13,247 matches
-
scris și o scrisoare, iar ei, nimic! Știe doar și Ceaușescu. De ce și de cine le este frică? Oare bănuiesc că totul se va duce dracului, că mâine, poimâne vor da socoteală? Asta mă chinuie, frate! Mă scol noaptea și umblu prin casă... Se ridică și Dumbrăveanu. Parcă înțeleși, ca la o comandă, se opriră în fața ferestrei. Vreo patru cinci săteni se sprijineau de șareta primarului. Râdeau cu vizitiul, care le povestea ceva, vesel. Mereu minte Costache. M-am obișnuit cu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
încredere în alții, în ce spun prietenii tăi, sau în fetița ta? Mai plânse Tălparu, dar nu mult. Iartă-mă, dragă, dar... te iubesc atât de mult... numai pe tine te mai am, nu mai rezist! Casa mereu plină, golanii umblă pe aici ca la ei acasă, de când cu video... Bine puiule, dă-l naibii de video, poți să dai și colorul, va fi mai bine... vom fi numai noi doi... Dar hai și te culcă, ești obosit. Dormiră îmbrățișați, mai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Ce terorist? Un bețiv nenorocit sau un amărât bolnav... Aflați de la mine, un adevărat terorist nici nu se droghează, nici nu se îmbată ca un porc când e în misiune. Dar teroriști există, neau invadat pe la unguri și pe la ruși, umblă prin prostime, în stradă, îi instigă, sparg geamuri și fură împreună cu ei, așa cum au făcut și la Timișoara... Dumnezeii mamei lor de bandiți!! Se lăsă brusc liniștea, dar numai pentru o clipă, căci lătratul câinelui de afară îi făcu pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de când mă jucam cu Gheorghe prin curte... Nu mi-e foame, cu toate că n-am mâncat de ieri, de când a început prăpădu’... Dacă este ceva de băut... nu refuz. Gheorghe se așeză lângă primar. Dădu din cap spre bătrână, care deja umbla la dulap, mai bine zis un bufet de bucătărie, împodobit cu abțibilduri. Îl primise de la Petrache, când acesta s-a mutat de la cămin la bloc. Atunci fiul și-a luat lucruri noi, a făcut o rată, iar ce-a mai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
se metamorfoză brusc. Parcă ar fi devenit un alt om. Dumnezeii mamei lor de bandiți! Să-mi spargă mie geamurile la casă, și cine? Un fost pușcăriaș, care l-a omorât pe taică-său, un golan care nu dormea noaptea, umbla numai după furat, împreună cu alți doi bețivi?! Unul e Costin, învățătorul de peste deal, care în genunchi m-a rugat să pun o vorbă, să-i titularizeze femeia. Celălalt, impiegatul de la gară, pe care nici în partid nu l-am primit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nimic, s-a retras în bucătărie să pregătească masa festivă. Ultima noastră masă... Am dormit mult, neobișnuit de mult, știi, eu dorm doar câteva ore pe noapte de ani în șir. Când mam trezit, afară se întuneca, copii începuseră să umble deja cu uratul. A primit și Elvira câțiva copii, apoi a încuiat poarta. M-am dus, fără să știu pentru ce, în biroul meu. Am început să golesc dulapurile, să caut parcă ceva. Nu știam ce anume, dar, totuși, căutam
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
până în satul vecin, să aducă vreo patru bărbați, care nu erau la muncă. Unde îi găsise ? „La crâșmă, unde în altă parte? Unde se îmbată din alocația copiilor sau pe datorie, pe caiet, cum spun ei...” După preoți nu a umblat, au venit singuri, nu unul sau doi, ci patru, din alte sate în care s-a aflat de moartea mamei domnilor din București. O surpriză pentru Petrache a fost prezența copiilor de la școala unde învățase și el, și Gheorghe. Au
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ia dosarul pe care-l strâng la piept ca pe un colac de salvare. Ioana Chicet-Macoveiciuc Buddha locuiește la etajul șase Deschid furios ușa de la scara blocului, mai s o smulg din balamale. Din trei pași sunt la lift. Am umblat de ne bun o oră în jurul blocului așteptând-o pe femeia asta care n-a mai venit. Pentru că s a răzgândit, tâmpita. Sunt sigur. După tot ce-a fost între noi. Am ieșit din casă în papuci și pantaloni scurți
