7,855 matches
-
-l trezească, trimițîndu-l către reluarea legăturii filiale cu Dumnezeu, către nutrirea duhovnicească a unui suflet însetat de absolut. Televiziunea, în acest context, poate fi văzută ca un fel de anestezic al simțului realității, un euforizant sau un narcotic indicat pentru uitarea grijilor, a problemelor sau pentru depășirea tensiunilor existențiale create de lumea modernă. Vizionarea TV oferă Ťșansať uitării, a uita chiar de trecerea timpului, de îmbătrînire, de boală și chiar de proximitatea morții." (p. 147) Dar de ce "revrăjirea lumii", așa cum sună
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
absolut. Televiziunea, în acest context, poate fi văzută ca un fel de anestezic al simțului realității, un euforizant sau un narcotic indicat pentru uitarea grijilor, a problemelor sau pentru depășirea tensiunilor existențiale create de lumea modernă. Vizionarea TV oferă Ťșansať uitării, a uita chiar de trecerea timpului, de îmbătrînire, de boală și chiar de proximitatea morții." (p. 147) Dar de ce "revrăjirea lumii", așa cum sună titlul cărții de față? Să ne amintim că Max Weber spunea că raționalismul și capitalismul au provocat
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
iluzia libertății unor opțiuni care, de fapt, nu schimbă nimic, uciderea unor gânduri, speranțe și idealuri. Încet, încet, toate rămân în urmă, substanța dispare, existența se transformă pe zi ce trece într-o cochilie goală. Iubirile s-au pierdut în uitare, emoțiile și așteptările s-au uscat, companionii de drum dispar unii după alții. Nimic din ce a fost ieri nu mai poate fi reînviat, oamenii care populează amintirile poetului nu mai trăiesc decât în visele și reveriile sale. Berăria însăși
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
Se permitea editarea lui Homer ori Shakespeare, dar, pe măsură ce scriitorul se afla mai apropiat în timp, vigilența ideologică sporea în proporție geometrică. Separarea politică a României de Europa, separare pe care politrucii o doreau definitivă, se putea realiza doar prin uitarea unui trecut comun și a unei moșteniri lesne revendicabile. De-a lungul a peste 40 de ani, lupta surdă și îndîrjită dintre conducerea comunistă și zona conștientă a societății românești n-a încetat nici o clipă. Miza era clară: păstrarea ori
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
arăta o altă hipnotizantă față Vreți ca neputința voastră să capete superioritate Vă priviți nedeslușit ca printr-o densă ceață Lăcomie tranformată mai apoi în afinitate Secunde arse dintr-o insignifiantă viață Țipați că dor rănile voastre, de mult cicatrizate Uitarea rezistenței asemănătoare firului de ață Se simte atunci când sunteți meschine și versate Totuși cu toții facem parte din această lume înșelătoare, hoață... Mințim... Mințim... precum un carismatic zâmbet Mințim... pentru că nu mai avem suflet Mințim... emanând același haotic vuiet Mințim... și
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
orizont nedefinit Și să mergi pe un drum pustiit fără vreun rost, Să știi că risipa de clipe printre alții este un act prăfuit Mă determină să întreb retoric dacă nu cumva sunt anost... Învălmășit Și vântul e microb al uitării în neant, Bucurii nespuse, trăiri în instant. E o boală nevrotică și socio-culturală Iar inimile noastre s-au golit ca o veche hală. Cantități uriașe de risipă placidă. Încruntări nebănuite într-o lume morbidă. Către acest vizibil misteru-mi lugubru Se
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
simțit-o; Acum am ajuns să nu mai știu ce vreau, ce să ofer... De la incertitudine ai ajuns repede la nepăsare Și sper să nu fi uitat măcar vorbele de dor. Acum când ele se șterg și sunt lăsate în uitare Vor lăsa peste soarele nostru un întunecat nor... II Negru în alb Absurd de ambiguu O lume călătorind prin amar Caut să văd de drumul nostru efemer. Neadaptați, blamați, ignorați și non-sociali Și parcă nimic nu se încadrează în plăcut
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
meditează, de predilecție, la Neant, Hazard și Forțe oarbe, dar nu se teme de nimic". în planul pragmatic, aflăm că paradigmaticul personaj tinde "la eliberarea intimă a lui și a semenilor". Avînd doar visuri nu și interese, "a găsit pacea uitării de sine", în calitate de "paladin neînfricat în bătălii pentru visurile și interesele semenilor". Mandarinul e capabil a-și distila "veninul psihic" pentru a-l preface în medicament nu doar pentru sine, ci și pentru alții. El preferă înfrîngerea ca o premisă
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
-mi fac plăcere decît ocnașii. Restul întîmplărilor sînt convenționale, artificioase, ipocrite sau strict utilitare". Sau: "în Valahia se bea șpriț și apa Lethei. Pe lîngă șpriț se gustă, din cînd în cînd, cîte un păhărel din apa rîului Lethe, apa uitării". Sau: "O, tu, Emil Cioran, ai fost în tinerețe pe culmile disperării! N-ar fi fost mai bine să fi stat aici, să observi culmile infamiei?". Suita de portrete este inclementă, dizolvînd convențiile, cîte mai funcționează, îngroșînd trăsăturile compromisului, lașității
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
limpede și de plăcut. Prefața traducătorului este o fină și plină de vervă introducere în filozofia neamțului, iar notele lămuritoare nu fac decît să ajute cititorul într-un hățiș de cunoștințe peste care istoria și-a așternut implacabilul strat de uitare culturală. Așadar, o carte destinată inteligențelor agresive.
