130,170 matches
-
Dora Pavel DORA PAVEL: Dragă , încep cu o întrebare care s-ar cuveni să fie de final: ai terminat de curînd o nouă carte, Filosofia lui Caragiale. Cum, adică, filosofia lui Caragiale? MARTA PETREU: Uite așa! Ca orice operă literară de rangul întîi, și opera lui Caragiale e susținută de o filosofie, de o viziune despre lume. Așa că am făcut și păcatul ăsta. Mă ocup de foarte mulți ani de Caragiale, este autorul pe care
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
de la problemele politice, combinate cu studiul filosofiei românești, am ajuns la problematica generației ’27. Eram atît de naivă, prin ’91-’92, încît credeam că, în vreo trei, patru ani, voi fi în stare să scriu o carte despre toată generația. Uite că am intrat în anul al paisprezecelea, știu tot mai multe lucruri, am scris două cărți și o mulțime de studii, dar nu am terminat, ar mai trebui elucidat și cazul Eliade. D.P.: Ai scris despre Cioran, ai scris despre
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
ceea ce am de făcut, decît dacă mor în clipa asta -, dar am făcut foarte multe lucruri împotriva lui. În același timp, l-am iubit. Adică, îl iubesc. Pentru că ăsta e secretul, iubirea nu moare deodată cu omul iubit, iubirea rămîne... Uite, scriu acum despre tatăl meu și despre satul meu, scriu cînd am chef, și iese la suprafață un fel de Macondo al copilăriei mele. Nu mă interesează încă din punct de vedere literar, ci pur și simplu ca recuperare a
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
și acel ceva viu a mîncat, la rîndul lui, ceva ce e viu, și e așa, un lanț, de fapt, e un circuit al materiei într-un spațiu foarte mic, un circuit al aceleiași materii într-un spațiu foarte mic. Uitasem că am scris versurile astea. D.P.: Tot eul tău poetic vorbește, la un moment dat, de condiția ta de evreu, fără a fi evreică. Ce anume îți dă sentimentul acestei identități? M.P.: Țvetaeva zicea că toți poeții sînt evrei... Adică
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
Iar cu studenții am relații foarte bune. Mă simt stăpînă pe ceea ce predau, am o relație bună cu studenții, și am, desigur, relații bune cu unii dintre colegi, și mai puțin bune sau nici un fel de relații cu alții. Nu uit însă că această universitate a dat culturii române "Cercul Literar", apoi a dat "Echinoxul", nu uit că a dat mari personalități, iar eu îmi iau ca model valorile ei de vîrf. D.P.: Te simți bine acolo, e mediul tău. M.P.
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
bună cu studenții, și am, desigur, relații bune cu unii dintre colegi, și mai puțin bune sau nici un fel de relații cu alții. Nu uit însă că această universitate a dat culturii române "Cercul Literar", apoi a dat "Echinoxul", nu uit că a dat mari personalități, iar eu îmi iau ca model valorile ei de vîrf. D.P.: Te simți bine acolo, e mediul tău. M.P.: E locul meu, e rostul meu să predau. Eu am fost multă vreme profesor de liceu
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
că eu mă feresc să public prea mult, de frică să nu mă urască lumea dacă sînt prea prezentă. D.P.: Mai sînt și alții care publică mult, de pildă Liviu Ioan Stoiciu. M.P.: Da, dar eu nu sînt bărbat, nu uita. În cultura română, în mediul românesc, funcționează încă discriminarea bărbat-femeie și, dacă o femeie este normală și publică atîta cît scrie, începe să fie suspectată. Și stîrnește invidie și ură. Ura agresivă, activă, a femeilor și a bărbaților care, toți
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
mici, aduse în copilărie din Elveția. Tacîmuri, vase, o bucătărie completă care încape în două cutii de chibrituri, ursuleți de pluș minusculi, o familie întreagă de ursuleți. Cel mai mare nu este cît palma. Au și nume, dar le-am uitat. Cîțiva sînt mici cît unghia de la degetul mic. Dorli mi-a dat și mie unul, îl închid într-o cutie cînd vine Maria la curățenie, să nu mi-l măture. Dorli are și o cutie cu haine de păpuși, confecționate
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
slăbiciunile omenești și dă-i și dă-i. Profesorul Landry a citit lucrările chiar în clasă, pe loc. Toți scriseseră despre Corneille, despre eroism, eram în plin război; numai Țoiu despre Racine. Profesorul a întrebat cine e Țoiu, s-a uitat atent la mine și a spus, în franceză: Tu seras un écrivain!. Pe urmă s-a dus jos, la Cancelarie și le-a spus celorlalți profesori că are impresia că Țoiu va deveni scriitor. Același pedagog care îmi comunicase ce
