2,898 matches
-
Acasă > Orizont > Selecții > PICĂTURI DE TIMP Autor: Ionel Marin Publicat în: Ediția nr. 209 din 28 iulie 2011 Toate Articolele Autorului „Picături de timp” de Ionel MARIN Picături de timp Uimit privesc prin... Picături de timp, Candela la porțile cerului. Șoapte răsar,devin...ecouri, Cuvinte din veșnicie Ne arata sensul tainic Al ceasornicului lumii. Sub greutatea veacului Valuri,valuri...plâng, Vlăstari de lumină Peste frunți descătușate, Săruta drumul...iubirii. Clipe de
PICĂTURI DE TIMP de IONEL MARIN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/343689_a_345018]
-
Păunescu mi-a spus: „Hai cu mine la sală - la Complexul 23 August - să vezi minunea-minunilor! E o fetiță din Onești despre care îti garantez că v-a ajunge o mare campioană!” M-am dus, de curiozitate, și am rămas uimit! Nadia făcea tumbe, exerciții la bârnă, bară și sol de parcă avea aripi, sfidând legea gravitației... Prietenii mei, gimnaștii de elită a acelor vremuri, s-au retras rând pe rând din activitatea competițională. Antrenorii lor au instruit noi tineri talentați... Gimnastica
INTERVIU CU DOMNUL MIRCEA BĂDULESCU, UN ANTRENOR DE ELITĂ AL GIMNASTICII ARTISTICE ROMÂNEŞTI ŞI AMERICANE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340069_a_341398]
-
și-o grădină a cărei primăvară îți seamănă leit, de-aceea nu ne pasă de vremea ticăloasă ce crede că de-acuma în ea ne-a-ntroienit. Pășind senini și-alături prin naltele omături mă-nvălui cu uimirea-ți când te privesc uimit. Anatol Covali Referință Bibliografică: Aceeași / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1996, Anul VI, 18 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ACEEAŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340208_a_341537]
-
unde fata rămase încântată. De fiecare dată conversația era purtată cu abilitate de româncă despre marii scriitori ruși, despre războiul lui Kutuzov cu Napoleon Bonaparte și atunci prințul Ivanovici îi făcu o surpriză ducând-o la muzeul Borodino. Acolo rămase uimită, fiindcă nu mai văzuse așa ceva. Pe rotund, de jur împrejur, un imens tablou prezenta desfășurarea luptei dintre împăratul Franței - primul instaurator al republicii prin abolirea monarhiei - și generalul rus Kutuzov. În partea de jos, imaginea pictată se continua cu o
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
ochii minții, culoarea tapetului din living și se pregătise pentru a fi asortată. Când a văzut masa aranjată pentru două persoane, cu lumânări și cu cristalurile mele nefolosite de aproape douăzeci de ani, de la vizita nocturnă a Mirunei, a rămas uimită și a venit să-mi ofere un drăgăstos sărut scurt. Eram amândoi fermecați, ea de ambianța pe care o vedea, iar eu de prezența ei diafană, cu totul deosebită și specială. Am început prin ciocnirea cupelor de cockteil, la marginea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
să-ți iau grijile-napoi Să le șterg din amintire ! - “sărut mâna mama mea”. Azi ți-e părul nins de fluturi albi că floarea de gutui , Vremea îți ridică piedici că o poartă ‘nalta, grea ; Numai ochii sunt aceeași , mari, uimiți și albăstrui Și zâmbești la fel când spunem “ sărut mâna mama mea “. Cum te uiți la noi în prag, cănd plecăm de dimineață , Știm că Dumnezeu e sus și când îți sărutam mâna, Știm că tu ne ești averea , tot
LA MULȚI ANI ȘI SARUT MÂNA ! de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377446_a_378775]
-
înr-un freamăt prelung și ascunzâdu-și fața, cedă.” Femeia, zice el- după ce-și revine, are neobrăzarea să se întoarcă acasă, la soțul ei care o adora, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, preamărind adulterul: „Zărindu-se în oglindă, rămase uimită de cum arăta. Nu avusese niciodată ochii așa de mari, așa de negri și de adânci. Ceva delicat, care-i învăluia întrega ființă, o transfigura. Își spunea mereu: Am un amant! am un amant! savurând gându, avea să cunoască, în sfârșit
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
duh sfânt, ca să-și arate puterea, bunătatea și rostul pentru care Eu le-am orânduit pe Pământ. Și așa voi face și cu aceată viețuitoare, pe care o voi face din lut și îi voi da viață. Sfântul Petru rămase uimit de ce auzea din gura Domnului, nu-i venea să creadă. Îl privea cu ochii mari și cu gura căscată, neputând să mai zică nimic. Văzându-l așa, Domnul începu să râdă și cerul se lumină imediat. Apoi îi spuse cu
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