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
că în scoborîte frunzare de duzi/ zilele, nopțile/ de neîntrerupte foșnete ale/ viermilor de matase" (ibidem). Peisajului ideatic i se substituie unul silvatic, fremătător de un senzoriu aparent umil, vag încețoșat, străbătut de un plîns domol al detaliilor: "Că o uitare intra ceață în pădure/ ori că un plîns confuz pe frunze./ Jur împrejur, o umedă îmbrățișare./ Acești copaci, îmi pare, au uitat/ de păsările pătrunse-n umbră lor, / i-au părăsit surprinzătoarele/ omizi trecute-n fluturi,/ iar vulpile ca niște
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
sîrb de etnie romă, Dejan Ferari, cu care a avut un copil. Povestea nefericitului amor este reactivată de lectura necrologului Sybillei, despre care află că a murit înjunghiată de partenerul ei de viață. Drama ar fi fost poate definitiv dată uitării, dacă Anna, o tînără regizoare T.V., crescută la umbra școlii de sociologie din Frankfurt pe Main, a regizorului Peymann și a altor comuniști de salon, nu ar fi avut ideea să realizeze un film despre Bille și Dejan. Crezînd în
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
un model moral și formulând un îndemn la păs-tra-rea spiritului de independență . ("Lovinescu căuta independența instituțională considerându-se el însuși o instituție"). Ștefan Borbély vorbește despre "fondul existențial" al criticii lui E. Lovinescu, spre deosebire de critica altora care "pornesc de la premisa uitării vieții". Aurel Sasu vorbește și el despre "adaosul sufletesc" perceptibil în critica lovinesciană, arătând că această "atitudine mai mult decât confesivă evoluează pe măsură ce se apropie de evenimentele de după 1940 și pe măsură ce se apropie de anul morții". Marta Petreu revendică pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9019_a_10344]
-
acum, la 30 de ani de la prima ediție, ia act de o istorie deja defunctă: revolta studenților, din 1968, a devenit o amintire - deși alte revolte i-au luat locul -, generalul De Gaulle și Jean-Paul Sartre au murit și faldurile uitării îi acoperă aproape complet, Eugen Ionescu și Emil Cioran au trecut și ei într-o lume mai calmă și, chiar dacă mai continuă să suscite dezbateri contradictorii, polemice uneori, tind să devină capitole bifate de istoricii culturii. Timpul trăirii și timpul
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
se repete". în chipul unui specific structural, o călătorie are pentru Ana Blandiana două părți distincte, denumite cu ajutorul a două verbe "stăpînitoare", a vedea și a scrie. Vederea" e partea contemplației pure, a înregistrării pasive a unui univers "curgător în uitare", iar scrisul e partea fixării, "cu cruzime", în cuvinte, a experiențelor inedite: "Spun cu cruzime pentru că, scriind, trecînd în verbe o formă, o lumină, o culoare, retrăiesc sentimentul pe care îl încercam în copilărie cînd fixam, omorînd, frumoșii fluturi în
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
unica modalitate de conservare a frumuseților, mai exact a emoției declanșate de acestea: Fixarea în ace era singura formă de perpetuare a frumuseții lor: neuciși, fluturii ar fi pierit în neant". Ne aflăm astfel în fața abisului pe care-l reprezintă uitarea, "această substanță sau această lipsă de substanță care înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte". Deși poate că e doar o aparentă aneantizare, o "prăpastie" ce se umple în taină cu trăirile pe care le credem dispărute, capabile, chiar
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
e de ordin aproape suprarealist: "un pas greșit, o pasă rea, o pasarelă prăbușită, o pasageră visătoare, un paso doble, o pasiune (pe franțuzește, une passade); ro-ma-nele, șezlongul, siesta sau reveria nubivagă, spectacularul, specularul, înghețul timpului, oglinda, visele, somnul și uitarea (...) Fortuna devenind furtună: furtunul care se întoarce, mpotrivă-ți, și te face leoarcă; acumularea de timpi morți: ambuteiaje, carantine, vămi, deturnări, week-end-uri, grave; criza de timp și, subsecvente, panica rece și blocajul" (Dublul). Trimițînd și la Caragiale, o atare stupefiantă alăturare