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
00 noaptea că să scrii nu știu ce. Scrisul e... o maladie psihică. Chiar un prieten psihiatru mi-a spus: Voi, scriitorii, sunteți cu toții țicniți; dar țicniți cu rost. A fost un extraordinar compliment! Scriitorii cred în îngeri. De fapt, dacă te uiți cu atenție, o să-ți dai seama că sunt oameni care, pe sub haine, au aripi de înger. Ăștia sunt îngerii în care cred eu. Eu cred în caracter, cred că există oameni buni și că omul, în general, are o natură
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
mele ar fi, parcă, scrise de altcineva. Sigur că sunt! Pentru că pe umărul meu drept stă îngerul care mă îndrumă. - Dar ce ne facem cu aceia care ascultă de îngerul întunecat, de pe umărul stâng? - Aceia nu rămân în literatură, sunt uitați repede. Cei care au, însă, asistența transcendentală după ei, rămân. Pentru asta nu trebuie neapărat să fii erou, să duci steagul la revoluție, nu trebuie să fii moral. În literatură e o altă lege, o altă morală. Scriitorul este un
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
un fragment, în România literară. Fragmentul se numește În loc de început, pentru că nu am început încă să scriu, propriu-zis, decât pagini disparate și nu am hotărât încă titlul romanului. Fiind însă aici, la Cornu, în frumoasa casă a familiei Tomescu, și uitându-mă prin notele mele, am găsit Abführtag. Am citit eu, odată, că o tânără din Germania nu putea să defecheze și i se făceau masaje pentru asta, în fiecare zi. Operația asta se numea Abführtag, adică ziua în care scoți
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
putea să defecheze și i se făceau masaje pentru asta, în fiecare zi. Operația asta se numea Abführtag, adică ziua în care scoți din tine ceva. Acum vreo 5-6 ani eram la masa de lucru, acasă, și a venit Manolescu. Uitându-se pe masă, m-a întrebat ce înseamnă acest cuvânt și m-a sfătuit să nu denumesc romanul în germană, ci în română, Ziua excrementelor. Lucrul a rămas suspendat, ca o probă și l-am redescoperit acum. Am, ca întotdeauna
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
secol XIX. Dar acest Păturică este prototipul activistului. Aș fi putut să inventez asta, dar este real! Iată, literatura vede mult mai departe decât istoria. - Totuși, parcă Dinu Păturică nu e chiar atât de antipatic precum... ciocoii noi. Dacă ne uităm numai la ce citea. El căuta să ajungă un om de lume. - Era mult mai uman și mai inteligent. Și avea spirit fin, de bună companie. Obține ceea ce își dorește prin prefăcătorie și printr-un fel de inteligență. Cu totul
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
teritoriul său... Mă întreabă câte am posedat... Stau, mă gândesc, pormă zic nici una Vorba lui Alexandru cel Mare, am cucerit totul, dar nu posedăm nimic. Cu alte cuvinte, un mister nu se posedă, oricât s-ar dărui... Frumosul indiferent se uită la mine și-mi face cu ochiul, cum adică?... Toate femeile, zic, aveau aerul că se gândeau în altă parte, menționez. Parol? face el neîncrezător... Cum se poate?... Stau, mă mai gândesc, și zic: Nu știu, mi s-o fi
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
adevărată în toată nuditatea ei, nedezmințita în nici o epocă de la antichitate pînă la Tel-Quel-iști. Într-o asemenea ipostază e și Prosper Mérimée, Monsieur Première Prose, cum îi spunea Victor Hugo, autor al lui Falcone și a lui Tamango, pe nedrept uitat astăzi. Rămas nebotezat toată viața, Mérimée face figură stilistului într-un secol în care un Dumas, un Balzac sau un Stendhal scriau zeci de mii de pagini realiste la limita verosimilului și a dreptei judecați a comportamentului uman surprins în
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
fost dat să cunosc doar câțiva oameni cu adevărat pasionați, la cei mai mulți dintre noi pasiunea manifestându-se ca un erzat în căutarea exclusivă a plăcerii ce rezultă din satisfacerea unei nevoi instinctive, nu de puține ori deviată și alterată, astfel încât, uitându-se rostul, are drept țintă desfătarea ori hatârul. Pentru ei pasiunile se confundă cu patimile: sunt pe cât de lașe, pe atât de nemiloase. La Călin Ioachimescu, dimpotrivă, pasiunea reprezintă tot ceea ce poate fi mai interesant, mai provocator, căci, iată, în
