27,233 matches
-
scorojit și varul pe ... Citește mai mult Pe strada cu zăpadă-acoperită,Pășea cu greu, ținându-se-n baston,Un bătrânel cu faț-adânc asprită,Sărac la trup și numai cu veston.Din ceruri iarna scutura iar fulgii,Ce se-așezau pe umerii-i lăsați,Părea un mucenic în fața crucii,Printre cei sfinți de pe pământ plecați.În mâna stângă ducea caldă pâine,Din când în când strângând-o lung la piept,Și după el venea încet un câine...Mergeau tăcuți, urmându-și drumul
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ce-alunecă pe țipătul privirii din oglindă și cade-n negrul hău al gurii de lupara - străinele pupile ațintite asupra ta - somându-te să îți declini identitatea incerta prin nevolnicia-ți dovedită căci nu mai poți demult să porți pe umeri precum Atlas ziua întreagă fără a clipi nici printre genele umil plecate luciri de stele să prefiri n-ai teamă nu vei aștepta va fi ca bruma de ușoară dimineața ascultă-i pașii ce deja se-aud privirea între pleoape
ÎN GURA LUPAREI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383672_a_385001]
-
Publicat în: Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Am rechemat pentru petrecerea aniversară demult trecutele clipe - rezervistele - și iată-le în fața mea tunse chilug bandajate cu rănile încă și-acum nevindecate trase la față încercănate cu umerii văduviți de podoaba aripilor cândva îndrăzneț spre văzduh ridicate. Și stând în vântul ce a primăvară mirosea sub zarea care ca și altădată-și trimitea tulburătoarea-i provocare rând pe rând le-am privit drept în ochi încercate erau încă
VIAȚĂ ÎN RATE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383675_a_385004]
-
inimi nu sunt trecătoare asemeni lui, ci acestea se citesc mereu pe chipuri ușor stinse, iar ochii le povestesc momente în șir, fără să vrea, de parcă ele nu s-au sfârșit odată cu existența lor, la fel de efemeră ca atingerea lui peste umerii celor ce le poartă prin lume... Mi-a răspuns, gânditor ca un înțelept, că peste orice zi rămasă în urmă se lasă noaptea, dând loc reflectării sub privirile tăcute ale lunii și mângâierile miliardelor de ... Citește mai mult Am întrebat
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
inimi nu sunt trecătoare asemeni lui, ci acestea se citesc mereu pe chipuri ușor stinse, iar ochii le povestesc momente în șir, fără să vrea, de parcă ele nu s-au sfârșit odată cu existența lor, la fel de efemeră ca atingerea lui peste umerii celor ce le poartă prin lume... Mi-a răspuns, gânditor ca un înțelept, că peste orice zi rămasă în urmă se lasă noaptea, dând loc reflectării sub privirile tăcute ale lunii și mângâierile miliardelor de ... XXVII. VEȘNIC SĂ NE TRĂIEȘTI
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
ochiului, liberum arbiter, Acceptă, spune iubita, draga de ea, acceptă, accept, ei și? M-am trezit lac de sudoare. Cineva privea o eclipsă. Capul meu se plimba pe cer, l-am chemat bătând din palme, El m-a mușcat de umăr, a spus, am revenit, nebunatic trubadur, Dar ce vei face? Mă paște timpul ca pe iarbă, copacii mor începând cu frunzele, Renasc cu frunzele, eu cum renasc? Rădăcinile gem sub greutatea cerului. Un asin calcă pietrele filosofale, ele plâng, când
TRĂDAREA TRĂDĂRII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383688_a_385017]
-
știam dacă sunase a adevăr ceea ce spusesem, dar... nu mai conta. - M-ai luat drept logodnicul tău? Semăn cu el?!, s-a mirat acesta. - Oarecum... Da, semeni puțin. - Logodnicului tău îi place să te lase să aștepți? Am ridicat din umeri, fără să răspund. - De data aceasta nu te-a anunțat că și-a schimbat planul, nu-i așa? - Se pare că nu. - Atunci, fiindcă tot s-a întâmplat că ne-am întâlnit, a spus el, sper să nu fiu caraghios
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383692_a_385021]
-
1238 din 22 mai 2014 Toate Articolele Autorului Pe-o plajă mai pustie, lângă dig, Umbla o fată goală și fierbinte Ce tremurând mi se plângea “Mi-e frig”. Și-atunci am îmbrăcat-o în cuvinte. I-am pus pe umeri două substantive, Pe sâni i-am pus un adjectiv - superb, La mijloc prepoziții, mai lascive, Iară mai jos i-am pus... i-am pus un verb. Ea mi-a propus -copilă fără minte- Să procedăm la schimburi de cuvinte Și
CUVINTE HAINE de DAN NOREA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383734_a_385063]
-
