1,233 matches
-
ursului, dar avea o fenomenală memorie auditivă, i-au fost de-ajuns primele rânduri muzicale, ca să-și aducă aminte de neuitata melodie, întrucât văzuse filmul acela cu scene atroce în care bravura prizonierilor din lagărele de exterminare depășea ferocitatea gardienilor ucigași. Deși, adesea, resimțise un fior de oroare, se interesă din politețe: Cred că am auzit acest cântec interpretat de mulțimea deținuților de la Auschwitz. În filmul acela, în filmul acela, care se chema, se chema... Nu-și aduse aminte cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
începuse să smulgă un smoc de lână de pe spinarea ei. Băiatul cel mic nu se mișca, zicea că încă nu-i pericol, trebuia să vadă și ce urmează ca să înțeleagă tot ce se întâmplă. Papagalul Kea, așa se chema pasărea ucigașă, după ce smulse lâna de pe oiță, se apucase să-i smulgă din grăsimea așezată tocmai la rinichi, infectându-i. Dar stați oameni buni, că sărise feciorul nostru și îi dădu o lovitură zdravănă păsării de pradă, de s-a îngropat ciocul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
el e un tip ambițios și, de vreme ce eu efectiv îi ofeream mijloacele de distrugere a unui dușman sub forma lui Weisthor, nu aveam nici o alternativă reală decât să mă pun pe mine însumi și informațiile mele în albele-i mâini ucigașe. Micul clopot de biserică din turnul cu ceas bătea miezul nopții când am condus Mercedesul până la marginea esplanadei și, dincolo de ea, pe podul care se curba în stânga peste șanțul gol dinspre poarta castelului. Un soldat SS ieși dintr-o gheretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
foc. În anii și deceniile care au urmat, nenumărați mesageri de la Alamut aveau să cunoască aceeași moarte, cu deosebirea că nu vor mai Încerca să fugă. „Nu este de ajuns să ne ucidem dușmanii, Îi Învață Hasan, noi nu suntem ucigași, ci călăi, trebuie să acționăm În public, ca exemplu. Omorâm un om, Înspăimântăm o sută de mii. Cu toate acestea, nu e de ajuns să execuți și să Înspăimânți, trebuie să știi și să mori, căci dacă, ucigând, ne descurajăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pentru a Înfrunta moartea, credința Într-un paradis pe care i-l va aduce martirajul În chiar clipa În care viața Îi va fi luată de mulțimea dezlănțuită. Hasan Sabbah, niemni n-o poate contesta, a reușit să construiască mașinăria ucigașă cea mai temută din istorie. Împotriva acesteia a apărut, totuși, o alta, În acel sângeros sfârșit de secol, și anume Nizamiya, care, din fidelitate față de vizirul asasinat, va semăna moartea prin metode diferite, poate mai subtile, cu siguranță mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu aripile pline de ploaie. Desenează cercuri albe deasupra marii și deodată reveria se sfîșie: pasărea coboară fulgerător umezindu-și aripile În valuri, să prindă ceea ce ochiul ei lucid a țintit de sus; după care Începe iarăși dansul alb și ucigaș, deasupra mării. E aici tot ce m-ar putea emoționa și revolta și n-ar mai fi nevoie să apelez la Oedip pentru a afla că, peste o clipă, o vietate va muri și alta va slobozi din gușă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să facem tocmai gesturile cele mai simple. Simt ca acum văd clar ce ne poate Învăța marea și Înțeleg că soarele a Învins. În același timp știu cît m-ar costa să fiu constrîns la această singurătate. Cu ironia lui ucigașă, Fontenelle arăta Într-un sonet că dacă Apolo, alergînd după frumoasa Dafne, care a preferat să se metamorfozeze În dafin decît să-l lase pe zeu s-o Îmbrățișeze, i-ar fi spus acesteia pur și simplu că e tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Irina nu mai vru să înmulțească trucurile, mai ales că Veta își continua, calmă, prelegerea. — Asupra câinelui Dingo se fac cercetări. În rezervații speciale. Scos din mediul său și așezat, de la naștere, în alte condiții, se dezvoltă normal, fără porniri ucigașe. Oarecum normal... de fapt. Devine un câine de extremă umilință. Da, pot fi îmblânziți. Prin scoaterea din sălbăticie. Arată o blândețe mută, umilă. Cutremurătoare... Da, da, bolborosi vizitatoarea, dada, sigur, dădu din cap Irina și încă îngâna dada și bunicuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bâlciul. O clipă, o fracțiune morbidă, o șansă enormă, sublimă, să redevenim stăpâni, să încheiem parodia. Traversăm strada în dreptul semaforului, lumina ne orbește, iată, v-am dat soare, vi-l păziți, vi-l măriți, până vă orbește, aici, în fața șinelor ucigașe, traversăm, cu grijă, sub pedeapsa soarelui nemilos, soarele turbat al plictiselii noastre, zâna obeză și vicioasă a melancolicilor, dăruiește-ne curajul de a avansa plictisiți până la marginea neantului, de a deveni neant. Aici, florăria. Aici, magazinul SCAMPOLO, în inventar. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ce, care victimă? Agresiuni și incendii contra apartamentului, unde adăpostiți câinii și pisicile disidente? Străină, așa credeau? O străină aleasă, străină de poporul ales? Ce victimă, păpușico, care victimă, care crematorii, micuțo? Care agresiune, babușca? O simplă distracție, atât. Plictiseala ucigașă, doar plictiseala, ce să facem, meine Liebe. Plictiseala, asta-i. Nimic altceva, credeți-mă. Tocmai vorbeam ieri ambasadorului japonez despre nepăsare. Eram vecini la ruletă, la Monte Carlo, când i-am repetat... Ehe, va ceda, Madona Venerica va ceda, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la Kafka... În Plicul negru el oferă portretul panoramic al societății românești înaintea căderii lui Ceaușescu și evocă, de asemeni, fantomele istoriei românești din cel de-al doilea război mondial. Romanul domnului Manea propune o continuitate a răului, de la antisemitismul ucigaș al anilor războiului până la persecuțiile generalizate ale regimului comunist. Citind Plicul negru, ne-am putea aminti nocivul «lapte negru» al Tangoului morții de Celan sau atmosfera claustrofobă a terorii în creștere din Badenheim 1939 de Appelfeld.“ (LARRY WOLFF, The New York Times Book
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Mai mult acum - fără‐nțeles Vorbea cu sine, și gemea mai des; și se - ngrozea de gândul că‐ntr‐o zi Această fată‐ l poate birui. Să‐și piardă mama‐ n chip atât de laș, De două ori să fie ucigaș! și‐ a doua zi s‐a dus și‐a întrebat Pe draga lui, dar ea și‐acum i‐a dat Răspunsul vechi. și gemea plângând și nu putea să fugă d‐acest gând - și nouă nopți cu gândul s‐a
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sufletul omului. Este Eternul-Activ purtând umanul sub toate formele sale către Dumnezeu. Este Servitorul care iubește pe Dumnezeu și dușmanul dușmanului lui Dumnezeu, "Spiritul de Greutate", care este împotriva lui Dumnezeu, entitate identificată de Nietzsche cu Ahriman, care ar însemna "ucigaș" (principiul răului la vechii perși). Sufletului dionisiac îi este accesibil tărâmul eternei Lumini și a divinului pur, precum și Adevărurile și Valorile ideale, încă din această viață, prin încântare extatică. Dionisiacul este nevoia de unitate și de depășirea eului, panteismul simpatetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila, Dac-ai inimă și minte, te gândește la Dalila. E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz, Și când râde face încă și gropițe în obraz Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri Și la degetele mânii și la orice-ncheieturi. Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită, Încât ai ce strînge-n brațe - numai bună de iubită. Tot ce-ar zice, i se cade, tot ce face-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
între mine și oameni fiindcă de la o vreme, nu mai știam cum să-i împart. Într-un fel, îmi era bine. Ieșeam la plimbare, scutul strălucea; prin el se oglindea sufletul hrănit cu frumos... Într-o zi, cineva, cu gânduri ucigașe a aruncat cu pietre și a spart scutul. M-am trezit dintro dată în curtea copilăriei mele. Am regăsit șotronul desenat cu cretă și pătrățelele intacte. Am folosit un ciob din scutul spart, l-am aruncat într-un pătrat, iar
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
palpatorii noștri de frecvență de peste 100KHz. Și ne-am propagat sunetele noastre care nu cerșeau milă ci moarte demnă strigând în cor, ca niște kamikadze veritabile ce eram. Vb = . Dar același Poisson își trimise portativul relației matematice a elasticității betonului ucigaș, Viteza sa longitudinală se cuplă cu cea transversală: dar multistraturile și curbele lor de calibrare câștigară în curând teren. Dozajul forțelor lor cucereau milimetru cu milimetru, cursa spre escaladare (noi ne sufocam!) și prin întărire rapidă (nu mai aveam amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să faci tot posibilul să-l ajuți. A avut îndrăzneala, băiete, de a... Taci! tună Sergiu. Pentru faptele comise și pentru comportarea ta, te facem vinovat de