2,252 matches
-
moțăiau din cap cu multă bunăvoință, în semn că așa este tot ce spune Barbă! Ba unii aplaudau, și după ei se luau și cei câțiva părinți rătăciți pe-acolo. Când a terminat de vorbit, s-a bucurat toată lumea, oftând ușurată, și ne-a dat drumul acasă, după ce ne spusese că a doua zi, la 8 dimineața, să fim la liceu. ― Hai, mă, ești gata, că ai de mers pe jos, și pe puțin faci o jumătate de oră! Gata... să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
erau înșirate diferite corpuri geometrice: cilindri, prisme, piramide, conuri și sfere, pregătite din ajun, pentru lecția de Geometrie pe care-o avea la clasa a IV-a. Încruntat, se așază la birou, scoate o carte de vizită și scrie! Respir ușurat... dar, nenorocire, tata se oprește din scris și își îndreaptă privirile ucigătoare spre mine: ― Ce să-i scriu, nerușinatule, răspunde-mi? Cum o să-i scriu că mi-a plăcut anecdota necuviincioasă pe care fiu-meu a avut neobrăzarea să i-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
rog, asigurarea deosebitei mele considerațiuni." ― Ține, și pleacă mai repede, că-mi vine să-ți crăp capul! I-am smuls plicul, și până la liceu am zburat! N-am întîrziat, dar chiar dacă aș fi întîrziat, eram atât de liniștit, atât de ușurat, de parcă mi se luase o piatră de moară de pe suflet! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ora a treia aveam Botanica. După ce a notat absenții, Crăcănel și-a îndreptat întrebător spre mine ochii-i bulbucați de cameleon: ― Ei, Bă-je-na-ru-le! Bi-le-tul! ― Poftiți, don' profesor! și i-l
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
terenul, de astă dată pe o altă porțiune mai mică sau mai mare decât prima oară. Și iarăși, la reflux, când pleca apa, lua pământul fărâmițat, lăsând uscatul cu alte adâncituri... și formând în felul acesta terasele! Clasa oftă admirativ, ușurată, convinsă că știusem. Dar profesorul se-ncruntă puțin și spuse cu vocea-i cavernoasă: ― Ia ascultă, domnule, ce mă tot duci pe mine cu: vine apa, pleacă apa? Știi, sau nu știi? ― Nu știu, don' profesor! ― Apăi, așa spune! râse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se năpustiră pe flancuri. În același timp, cornul transmise semnalul Pedestrimea e chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese strategia și răsuflă ușurat. Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai aveau nici cea mai mică intenție de retragere. Același lucru Îl Înțelese și Soliman. Trâmbițele din alaiul urdiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ceva. Unde vei fi la noapte? Călugărul traduse și așteptă cu emoție răspunsul. - Lângă voi, spuse Încet Ștefănel. Nu voi pleca decât după ce bandiții Jian Shi se vor fi retras, iar Drumul Mătăsii va fi din nou liber. Călugărul răsuflă ușurat. Negustorii porniră În grabă să organizeze scena unei lupte care nu avea să existe. Mulți arătau cu mâna spre tânărul necunoscut, care avusese ciudata idee a bătăliei de oglinzi. - Am avut multe nume, spuse pe neașteptate Ștefănel. Am avut multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
clinchete de săbii. Apărătorii se Întorceau de la antrenamente. Muntele era plin de viață. Se dădeau ordine În limba italiană, se mișcau trupe de cavalerie, se ascuțeau săbii tocite de exerciții. Undeva se auzea sunetul melodios al unei mandoline. „Italienii... ” gândi, ușurat, Alexandru. Italienii și muzica lor pe care o duc pretutindeni. - Aveți pregătite corturi Încălzite, le spuse Angelo Apărătorilor moldoveni. Veți primi de mâncare și uniforme noi. Aveți cai. Mâine și poimâine sunteți liberi să vă odihniți și să transmiteți mesajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
capturarea căruței. Ienicerii care deveniseră călăreți se năpustiră Într-un atac fulgerător pe firul văii, În timp ce restul trupelor continuau Înaintarea. Mihaloglu privi prin lunetă ambele ofensive. Mergea perfect. Ce putea fi greșit În această tactică genială? - Totul e greșit... murmură, ușurat, Angelo. Slavă cerului, omul ăsta mai are și orgolii. Știu că urmărește semnalele observatorului și toate celelalte mijloacele noastre vizuale și sonore de semnalizare. Ordon tăcere totală. Din acest moment, mecanismul Apărătorilor funcționează singur, fiindcă e alcătuit din oameni inteligenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și de acolo până la poalele munților Caucaz și de acolo până la vadul Nistrului. Și de la vadul Nistrului până aici. Ce vești Îmi aduci? Mongolul clipi din ochi, bucuros