când te-am zărit aici, sus cu oile lână tine, mi-am zis: aista îi un hoț de animale care vrea să treacă dincoace. - Hei, Ioane... s-a dus cu haiducia! Așezându-și mâțoasa de lână albă mai bine pe umeri, a continuat. Mă gândesc că un minut de îndoială face cât o veșnicie de suferință. - Ai dreptate! Dar prin pustietățile aistea te poți aștepta la orice! Însă, o vorbă înțeleaptă spune că eșecul nu ne va doborî atâta timp cât hotărârea mea
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
noapte frumoasă de primăvară, cu lună plină și stele ce străluceau frumos pe bolta cerească. Acele nopți de aprilie erau cam răcoroase, de aceea Liviu se îmbrăcase cu un pardesiu negru, lung, croit cu gust, cu guler mare, ce la umeri avea ca niște epoleți prinși în niște nasturi mari negri, de asemenea jos la mâneci avea niște manșete modelate frumos, ce erau prinse în câte un nastur mare negru. Era de admirat Liviu cu statura sa atletică cum înainta prin
CUMPĂNA DIN NOAPTE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383767_a_385096]
-
acest drum. Sera, of, Sera, e o copilă proastă. N-o pot numi femeie, pentru că nu e deloc matură în acțiunile ei. O să înțeleagă cât de naivă a fost, când o să fie prea târziu. Atunci nu va mai avea pe umărul cui să plângă”. Un triunghi conjugal pe cale să se sfărâme. Foecare va pleca în altă parte. Soare se va întoarce la familie. Cărare este vocea auctorială, lucidă și transparentă, care dezvăluie urzeala ce îi învăluie pe ceilalți. Și totodată se
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
te-ai apropiat de mine, zâmbind. Mi-ai mângâiat părul, gâtul, pieptul...tot corpul. Și mi-ai dat jos cămașa asta. delicată...mâna ta era ca un fulg...respirația, de foc...sărutările tale mă electrizau. Cum mai sărutai!..ochii...gâtul...umerii...sânii...coapsele...picioarele...tălpile...Ah! Și acum mă trec fiorii... Iar tu, aveai un corp strălucitor. Deși în pijama, parcă erai un zeu...Însă,”jucărelul” îl aveai ca al tău... Cel real. Ca atunci când vii la mine înfierbântat. Și...Când
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
mă ofilesc...mă cuprinde frica...și deznădejdea... Gigi continuă s-o mângâie și să o sărute. Acum, Silvica începe să se fandosească: -Știi când mă simt eu fericită, Gigi? -Când? -Atunci când ne plimbăm seara pe Faleză. Pun capul pe umărul tău, mă agăț de brațul tău și visez...Văd valurile Dunării argintii cum sclipesc printre sălciile cu frunze de aur. Atunci plutesc pe gânduri moi, de mătase și mă simt ca un fulg...ușoară...ușoară... -Prostii! Dunărea nu are valuri
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
Mă simt minunat, gândi Pământeanul ! - Da, asta dorim noi, să te simți altfel decât acolo la tine ! - Dar nu înțeleg ceva, gândi el. Voi semănați cu acei îngeri pe care noi îi pictăm pe icoane. Dar aripile lor sunt la umăr. Voi ce sunteți ? Un fel de îngeri ? Atunci auzi un sunet bizar, I se transmise, nici el nu știe cum ? Să tacă, să nu mai gândească. Venea cel MARE ! Sunete de neînțeles, nu vacarm, nu urlete, nu sunete blajine. Ceva
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
misterios, cu ochii roată în jur. --Spune, dom’le, nu mă fierbe! am mârâit precipitat. Tot șoptit, mi-a spus suma. Am crezut că leșin. Mi-am pierdut vocea și am gâjâit: --Pensia mea pe doi ani! A ridicat din umeri în semn de...”dacă-ți convine!” Ce puteam să fac? Dumneavoastră ce ați fi făcut? Mai stai să te tocmești când apare chilipirul? Am mai gâjâit o dată, aproape plângând: --Bine, dom’le! M-a condus într-o hrubă, după niște
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
uniunile de creație, îi întâlneam chiar și pe străzile Chișinăului. Îmi amintesc de Emil Loteanu, care venind prin anii 50 la București cum era elegant, cu o coafură pufoasă, ce galeș se flutura deasupra feței lui. Cu fularul roșu peste umerii paltonului de piele, cu geanta tot de piele, care se juca venind în urma lui, mergea victorios pe străzi mândru de sine, de li să făcea rău fetelor ce i se nimereau în cale. Vorbea o limba română frumoasă, care pentru
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
singur, prieten ne devine. Perdeaua grea a ploii se-nclină-ncet, cu grație, Lăsându-ne-năuntru, o clipă. Apoi revine. Uzi leoarcă, mână-n mână, ne-apropiem agale Unul de altul chipul, ce-i răvășit de ploaie, Mă iei de după umeri, afară curg rafale, Iar lacrimile mele pe-obraz îmi curg șiroaie. Furtuna-și pleacă fruntea, iar soarele apare, Un curcubeu șăgalnic zâmbește luminos, Tu mă săruți sălbatic, tristețea mea dispare, Furtuna mea din suflet are-un amurg frumos... (din poeziile
FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380093_a_381422]
-
de vechi legământ, tăcerea se miră ca un semn de exclamare, iar cuvintele se-ascund prin fuioare de vânt. Durerea din suflet nici timpul n-o cuprinde, deschid fereastra gândului să poți pătrunde, amintirea suspină, ascunsă-i după perdele, iar umerii simt încă, conturul buzelor rebele. Te-ai scăldat ca-ntr-un ocean prin ochii mei de rouă și te mângâiam cu dragostea din ei, dar, încă, te cuprind sub pleoape, te trăiesc, amintindu-ți și astăzi cât de mult te
ACEST SEPTEMBRIE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380090_a_381419]
-
de vis, cu apa în cercuri, cu cerul închis, timpul se-nfășoară-n cuvinte care ne dor și timpul ne minte cu silabe dincolo de moarte căzând peste dealuri bezmetic, cum cade un fulger pe-o carte. lasă-te, iubito, pe umărul meu, să culegem de pe cer stelele, aurul inimilor ce ni-s averile; culorile tale, umbrele, genele, îmi înverzesc poienele și-mi însoresc viața de -apoi când ne plimbam fericiți amândoi.. marți, 26 iulie 2016 Referință Bibliografică: zarea cu plopi / Ion
ZAREA CU PLOPI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380128_a_381457]
-
Blondă, înaltă, puțin căloasă, dar pare caldă, felină, expertă... Și în timp ce Prisăcaru își toarnă un păhărel, ea îmi face cu ochiul. Ce o fi asta? Mi s-a părut mie sau chiar!? El se uită la televizor, ea privește peste umărul lui, dar din când în când mă privește și îmi face cu ochiul. Mi se uită drept în față și-mi face semne vizibile, foarte romantic. Hm... Eu, mă înțelegeți, nu sunt genul care...dar dacă îți apare așa, deodată
SCHIŢE UMORISTICE (82) – ZODIA LEULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380125_a_381454]
-
stări ori sentimente neplăcute, caută în memorie aceste imagini pe care le vezi acum cuplate cu această stare, și vei vedea cât de repede pleacă cele nedorite. - Ești minunat! Spun eu aplecându-mă ușor spre el și rezemând capul pe umărul lui. Vezi de ce spun eu că ești unic? Toate acestea le știu și eu dar când le spui tu cu acest ton baritonal, care pentru mine are o rezonanță aparte, ele sună nu numai ca un îndemn frățesc, prietenesc, ci
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
și rămâne parcă pentru totdeauna. - Hai să ne mai mișcăm! Spuse el zâmbind subtil, cu subînțeles, zâmbet care sugera că-și cunoaște capacitățile. Într-adevăr, pe lângă faptul că avea o cultură vastă, practica judo și deținea centura neagră. Cuprinzându-mi umerii, ne-am ridicat de pe banca pe care stătusem mai bine de o oră și ne-am îndreptat spre ieșirea din parc, dar nu-l părăsim. Străbatem aleile lăturalnice să ne prelungim plimbarea, iar copacii își arcuiau ramurile deasupra noastră mișcându
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
zări locul perfect. Sub ramurile îmgemănate a două sălcii, malul cobora lin în baltă, golaș și deschis în fața lui, fără stuf sau papură. În momentul în care se răsuci în acea direcție și înclină undița pentru a o rezema de umăr, într-o ploaie de scântei și lumină, i se arătă muza. Poemul cerului prinse a i se scrie singur în minte, în sute de strofe, complicate prin simplitatea lor și pline de înțelesuri profunde, un poem care îngenunchea lumea pentru
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > BĂTRÂNUL VÂNĂTOR Autor: Deogratia Artangel Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Un bătrân vânător cu pușca pe umeri Fericit prin pădure mergea, Își întețea pașii, nu puteai să-i numeri, Acasă regretând se întorcea! Pornise la o frumoasă vânătoare, Dar l-au trimis înapoi... îmi spunea, El pregătise cu desfătare: Prinderea vânatului urmărea. Melancolic pășește, pușca și-o
BĂTRÂNUL VÂNĂTOR de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380234_a_381563]
-
la o frumoasă vânătoare, Dar l-au trimis înapoi... îmi spunea, El pregătise cu desfătare: Prinderea vânatului urmărea. Melancolic pășește, pușca și-o vinde, Printre lacrimi mângâie câinele iubit, Că nici nu știe câte ierni va mai prinde, Anii de pe umeri, părul i-au albit! Referință Bibliografică: Bătrânul vânător / Deogratia Artangel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Deogratia Artangel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
BĂTRÂNUL VÂNĂTOR de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380234_a_381563]