă. Și le spuse despre ultimele cuvinte rostite de tânăr și de vădita ușurare pe care o citise pe chipul lui apoi, și cum părea că moare împăcat. — Poate că e vorba numai de o aspirație mistică, spuse doctorul, iar Agata adăugă: — Un fel de rugăciune. Dar Costache era sigur că „sindroamele“ spun altceva
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vă mai interesează ideea de a cumpăra o armă, îmi va face plăcere să vă arăt câteva mostre și felul în care funcționează. "Așadar, automatele sunt îndreptate împotriva mea", se gândi McAllister. Informația nu-i aduse mei un fel de ușurare. Indiferent ce vor fi fost aceste automate, nu aveau să acționeze în favoarea lui. Faptul că tânăra își pusese la o parte pistolul, în pofida suspiciunii cu care îl privea, demonstra în mare măsură eficacitatea noilor ei dulăi de pază. - Da, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sugeră Seal. Cayle păli dintr-odată. Acum realiza că cei trei formau o echipă. Iar el era victima pe care și-o aleseseră. Instinctiv, se uită de jur-împrejur să vadă câți oameni asistă la rușinea lui. Dar, spre marea lui ușurare, nu se uita nimeni într-acolo. Bărbatul așezat la trei metri depărtare nu se mai vedea. O grăsană bine îmbrăcată se opri la intrarea în compartimentul respectiv, dar se îndepărtă. Încetul cu încetul, lui Cayle îi reveni culoarea în obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
locul sentimentul brusc al așteptării, al perspectivei unei bucurii imense pe care avea s-o simtă. Ajunse la capătul coridorului aproape fără suflare și împinse peretele îngust care-l închidea. Acesta se deschise ușor și, de astădată, spre marea ei ușurare, văzu că a ajuns într-o cameră mică, dar foarte plăcut mobilată. De cum intră, dădu cu ochii de o femeie așezată la un birou chiar în stânga ușii. Lucy se opri și femeia îi spuse: - Te rog, ia loc. Firește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
altul. - Ei, spuse într-un târziu Fara, apel către noi pentru bani. După înfățișarea tristă a soției, își dădu seama ce se petrece în mintea ei. Îl blestemă printre dinți pe băiat. Dar, lucru uimitor, într-un fel, simțea o ușurare! Deci Cayle începea să aprecieze valoarea părinților. Descinse placa video și spuse: - Veniți să luați banii. Imaginea care apăru pe ecran era a unei fețe ciudate, cu fălci late și sprâncene stufoase. Individul spuse: - Vă vorbește Clerk Pearton de la BANCA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
glas monoton, ca și cum nici nu ar fi sesizat întreruperea - unei perioade în care cineva, nu neapărat dumneavoastră, ar avea această putere fără nici un fel de îngrădire, fără să existe vreun loc către care să se întoarcă, fără alte resurse, fără ușurare, fără... speranță. Innelda vorbi explodând de mânie: - Doamne, câte tâmpenii! Se lăsă, copleșită, pe speteaza scaunului, răsuflă adânc, apoi dădu supărată din cap. - Domnule maior, zise ea, cu asprime în glas, îmi pare rău pentru dumneata. Fără îndoială, ceea ce știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Păși înăuntru. Era întuneric, nu vedea nimic, dar nu aprinse imediat luminile. Merse pe bâjbâite până la fereastra de control, răsuci ferestrele până la nivelul de vibrații al întunericului și apoi aprinse luminile. Trase aer în piept cu un extraordinar sentiment de ușurare constatând că mașinile lui, prețioasele lui instrumente și unelte care-i fuseseră confiscate de portărel, se aflau din nou aici, gata să fie folosite. Zguduit încă de emoție, Fara o chemă pe Creel prin teleecran. Ea apăru puțin mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
