1,163 matches
-
din umeri. Abia acum începea să înțeleagă el, de alți robi nu putea fi vorba. Zise pe gînduri: - Totuși, dacă s-ar răscula robii noștri, nu crezi că ar fi de folos? Veni Mai-Baka aducând lapte de capră într-un ulcior de piatră scobită. Auta se hrănise rar cu hrană pământească de când era cu străinii. Ei înghițeau niște sîmburași de mai multe culori și l-au deprins cu aceștia. Nu se simțea niciodată flămând, dar gura uitase gusturile și stomacul i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta se hrănise rar cu hrană pământească de când era cu străinii. Ei înghițeau niște sîmburași de mai multe culori și l-au deprins cu aceștia. Nu se simțea niciodată flămând, dar gura uitase gusturile și stomacul i se subțiase. Luă ulciorul și-i întrebă: - Voi nu vreți? - Nu, spuse bătrânul. Până când prietena noastră care a rămas în luntrea mare n-are să cerceteze hrana voastră, nu putem încerca. Nu știm ce este... Auta bău laptele cu plăcere, și Mai-Baka îl urmări cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bun! - Uite vin, meștere, uite vin! Vin bun de palmier. Vin de struguri! - Uite unsoare pentru netezit fața, frumoasă stăpînă! Mirosea amestecat a lemn vopsit, plăcinte, pește, uleiuri înmiresmate, oțet. Simțind mirosul plăcintelor calde, văzând grămezile de curmale dulci și ulcioarele cu vin, Auta înghiți în sec, dar tăcu. Nefert însă nu-și mai putu lua ochii de la bunătățile pământene. - De când tot înghit sâmburii și pietricelele voastre, am uitat să și mănînc! zise ea alintîndu-se. - Și nu te simți hrănită îndestulător
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din mână cele două coșuri, acum grele, iar negustorul, obișnuit să păcălească, dar nedeprins să i se dea pe marfă de zece ori mai mult, se arătă mărinimos de teamă și le mai dădu o bucată de mătase și un ulcior mare de vin. Străinul se uita mirat, fără poftă, la cei doi care mușcau lacom din toate. El nu primi decât o bucățică de fagure, după ce i se spuse că e miere și cum trebuie suptă. - Știi, Nefert, la ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zise el. Abia acum Ntombi își veni în fire și fu în stare chiar să zâmbească. Și spuse: - Nu e dibaci. Veneam pe uliță și am vrut să intru în curtea stăpânilor. Am fost în piață după lapte. Am pus ulciorul jos, ca să deschid portița, și atunci băiatul m-a întrebat dacă n-o cunosc pe roaba Ntombi. I-am spus că eu sunt roaba aceea, și el mi-a zis atunci așa: "Robul negru Mai-Baka este cu niște prinți străini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ca la manifestație, defilau arterele Ștefan cel Mare și Nicolae Titulescu. În stânga, Orașul Vechi, atâta cât mai era, cu alimentarele hârbuite rămase în pielea goală, cu cârciumioarele ponosite, să-ți pierzi clanța prin ele de n-aveai uitătura frumoasă, cu ulcioarele izmenite, cu asfalturile cutate precum pielea de elefant ori bombate precum spinarea mușuroiului de cârtiță de încordarea sutelor de copaci ce se învederau centenari, cu arhitectura intimistă și lipicioasă, de rămânea și buldozerul pe gânduri când primea de demolat câte ceva
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dorești să fii. Partea groaznică e că toți cei ce sunt în posesia secretului vor în final să renunțe la el, îi apasă și-i face să dea pe dinafară precum ultima picătură care face până la urmă să se încline ulciorul, iar el se sparge de atâta dus la apă. Apoi mi-a dat licorile, cea galbenă pentru soare și strălucire și viață și cea albastră pentru nesfârșit și calm și eliberare atunci când mi-o doresc. Viață într-o sticlă galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