că cineva Înțelesese greutatea și importanța misiunii lui. Era, Într-un fel, ușurat. - Stăpânul meu Îți dorește vindecarea brațului drept, revenirea vederii și liniștea sufletului. Era un mesaj În mesaj. Nimeni nu putea ști exact ce suferințe are căpitanul Oană, decât un om care văzuse starea lui și știa că Încă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu le dădură nici o atenție. Dar, brusc, Oană Își simți umărul drept prins cu forță. Durerea strânsorii Îi provocă o scurtă amețeală. Se Întoarse Încet, cu o privire naivă. Un ienicer Îi făcu semn spre furcă. Oană Înțelese și răsuflă ușurat. Lăsă furca pe jos și, cu mâinile goale, porni mai departe, printre șirurile de ieniceri. Se auzea deja vocea preotului din sat, psalmodiind Cetania Morților. Lumina scădea Încet dincolo de codri, iar lumânările din jurul catafalcului aruncau străluciri galbene și, parcă, neliniștite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la văzul și auzul tuturor, să se amestece și să se încurce cu zvonul și răutatea lumei. Se mai deschid porțile și pentru ca să intre bieți oameni nevinovați ca Mini, și să se necăjească și ei degeaba. Cu capul ceva mai ușurat de migrenă, Mini hotărâse că necazul, atunci când îl scoatem la lumină, sluțește încă mai mult chipul lui urât, subt privirea sașie a oamenilor. De unde însă venea necazul? Cine era oare acolo de vină? Amica Nory ar fi căutat desigur un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
doua plural: Invențiile pe care le-ați mai putea... inventa... Lumea, în general... Aproape că îmi venea să plâng!... Adio rata pe septembrie la submarin! - Nu, mă! De psihologia asta! E o pseudoștiință pentru ratați și frigide! - Uf! am răsuflat ușurat. Pentru câteva clipe mă gândisem că... am în față un mare geniu autodoborât... - Stai liniștit! și-mi arătă într-un sertar un dispozitiv cilindric ascuns într-un morman de șurubelnițe și cutii de vaselină. ANTILUMEA! și ochii îi prinseră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
am generat. Cam la o săptămână, am revenit instantaneu la proporțiile normale și am avut putința unui alt punct de vedere: orașul detenției mele era distrus, stâlcit și adâncit, oamenii mă priveau îngroziți. M-am cutremurat, dar am și răsuflat ușurat... pentru o clipă! Apoi... m-am expandat exponențial... Cercetătorii spun că Pământul descentrat va devia încet-încet de pe orbită. Ar fi apelat la Haniak, dar am înțeles că i-a zburat juma' de creier când m-a recuperat din antichton. Resemnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
privirea ta îndreptată în sus ar părea să-l bănuiască, chiar să-l contemple, ai gîndi că și el face același lucru... Pretenție de reciprocitate de la vierme la stea! Așa s-a născut "supranaturalul" și credința. Strămoșul tău a răsuflat ușurat; pusese ordine și "sus", angajînd iluzoriu pe "acel cineva" care să-l aibă în grijă. Cum nu spunea nimic, am continuat: - De altfel, utilizarea rațională a focului a dus la micșorarea barierelor nopții și a dat înaintașilor tăi o nesperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
prima oară, Flowers îl aduce pe maiorul Privett-Clampe și închide ușa. Pran îl privește năucit din pat, maiorul se îndreaptă amețit spre el, rostește "Băiatul meu frumos!", se încruntă și cade beat pe podea. Se lasă o tăcere apăsătoare. Răsuflând ușurat, Pran își pierde cunoștința. Este trezit de fotograf, care scoate capul prin fantă și-i strigă să-i scoată pantalonii maiorului. Auzind zgomotul, maiorul se trezește și-l surprinde pe fotograf, înainte ca acesta să închidă fanta pe care scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acesta să închidă fanta pe care scosese aparatul. Uluit, neputând să-și dea seama pe moment unde se află, maiorul Privett-Clampe pipăie după mânerul clanței și iese clătinându-se în hol, confundându-l cu closetul. Câteva minute mai târziu, vădit ușurat, se duce să-și caute șoferul. Ziua următoare, Flowers raportează că maiorul nu-și amintește nimic concret din seara trecută. Oricum, a doua zi a stat toată ziua cu storurile trase și a ieșit din birou doar pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Acest volum interesant îi este oferit lui Robert să-l frunzărească, în timp ce pastorul notează rezultatele. Se uită la imaginile de statui grecești, apoi la figurile contorsionate, parcă murdare de funingine ale negrilor și simte, așa cum face adesea, că poate răsufla ușurat, că nu seamănă cu nici unele. Ca multe din cărțile pastorului, este o carte foarte veche, iar pielea de porc în care a fost legată s-a crăpat și mucegăit în anii în care a fost expusă musonului. Robert urmărește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