Meseriașul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13776_a_15101]
-
simți nevoia să pleci unde vezi cu ochii și te amenință o criză. A devenit repede o lectură necesară și mi-a plăcut să o parcurg pe îndelete, să mă opresc la fiecare etapă fiindcă am înțeles de îndată ca Să uiți de timp este cartea unui proces de formare. Un Bildungsroman unde protagonistul, eliberat de accidente și personaje episodice, marchează evenimentele esențiale și învățăturile transmise de ele. Că în orice aventură a formării, totul a fost necesar și regizorul face din
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
aventură a formării, totul a fost necesar și regizorul face din fiecare moment relatat un punct de reper pentru itinerariul străbătut. Astfel, Brook desenează în raccourci drumurile traversate și opțiunile care l-au adus în locul unde se află azi. Să uiți de timp e o carte care te hrănește și pe mine m-a hrănit. Deși, înainte să încep să o citesc, o prietenă, mare amatoare de biografic, în sensul comun al termenului, mi-a trezit suspiciuni când m-a prevenit
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
călătorii. Așa a cunoscut personaje, locuri și culturi. Artistul se confruntă astfel cu lumile străine, în Afganistan că și în Africa sau în India, supunandu-se încercărilor, reușind de fiecare dată să convertească experiență trăită într-o concluzie intimă. Să uiți de timp amintește de alt român al devenirii: personajul lui Goethe, Wilhelm Meister, acționează la fel. Călătoria favorizează și duce la descoperirea de sine. Altă sursă de îmbogățire: cărțile remarcabile. Brook le descoperă, de fiecare dată, surprins, dar, se știe
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
ești copil, nu mai ești nici artist. După descrierea etapelor devenirii, Brook își permite să revină la copilărie, la simplitatea la care nu se ajunge așa ușor. Pentru el, naivitatea este o recucerire. Și doar clipă asigura trăirea deplină. Să uiți de timp e regasirea ei, aici și acum. Brook sacrifică gloria și succesul de dragul formării și al evoluției. Își aduce aminte de răscrucile trăite și le rememorează constantele. Dar dincolo de toate remarcam o mare absența: Grotowski. Să fie acesta Secretul
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
contat mai mult decat Grotowski. Legătură dintre ei ar putea constitui materia unui adevărat român teatral care ar merita să fie scris. O să scrie Brook această carte? După Puncte de suspensie și Diavolul e plictiseală cărți de drum iată ca Să uiți de timp regăsește energia din Spațiul gol. Brook se plasează în spațiul intermediar dintre ele. Că de obicei, în mișcare. Până la sfârșit, mai mult decât oricine. În românește de Magdalena Boiangiu
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
fragmente din acestă discuție liberă despre cum era și ce tot făcea prietena care i-a marcat pe viață. Zice Ioana Popescu: "Irina este poate singurul fenomen - pentru că altfel nu știu cum să-i spun - care creează dependență fără a fi nociv. Uite, stăm aici și vorbim despre ea și peste un an și peste șapte și peste o sută o să vorbim despre ea și o să ne comportăm într-un anume fel pentru că a existat Irina. Deci există un fenomen de irino-dependenta de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
un joc reflexiv al imaginației creatoare despre ceea ce este realitatea și ce nu este însă poată să fie. În narațiunea estetică a Mirelei Roznoveanu apare Toni, un tip deștept care vinde ziariștilor idei de rubrici atractive. Paul și Toni se uită la o tînără înconjurată de admiratori: "«Cine era țipă?» Paul era iritat de comentariile în doi peri ale lui Toni. Chiar încerca să-l ia pe Toni peste picior care părea hipnotizat de femeia aceea. l Nici Mircea Săndulescu (o
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
punțile din lemn și pregătește o plecare misterioasă și precipitată. Am învățat, în ultimul timp, să privesc unde trebuie. Un călugăr zen-budist mi-a șoptit, printre altele, un lucru pe care mă străduiesc să-l pricep și să nu-l uit: "dacă privești unde trebuie, ai să vezi lumea toată ca pe o grădină." Mă gîndesc tot mai mult la cei dragi din jurul meu, la prietenii mei, adică, și știu că am avut noroc. Nimic nu pare întîmplător, legăturile devin vizibile
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]