de mine și de tot, / Doar tu-mi rămâi pe clipă ca singura minune,/ Iar ochii tăi de înger, frumoși ca două mări,/ Nasc stele mari în flăcări când stai în rugăciune./ Trec norii precum magii și gleznele-ți sărută,/ Uimite constelații te vor etern a lor.../ Ningea apocaliptic din mine-un fel de iarnă,/ Și ne-am pierdut ca pruncii în zarea unui dor./ Departe-n jos, amurgul, se ridica în mituri,/ Priveam de sus, doi îngeri, pe-a vieții
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
devenise de atunci nerăbdător, își strânse-ntr-un bagaj, ca orice călător, câteva lucruri din căsuța lui poștală și se aventură în lume cu sfială. Nici nu păși în stradă bine, că se trezi în fața unor magazine și cum privea uimit belșugul de lumină, fu cât pe ce să-l calce o mașină. Din stradă, nimeri apoi la gară și inima din piept era să-i sară când trenul ce pleca la mare își puse, șuierând, vagoanele-n mișcare. Ajuns pe
PITICUL CARE LOCUIA ÎNTR-O CUTIE POŞTALĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378486_a_379815]
-
adâncime. Proza deși este scrisă cu sufletul, poartă marca realismului scriitorilor ardeleni Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Pavel Dan. Critica literară are cuvinte de aleasă considerație pentru creațiile ei. Scrierile ei călătoresc demult peste hotare. Pentru cine îi cunoaște opera rămâne uimit de setea și curajul cu care romanciera și poeta pătrunde în adâncimile abisale ale fenomenului uman, aceasta fiind obsesia melancolic-dureroasă a întregul demers artistic al autoarei. Găsirea, iluminarea adevărului despre ciudata, paradoxala, frenetica, și poliedrica lumină plină de umbre, de
UNDEVA, CÂNDVA, CINEVA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378543_a_379872]
-
împăcată, de sfârșit de zi? Dar de ce căderea serii se leagănă simțitor pe valurile nemișcate? Dar de ce tăcerea se revoltă, fără mâini, fără picioare, ca o mângâiere zadarnică? Dar de ce...? Pentrucă toată clipa-i răvășită de cuvinte neîndulcite, strigate și uimite. Nu contează nici măcar o șoaptă în izbăvirea unei frici din mintea nocturnă, ce declanșează emoții. Dar de ce...?! Scris de Florica Gomboș Referință Bibliografică: PERIPLU DE POEZII / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1829, Anul VI, 03 ianuarie 2016
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
fiind un inconștient, mânat de gelozie. Să știi că te-am iubit cu adevărat, și încă te iubesc, dar nu am avut de la cine învăța cum să-mi exteriorizez sentimentele. O să rămâneți în sufletul meu! Laura îl privea tăcută și uimită, totodată. Nu se așteptase la așa schimbare radicală în gândirea și comportamentul lui Nicolae, total schimbat, nu numai fizic, ci și moral. Avea impresia că visează, venise pregătită să se confrunte cu ce era mai rău. Era de necrezut. Se
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378855_a_380184]
-
nr. 2300 din 18 aprilie 2017. Îmi iau în sfârșit zborul plutind odată cu toamna ce-i de-o seamă cu trupul meu sfredelit de clipa pribeagă, părăsesc fantomatica gară cu flori așezate haotic în ierbarul vremii de plumb, apoi, ascult uimită șoaptele sufletului ce a rămas copil. Pentru o clipă uit să mă iubesc și asta îmi fură surâsul fără păcat, găsesc, însă, o pajiște albastră străjuită de ultima frunză verde și devin melc, mă retrag în cochilia cu lumină albă
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
albă la fereastră și aștept semnalul răsăritului, când voi deveni fluture-curcubeu. Citește mai mult Îmi iau în sfârșit zborulplutind odată cu toamna ce-ide-o seamă cu trupul meu sfredelitde clipa pribeagă,părăsesc fantomatica garăcu floriașezate haoticîn ierbarul vremii de plumb,apoi,ascult uimită șoaptele sufletului ce a rămas copil.Pentru o clipă uit să mă iubescși asta îmi fură surâsulfără păcat,găsesc, însă, o pajiște albastră străjuită deultima frunză verde șidevin melc,mă retrag în cochiliacu lumină albă la fereastrăși aștept semnalul răsăritului
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
din izvorul iubirii. Și astăzi, și mâine, ca-ntodeauna, un milion de îngeri ne veghează... ÎN CALEA TA Învăluită în strălucire acvamarină mă-ndrept, acum, spre Soarele Central. Unită cu fragmentele desprinse-n timp din mine, îmbrățișată-n razele iubirii, privesc uimită comorile aduse din fiecare călătorie. Cu fiecare celulă, respir adânc, calm, lent, un spectru de culori și mă scufund în roșu intens, portocaliu și galben cald, în irizari de verde și albastru, ca, în final, în armonia octavei de tonuri
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