anii care au urmat, a tratat-o ca pe o ființă fragilă, neajutorată, incapabilă să spună o singură minciună. Păcat că nu fusese un bărbat prea deștept. Se plictisise îngrozitor cu el... Băiețelul închise cartea. Avea o expresie vizibilă de ușurare. "A terminat", gândi Melania Lupu. Imaginea elevei de 17 ani cu codițe blonde și cruce pe piept se destrămă. Plecă de la fereastră și începu să strângă serviciul de ceai. " Astăzi joci ultima carte, draga mea." * Afară se întunecase. Rămase nemișcat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și-a dat seama că vecinii săi descoperiseră pânzele. Asociația dintre țeava spartă, scrin, înnoptatul în hol și tablouri era firească. A sesizat desigur și aerul particular al oamenilor, expresia de nerăbdare, teama, nădejdile nebune. Bănuiesc cu ce oftat de ușurare au primit vestea că plecați în concediu. Mă înșel? ― Nu știu unde vreți să ajungeți. ― Doamne! țipă Melania Lupu. La început am crezut că n-aud bine! Doar nu vreți să spuneți că domnul Vâlcu... Cristescu o privi în ochi. ― Ați știut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Conversația continuă multă vreme și un răstimp ce i se păru interminabil i se explica ceva unei persoane nevăzute. Atît de tare se prelungi scena, încît pînă la urmă Hedrock rămase cu dinții și pumnii încleștați. Scoase un oftat de ușurare cînd luă sfîrșit acest răgaz de tăcere și cînd Peter Cadron spuse: ― Raportăm cu regret că Negatistul, Edward Gonish, consideră că nu sînt destui factori cunoscuți lui ca să-i ofere vreun fir conducător. Așadar ne rămîne o singură cale logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ARESTAT PĂȘI ÎNAINTE DIN PLUTON ȘI-I SPUSE SEC: \ NU FACEȚI VREUN GEST NECUGETAT, DOMNULE JONES ARSENAL. AR FI MAI BINE SĂ VENIȚI CALM CU NOI. \ JONES, SPUSE HEDROCK. ȘOCUL FĂCU ACEST CUVÎNT SĂ RĂSUNE LINIȘTIT, APROAPE BLÎND. ȘOC ȘI UȘURARE. O CLIPĂ, PRĂPASTIA DINTRE PRESUPUNEREA SA INIȚIALĂ ȘI REALITATEA DOVEDITĂ ACUM I SE PĂRU PREA MARE PENTRU A O SĂRI FĂRĂ VREUN EFORT DE VOINȚĂ SUPRAOMENESC. ÎN SECUNDA URMĂTOARE ÎȘI RECĂPĂTASE STĂPÎNIREA DE SINE ȘI ELIMINASE DEJA ÎNCORDAREA. PRIVIREA LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
răsuflarea, și-și aminti ce spusese anterior Prințul Del Curtin. Se încruntă la el: ― Și așa, verișorule, zici că vorbesc ca o nevastă cicălitoare? După ce am cheltuit banii soțului meu iubitor, acum... Se opri brusc. Tresărind, își aminti expresia de ușurare care se așternuse pe fețele miniștrilor după comentariul prințului. Deodată o fulgeră revelația pe care nu o avusese pînă acum, că a fost acuzată personal în fața întregului cabinet. ― Ei fir-ar al dracului să fie! explodă ea. Va să zică eu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
la palat? Dacă se poate chiar astă-seară? Vărul ei o privi gînditor și în cele din urmă spuse doar atît: ― Care-i adresa? I-o dădu iar apoi se lăsă pe spate, relaxîndu-se cu de-a sila. Era o adevărată ușurare, un minut mai tîrziu, să-și dea seama că a luat două hotărâri mari. Cu cîteva minute înainte de ora cinci, mesajul ei înregistrat și reprodus automat îi parveni lui Hedrock. Rugămintea de a se duce la palat îl surprinse. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
al Împărătesei.... Erau iuți, cei trei bărbați. Năpustindu-se toți deodată asupra lui, îl răsturnară cu scaun cu tot și-l doborîră sub greutatea lor. Gonish nu opuse nici o rezistență, ci se supuse calm arestării. După o clipă simți cu ușurare că el, pe care datoria inexorabilă îl silise să-și trădeze prietenul, avea să moară la rîndul lui. cincisprezece O spărtură în coridorul principal al palatului și găuri mari de energie căscate de-a lungul coridorului însuși trădau locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
un moment critic nevoia de hrană este dominantă. Asta pare semnificativ. Liniștiți-l și continuați-vă experiența. Hedrock le spuse: \ NU E NEVOIE SĂ MĂ LINIȘTIȚI. CE VREȚI SĂ FAC? Dar cum? GÎNDEȘTE-TE LA TRUPUL MORT. Asta era o ușurare și imaginea deveni remarcabil de netă. Se gîndi brusc: Bietul Gil, care zace neînsuflețit într-o mare nemărginită de nisip, cu celulele deja prăbușite în vălul crescînd de fierbințeală în timp ce planeta, zburînd cu mare viteză, se apropia tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]