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
piață publică a ideilor. Și nici, se pare, deprinderea naturală de a o crea. Polemica se complace în iregularități și țintuiri ad personam, admirația se convertește în fanatism ritualic, întreținut superficial și doar din când în când. Elogiul mortificant și uitarea anulatoare sunt singurele forme de dialog intern cu valorile culturale de aici. Poate doar legitimarea occidentală conduce, uneori, la câte o jumătate de panegiric, cum s-a întâmplat cu Brâncuși sau cu trio-ul (supus, pe rând, în mod egal
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
referitor la acești corsari fără simbrie, merită să dăm cazuisticii ce-i al ei. Adică aerul relaxat, de tabloid inteligent, de badinerie înaltă și de surpriză antologică. Orice plagiat descoperit și împărtășit public sfârșește - mai devreme sau mai târziu - în uitare. Cine se mai obosește să revină asupra jenantei povești legate de Eugen Barbu și al său - vorba vine - Incognito? Cine mai are, astăzi, suficientă răbdare să urmărească scuzele ticluite și ticăite ale comilitonilor magistrului de la Săptămâna? Dacă, însă, vă spun
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
dreaptă. Dar nu e sigur. Poate că, din economie de efort sau din precauție, posteritatea va plasa cazul Eugen Barbu în categoria celor dubioase, pe care nu e profitabil să le răscolești și e recomandabil să le împingi într-o uitare igienică. Primii cercetători ai mumiilor egiptene au contractat un virus mortal, necunoscut.
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
s-a stins și ea din viață, textul rămînînd un important document de istorie a artei. Îl publicăm acum, atît ca omagiu adus marelui nostru pictor, cît și ca încercare de a mai atenua cîte ceva din puterea corozivă a uitării care îi paște pe artiști în imediata lor posteritate. (P. Șușară) Aceste cincizeci și trei desene cu figuri, ca și cele două file de caiet cu dublul autoportret și cu măgărușul, făceau parte dintr-un patrimoniu de optzeci și opt desene pe
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
Ion Simuț Zaharia Stancu (1902-1974) nu merită uitarea de care este înconjurată opera sa. Poate că nu e întru totul adevărat să afirmăm că scriitorul este complet ignorat din 1989 încoace, din moment ce, sporadic, proza îi este analizată în reviste (nu de mult, într-un articol de Cornel Ungureanu
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
puțin îndepărtat (uneori distorsionate de trecerea anilor), nu numai avuabile, ci și de natură să dezvăluie sau să arunce un puternic fascicol de lumină asupra unor însușiri personale ieșite din comun - sensibilitate, înțelepciune, bunătate, generozitate, curaj, capacitate de sacrificiu și uitare de sine în folosul altora etc., etc.; în aceeași măsură el poate fi concentrat asupra unor convingeri și păreri inebranlabile, unor concepții de viață și sentimente înduioșătoare față de rude și prieteni, ca să nu mai vorbim despre efluviile de aduceri aminte
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
circumstanță agravantă. Inutilitatea îi răpește sacrificiului ultima justificare: sensul. - Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet este el însuși o operă, înscrisă în biografia ta. Când te-ai angajat în realizarea lui și ai înregistrat ostilitatea celor interesați de uitarea trecutului, nu te-ai simțit prea mică pentru un război atât de mare? Cum ai reușit să învingi? - Memorialul face parte nu numai din biografia, ci și din bibliografia mea. El ține locul mai multor cărți pe care cu siguranță
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
îndoiala, este și cauza esențială care ne fură bucuria deplină a vieții. Cred că am dat o explicație cinstită pentru apariția aceste cărți. În unele momente, când vedem și cu mintea ceea ce vedem cu ochii, descoperim ceea ce părea zidit în uitarea veșnică. Numai că ceea ce praful dorea să transforme în "natură moartă", în garajul meu ,cu rafturi pline de dosare, fusese cândva parte din viața mea. Praful acoperea totul, fără o sumară selecție și, practic, îmi dădea impresia că-și bate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]