măsură. Nu existase între ei decât această legătură fizică. Își folosiseră trupurile ca garanție pentru restul vieții lor în comun: când el era furios, când ea avea îndoieli. Și ea pierduse mult, deși o parte din ea rămăsese trează, răsuflând ușurată în secret că nu trebuia să i se mai ofere acum, când încrederea în soțul ei era în declin. Uneori, nu mai putea suporta și-l chema ea, dar întotdeauna se sfârșea rău, cu stângăcii, încordare, scuze. Când erau împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar exista un Ghid de Expresii Faciale Corecte pentru Domni, ar fi înregistrată la „privire bănuitoare“. Cu fustele foșnindu-i semnificativ, mătușa Berthilda se foiește în scaun. — Există un loc unde aș putea vorbi cu Jonathan între patru ochi? Vizibil ușurat, doctorului Noble sugerează o plimbare pe terenurile școlii. Bătrâna îl prinde pe Jonathan de braț, învăluindu-l în mirosul ei de mucegai, care pare să persiste și la exterior. Când se află la oarecare distanță și zgomotul făcut de servitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Este o prostie, Jonathan. Toți sunt niște oameni foarte cruzi. — Cum adică? N-am făcut altceva decât s-o strâng prea tare! Ăsta nu era un motiv să mă trimită într-un asemenea loc! În acel moment, Jonathan realizează răsuflând ușurat, că indiferent ce este această femeie (și unele variante chiar îl îngrijorează) nu este în toate mințile. Poate că acesta este tipul de concluzie care se citește inevitabil pe figura celui care o privește. Poate că mătușa Berthilda este doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Eu... Îți sugerez crichetul. Asta am de gând să-i spun lui Hoggart. Acum, când ți-ai asigurat locul la universitate, se poate spune că ți-ai atins scopul la Chopham Hall. Dar asta nu înseamnă că poți să răsufli ușurat sau că ai merita laude. Pentru binele tău, trebuie să continui să fii foarte atent. Altfel, riscurile sunt mari, Bridgeman. Chiar foarte mari. Riști să devii prea interiorizat. Leneș. Aceasta, după cum vei înțelege, este o problemă comună elevilor, pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt ocupate, studenții din anii terminali asudând supărător în timpul examenului. Mărinimos, librarul a permis să fie deschise ferestrele și de afară răzbat fragmente ispititoare de conversație, fiecare izbucnire în râs aducând noi dureri pe chipurile prizonierilor din interior. Jonathan răsuflă ușurat că poate să iasă pe treptele de piatră, apoi în aer liber. Pe când își zornăie măruntul în buzunare în anticamera bibliotecii, întrebându-se cum ar fi mai bine să-și petreacă după-amiaza, o grupă de studenți trece în fugă pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Da, presupun că da. Dar nu trebuie să fii. Ce vrei să spui? — Adică... dacă nu-ți place. Sigur că-mi place. Tata m-a crescut așa, m-a făcut să-mi placă. Obiceiurile și altele... le ador. Jonathan zâmbește ușurat. Ceva din conversație o face pe Star să vorbească despre Expoziția Imperială, deschisă într-o zonă a Londrei numită Wembley. Se va duce acolo la sfârșitul săptămânii cu un poet, un prieten al ei. Amicii vor fi acolo și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la față, depășind culorile spectrului vizibil. Este impresionantă, înfricoșătoare. Umerii lui Selwyn se lasă brusc. — Da, mamă. Profitând de moment, Star și Jonathan urcă în taxi, strigându-i șoferului să meargă cât de repede poate. Odată plecați, încep să râdă ușurați. Star îl sărută pe obraz. — Jonathan, nu te pot lua nicăieri. Simte cum inima îi bate să-i spargă pieptul. După aceea, se văd aprope zilnic. Ea vine să stea cu tatăl ei în Oxford, spunând că s-a săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sub picioare și să mărșăluiască? Cine ar putea fi mai pe dos ca oamenii albi? Puțin înaintea ivirii zorilor, Jonathan și Gittesn se întorc în tabără coborând dealul. Nu știu cum să interpreteze ce au văzut. Jonathan este tulburat, dar Gittens pare ușurat, amuzat. A fost doar o sărbătoare, zice e. Așa au sărbătorit venirea noatsră. Profesorul Chapel nu este deloc mulțumit de ce aude. Ignoră descrierea agitată pe care io face Gittens despre ritualul posedării și ține un discurs aprig folosind cuvinte precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]