picioarele încrucișate. Ea îi stătea în poală, încolăcindu-l cu picioarele, iar cei doi aveau sexele contopite și țineau ochii închiși. Iocasta dădu din cap satisfăcută. Virgil Jones stătea împăcat pe patul lui Florence Nightingale. Pe noptieră se afla un ulcior strălucitor din bronz, plin cu vin. Iocasta, Media, Kamala și Lee erau așezate în semicerc în jurul celor două persoane din pat. — Bine-ai venit acasă, Virgil, îi ură madame Iocasta. — Propun un toast, zise Virgil Jones. Pentru Casa Fiului Răsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vocea ea. PATRUZECI ȘI DOI Domnul Virgil Jones nu mai avea nevoie de curea la pantaloni. Nu purta pantaloni. Avea un prosop în jurul mijlocului, un șirag de mărgele la gât și un melon pe cap. în mâna dreaptă ținea un ulcior cu vin. în mâna stângă se găsea o bună parte din fundul Kamalei Sutra. în poală ținea un castron cu fructe. O dâră roșie și subțire i se prelingea de pe limbă pe bărbia despicată, proaspăt bărbierită. Stătea pe un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu pare să-i placă prea tare oferta, spuse ea. Să trimitem după Gilles? Kamala Sutra se desprinse de Virgil și se întoarse în pat. — O, chiar te rog! zise Virgil Jones, întețindu-și hohotele de râs, apoi sorbi din ulcior și se înecă. Stropi mici de vin împroșcară cearșaful. Și pe madame Iocasta. Madame Iocasta se ridică, trecu pe lângă Vultur-în-Zbor și se duse la ușă, unde trase de șnurul unui clopoțel. Apoi se întoarse spre Vultur-în-Zbor și rosti sec: — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gata-gata să se transforme În ceea ce a fost mai Înainte se Întorcea din nou peste umăr și Întreba: Ia spune ce vrei să-ți cânt, sau vrei o poezie anume? Aș mai vrea poezia cu soldatu’ bolnav! Imediat, după ce termin ulciorul ăsta, bine? Tare bine!, răspundea băiatul și aștepta să vadă cum se termină poezia și să rețină câte ceva din ea. Uneori, Victor Îl surprindea cum Încerca săl imite, sfios și cu voce joasă, pentru a nu-l deranja pe olar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rând deci, În privința Sărmanului Sclav, care pare să fi fost un fel de Hangiu, citez din original: Gospodăria sărmanului sclav Mobilierul acestui Caravanserai consta Într-o Oală mare de fier, două Mese de stejar, două Bănci, două Scaune și un Ulcior cu Whisky irlandez. Deasupra se afla o Mansardă (la care se ajungea cu o scară), unde dormeau locatarii; iar spațiul de dedesubt era Împărțit În două Apartamente de un gard de nuiele: unul pentru vacă și pentru porc, celălalt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la el o vreme, după care m-am aplecat, destul de bănuitoare. Era plin ochi cu margarita de căpșune cu gheață și părea că fusese adus de la barul Finca Tapas 1 de pe Pentonville Road. Am cochetat cu ideea de a înșfăca urciorul și de a mă strecura înăuntru, unde aveam să-l golesc în liniște, făcând o pauză care - speram eu - era îndeajuns de lungă încât să-l facă să intre în panică, după care am spus: —Hugo? Poți să ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scurt, dar lămuritor, Fraze simple, obișnuite, precum cele care urmează, În general nu obișnuiesc să votez, dar azi mi-a venit s-o fac, Să vedem dacă asta va folosi la ceva care să merite, De atâtea ori a mers urciorul la apă, că în cele din urmă și-a lăsat toarta acolo, Am votat și data trecută, dar numai la patru am putut să ies din casă, E ca o loterie, aproape întotdeauna iese alb, Chiar și așa, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
e la fel cu un bilet de loterie, Ce voiați să spuneți când ați spus cuvântul alb, și din nou, Ce urcior e ăsta, V-ați dus la fântână pentru că vă era sete sau ca să vă întâlniți cu cineva, Toarta urciorului e simbol pentru ce, Când puneți sare în mâncare, vă gândiți că îi puneți speranță, De ce sunteți îmbrăcat cu o cămașă albă, Până la urmă, ce urcior era acela, un urcior real sau un urcior metaforic, Și lutul, ce culoare avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
va pleca decât peste Încă patruzeci de minute și el avea biletul pregătit. Cu spatele la fereastră și la femeie, trecu În revistă fără grabă Încăperea În care se afla, dar fiecare amănunt se așeză ordonat la locul său În memoria lui: ulciorul cu apă și ligheanul pe lavoarul de culoare vineție, oglinda ciobită, cu ramă aurită, patul de fier, oala de noapte, scena biblică Înrămată. Spuse: — Mai bine să lași fereastra deschisă. În caz că se Întoarce stăpânul tău. O voce slabă și șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
răspunde cealaltă, în zeflemea, pe când, introduce în guriță, ultima măslină. După care, ambele pornesc pe un râs molipsitor, de om sănătos, bine dispus, care, așa cum e, așa cum nu e, își duce viața, fericit, în felul său, curat, cinstit și demn! Ulciorul Între ai săi, între români, vreau să zic, Tatomir Ulciorul era un neluat în seamă, un nimeni, un ins din cea mai gri pătură a societății. S-a căsătorit, însă, cu o străină. S-au cunoscut, într-o vară, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