crimă! Moarte criminalului! Sentința fusese preluată de buzele fiecăruia și toți îl numeau ucigaș pe cel care stătea în centrul nostru. Rândurile au început să se strângă și cercul se făcea din ce în ce mai mic. Vizibil încurcat, profesorul a încercat să dibuie niște scuze, dar de acum era prea târziu. A avut inspirația de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Adevăratul tău plan, Dutrumof? De a cui parte ești? Disperarea și paranoia dispărură de pe fața sa, iar trăsăturile îi reveniseră la normal într-o clipită. Căutătura animalică a ochilor săi fulgerător fu schimbată în acea aroganță, supremație îngâmfată și privire ucigașă. Sângele său clocotit îngheță într-o secundă și calmul i se impuse. N-a fost deloc surprins. În schimb, pe mine m-a șocat transformarea sa. Ți-am spus că n-o să-l schimbi! Omoară-l și scapă lumea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de la Mine însumi, ci El M-a trimis. 43. Pentru ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvîntul Meu. 44. Voi aveți de tată pe diavolul; și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș, și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii. 45. Iar pe Mine pentru că spun adevărul, nu Mă credeți. 46. Cine din voi Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
fac decât să acționez În interesul tău. — Ba nu ! strig, cu fața În flăcări. E... posibil să... mă Împac cu Jack ! Urmează o pauză de treizeci de secunde. Mă holbez la ea, ținundu-mi respirația. Apoi, brusc, parcă e un robot ucigaș care intră În acțiune și nimicește totul În jur, cu razele sale. — Un motiv În plus să faci asta ! Asta o să-l țină În priză. O să-i arate cine e șeful. Hai, Mick, dă-i drumul. — Interviu cu Emma Corrigan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lui Ben! Dacă nici de data asta nu arde de viu, Înseamnă că ne va cerși mult timp de acum Înainte tocana de legume pentru care trudim din greu. Mi-au Înghețat picioarele și am promoroacă În inimă. -Ce stele ucigașe visezi, ? Cine toarnă În creierul tău de pitpalac răgușit și sfrijit, asemenea enormități? Nu te bucura; astăzi nu cade nici o stea pe baraca nenorocită a lui Ben, Înțelegi Kawabata? -Înțeleg, dar mereu vrei să-mi iei bucuria speranței. Nu pricepi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bucățică de hârtie, o țigară. Într-un târziu, după ce a răsucit hârtia și a trecut limba peste micul sul, ca să o poată lipi, o aprinde și trage cu nesaț fumul În plămânii lui intoxicați cu tutun, hodorogiți. -Ascultă nerecunoscătorule, bășinosule, ucigaș de timp, omorâtor de muște, fiară de maidan, nici acum, după atâția ani de scormonit gunoaiele Împreună, nu ți-a intrat În cap că noi nu suntem la fel? Am acceptat din milă să Împart cu tine bucățica de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
uriașe de la parterul casei de vizavi Îmi stârnesc o curiozitate morbidă. Silueta unei femei se vede ca o umbră chinezească. Iar am visat un ozene. Era Încremenit deasupra mării și, când m-am apropiat de mare am simțit o căldură ucigașă. Cinci iunie Iubitul ei are probabil, mai presus ca iubirea, un plan din care se Înfruptă cu lăcomie. Prin ferestrele de vizavi se văd ca prin ceață siluete necunoscute, probabil virtuali cumpărători ai spațiului uriaș, gol. Am visat azi noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de Uniunea Scriitorilor, Filiala Sibiu, pe anul 2005; Premiul Cartea anului, în anul 2008, acordat de Uniunea Scriitorilor, Filiala Sibiu, pentru romanul Adagio; Premiul Cartea anului 2010, acordat de Uniunea Scriitorilor, Filiala Sibiu, pentru volumul Senin ca-n ou. alb ucigaș e frig în poem și în cântec răcoare, ascultă vântoasa cum sughite în gânduri, e o iarnă pe cinste, cascada ninsorii astupă gâtlejul, privirea e bocnă, trosnește, se frânge, cade-n cristale reci între noi. unde te încumeți pe albul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
plânsul, fără țărmuri care să-i mai astâmpere durerea. Am plâns luni În șir, indiferent dacă mă aflam În casă sau pe stradă. Viața mea nu mai avea niciun sens. Acum mă zbăteam eu Între viață și moarte. Un gând ucigaș pusese stăpânire pe mine, să opresc cursul acestei vieți nenorocite. Nu mă mai ridicam din pat câte o săptămână. Abia reușeam să ajung la baie. Viața pâlpâia slab În organismul meu. Simțeam că mă sfârșesc lent, tacit. Cu ultimul fir
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]