fi trebuit să iasă, să ajungă la lumina zilei. Adunându-și curajul se strecură timid prin acel cerc ajungând afară. Nu suferise vreo arsură, dar mâinile și corpul păstrau acele contururi luminoase. Nu știa ce să facă, privind în jur uimit. Se afla într-o viroagă mai largă, iar la baza ei trecea poteca ce ducea spre oraș. Respiră adânc și se uită în urmă. Sfera nu se mai vedea, iar intrarea aproape că nu mai putea fi văzută . A încercat
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
meargă, unde le e cuibul, nimeni nu se-ntreabă, sufletul ascunde cuibul, teamă neagră. Să trăiești o mie de vieți, o mie păsări fericite urcă-n Poesie. Plictis, ieșire din anonimatul propriei fericiri, dans pe catargul unei corăbii, sub privirile uimite ale echipajului, izvor de iliade și odisei intime, ciudățenii ale firii umane, deplasare spre roșu a stelei numite suflet ( obs. Să nu uit - încrederea într-un om o câștigi într-o viață și o poți pierde într-o clipă), gimnastică
A RĂMAS SINGUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379890_a_381219]
-
suportabilității admise pentru oameni. În după amiaza zilei următoare am fost externat și m-am reîntors în munți, la lunetele mele. După câteva zile a venit tatăl meu să mă viziteze, să vadă cum o duc la cabană. A rămas uimit aflând toate peripețiile prin care trecusem într-un timp atât de scurt; și mai ales de acea înfiorătoare poveste cu radiațiile, de care el nu știuse nimic. ( va urma ) Referință Bibliografică: Puterea razei albastre (7) / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
vreodată, ocrotirea lor fiind desăvârșită de atingerea divină! Iar plimbarea, astfel, devine de neuitat, într-un final, coborând agale din caleașca visurilor, cu eleganță aleasă, și grija de a nu le sparge baloanele care o înalță deasupra suflărilor tăiate și uimite intens, pășind iar, mai apoi, în barca ce se unduiește ușor, în valuri line, tandre, pe luciul apelor, în razele felinarelor ce așteaptă cuminți să călăuzească drumul înapoi spre casă... ~ Cristina P. Korys ~ Referință Bibliografică: Plutind printre simțiri / Cristina P.
PLUTIND PRINTRE SIMŢIRI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380067_a_381396]
-
nurii în ploi răzlețe. Poate ai să râzi, dar nu mai sunt cel uitat de tristețe, Port costume scumpe obosite prin teatre, și am alte păreri, Despre ascunsa carte în care parcă ai zăbovit doar ieri. Poate ai să rămâi uimită de ce timpul face din visele plecate, Și cum au devenit scrum istoriile tăinuite în păcate. Poveștile iubitelor devin basme și ne duc spre hău. Îmi este dor de odaia cu miros de cărți, de trupul tău, De floare crudă și
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
nurii în ploi răzlețe.Poate ai să râzi, dar nu mai sunt cel uitat de tristețe,Port costume scumpe obosite prin teatre, și am alte păreri,Despre ascunsa carte în care parcă ai zăbovit doar ieri.Poate ai să rămâi uimită de ce timpul face din visele plecate,Și cum au devenit scrum istoriile tăinuite în păcate.Poveștile iubitelor devin basme și ne duc spre hău.Îmi este dor de odaia cu miros de cărți, de trupul tău,De floare crudă și
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
să-și care sacoșele până la lift, dar, spre surprinderea sa, intrase și ea în lift. Apoi, când Smaranda alesese butonul cu numărul etajului, aceasta îi zâmbise și-i spusese: „se pare că suntem vecine; eu m-am mutat astăzi aici”. Uimită, Smaranda înțelesese că era noua locatară, ce se mutase în apartamentul alăturat de al său, pe care vecinii de dinainte îl vânduseră, ca să se mute undeva, într-un sat din apropiere, în casa părintească, acolo unde - sperau ei - le-ar
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
să vadă ce se întâmplă acolo, lângă Dunăre. Căpitanul ajunse cu mult înaintea lui Sile și strigă: - Dați-vă la o parte, să văd și eu! Câinii îl ascultară, dându-se la o parte și lătrând în continuare. Vasile rămase uimit de ceea ce vedea jos lângă zid. Sile, care ajunsese și el la câțiva pași de căpitan și de câini, reuși să vadă pe cineva jos, care se scutura pe asfalt. Căpitanul rămăsese prima data cu ochii mari și cu gura
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
tufărișul înfrățit cu ape, se vedeau maluri înalte, galbene precum spicele grâului, pe care creșteau pâlcuri de pomi mândri, veșnic verzi, de palmieri și livezi de măslin ori de rodii. Dacă urcai dinspre fluviu malurile înalte, arse de soare, rămâneai uimit la vederea canalelor nenumărate ale Nilului, prin care curgea apa, purtând nămolul roditor, ce dădeau viață unei vaste întinderi din Egipt, un ținut plin de ostroave domoale, de canale, de ogoare și heleșteie bogate în pește. Locul în care are
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]