După care, ambele pornesc pe un râs molipsitor, de om sănătos, bine dispus, care, așa cum e, așa cum nu e, își duce viața, fericit, în felul său, curat, cinstit și demn! Ulciorul Între ai săi, între români, vreau să zic, Tatomir Ulciorul era un neluat în seamă, un nimeni, un ins din cea mai gri pătură a societății. S-a căsătorit, însă, cu o străină. S-au cunoscut, într-o vară, pe o plajă. Tineri, frumoși, porniți pe viață ca vântul pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
asemenea, oameni de treabă, îi opreau, din timp în timp, îi controlau la documente, și totul se dovedea a fi în regulă, după care, fericita familie, își continua voiajul, în voia cea mai bună. S-a întâmplat, însă, ca, domnul Ulcior, să nimerească și peste un polițai mai cărpănos. Chiar în România. Vă rog să permiteți să văd și eu permisul auto, a zis el. Stai să văd, pe unde-o fi. Vedeți, că eu dispun de timp. Aștept. Măi băiețaș
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
n-am făcut nimic. — Ba ai făcut. Eu știu că ai făcut, zâmbi el. Două fete, cele mai frumoase din trib, trecură legănându-și fundurile goale, ținându-și țanțoș sânii descoperiți și râzând cu un aer de complicitate. Își umplură ulcioarele cu apă, lăsându-și fesele negre și tari foarte la vedere, și se întoarseră fără grabă, continuând să șușotească. Când trecură, îi aruncară o lungă privire străinului. — Yubani-i ar dori să-ți iei o nevastă nouă din trib, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dădea din coadă la picioarele copacului. „Prea mare“, gândi el. Se întoarse spre malul îndepărtat, acolo unde începea cărarea ce șerpuia până la satul yubani. Nu erau copii recitând lecția sub arborele de capoc. Nu erau fete râzând pe când își umpleau ulcioarele. Nu erau războinici stând de vorbă despre vânătoare și război în coliba cea mare. Nu era decât liniște și un vaiet îndepărtat. Înaintă, impresionat, lăsă peștele bagre la umbră și privi de jur-împrejur: — Unde e José Correcaminos...? Un bătrân cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ce ai! Frasin era un zgîrcit fără pereche. Iluminarea curții se făcea prin furt de la iluminatul străzilor. Avea sisteme de supraveghere, dar care nu înregistrau ceea ce vedeau. Cum, necum, dar pe Botgros l-a surprins, așa cum ne învață proverbul cu ulciorul. Ce faci aici? Hî? Ce faci aici, nu-i clară întrebarea? Ba da. Ți-am adus banii. Dă-i încoace. Botgros îi dă fîșicul și imediat Frasin pornește spre casă. N-am timp în seara asta de tine. Vino doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lumânările În mână, ea se duce pe rând În cele două colțuri din spatele lui Pârvu. Se Întoarce cu două vase mari de ceramică, le așază unul În stânga, celălalt În dreapta scaunului, Îmi ia apoi lumânările din mână și le Înfige În ulcioare. Satanism curat, mă gândesc eu. De ce mi-a fost frică n-am scăpat. Râd. Pârvu râde și el. - Nu râde, n-am lumină, se răstește Andreea la mine, ridicând un deget spre tavan. Ridic și eu privirea și văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
s-a întors în tabăra lui Israel, și a zis: "Sculați-vă, căci Domnul a dat în mîinile voastre tabăra lui Madian." 16. A împărțit în trei cete pe cei trei sute de oameni, și le-a dat tuturor trîmbițe și ulcioare goale, cu niște făclii în ulcioare. 17. El le-a zis: "Să vă uitați la mine și să faceți ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceți ce voi face eu; 18. și cînd voi suna din trîmbiță eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Israel, și a zis: "Sculați-vă, căci Domnul a dat în mîinile voastre tabăra lui Madian." 16. A împărțit în trei cete pe cei trei sute de oameni, și le-a dat tuturor trîmbițe și ulcioare goale, cu niște făclii în ulcioare. 17. El le-a zis: "Să vă uitați la mine și să faceți ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceți ce voi face eu; 18. și cînd voi suna din trîmbiță eu și toți cei ce vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]