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu fizionomia de electrician insta lator mereu asudat, cu perciuni prea lungi și bărbie dublă. Arată ca Elvis în perioada de declin, pe cuvânt. La urma urmei, o să rămân în casă cu el, un om străin. Gata cu paranoia; am umblat în casa lui luni de zile la plătit întreținerea, îi știu fetițele, tatăl și nevasta - Doamne iartă-mă, ce specimen - mică, iute ca paprika și cu unghiile oribil de lungi, pictate ca la un concurs de kitsch-uri. Intrăm în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
câteva zile mi-am învățat bine rolul. Am plecat de la muncă, am cumpărat o cutie frigorifică. O țineam sub pat. I-am pus și un nume. Nu știu dacă era motan sau mâță, dar eu i-am zis Gunther. Am umblat împreună o lună întreagă. Îmi lăsasem și barbă, mă îmbrăcam prost, aveam figură de om umil. Speram să nu fie copii, mă rugam să nu îmi iau vreun pumn, îmi plăceau mâinile mele fără cătușe. Cred că după moarte o să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu coada ochiului la ei. Mă întorc la problemele mele de zi cu zi, care au trecut de mult de faza ce mănânc diseară sau unde mă prinde noaptea. În cartier la noi mișună un boschetar care se crede femeie. Umblă mereu cu mărgele, brățări, genți colorate, eșarfe și păpuși stricate. Un cerșetor cu barbă, care miroase de la o poștă, fie vară, fie iarnă. Uneori se dă cu ruj. Nu e în toate mințile, vorbește singur și spune mereu că-i
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
distructive. Habar n-am ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă nu aș fi luat hotărârea să devin sclavul bine îmbrăcat și posesor de puteri limitate al unei companii internaționale. Și nici nu mă interesează prea tare atâta timp cât pot umbla hai-hui, cât pot plăti cu cecuri de firmă și conduce prin hoteluri femei care consimt. Corpul meu e tânăr și încordat, și curiozitatea mea se rezumă la natura umană și la limitările ei mai degrabă fizice, iar măsura în care
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai trebuie ILF-uri cu depozite și magazine, Întreprinderi care au concurat dintotdeauna piața, când noi le-am transformat În fabrici de Încălțăminte sau În alte afaceri profitabile pe moment. Ce-i trebuie românului să mănânce, problema e să nu umble desculț. Chiar dacă n-are cu ce-și cumpăra pantofii. Noi oferim, prin reprezentanții noștri. Noi, fostă țară „eminamente agricolă”, care i-am hrănit pe toți din lume de-a lungul anilor, noi n-avem ce mânca. Noi, care nu mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
nu e departe ziua când se vor Întreba, din ce În ce mai mulți, de ce v-am susținut atâția amar de ani. Pentru că n-ați făcut mai nimic pentru ei sau pentru țară, ci numai pentru consolidarea partidului. Că doar tot pe banii noștri umblarăți pe la internaționala socialistă după sprijin. Și să nu-mi spuneți că erau banii partidului, că o să mă pufnească râsul : păi nu știm noi că banii partidului sunt tot ai noștri ?! Că doar nă-ți fi dat o lege de care Încă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
tragem, dar istoria nu iartă pe nimeni, cu atât mai mult pe voi. Vă aduceți aminte ?!! „Hristoși să fiți, nu veți scăpa nici În mormânt!” Asta este; sentința a fost dată, istoria o va aplica ! Judecata s-a Încheiat. Degeaba umblați la sondaje, că nu mai ține ! Lumea știe câte parale fac sondajele astea comandate și lumea mai știe și ce vrea : să trăiască liber Într-o Românie unită și curățită de toate gunoaiele. Și cât mai simplu. Și cu bun
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Nici eu nu vă înțeleg pe voi. Ce-aveți cu mine? Cu tine!! Eu!?! Da. Tu și maică-ta, și toți. Judecă singură! M-ai luat, m-ai pus pe drumuri, și-acu, ce vrei. Te superi pe mine că umbli cu capu-n nori? Ce-s vinovat eu sau mama, care nici nu știe ce faci tu! Minți! Adică... Știi că ai haz? Îmi pare rău că mi-ai mai dat hainele lui Tom. Unde să mă duc cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și l-a crescut și-a rămas văduvă și nemăritată din pricina lor, nu se gândește nici ca la bruma de anțărț. Ei, nurorii, ce-i pasă! zace toată ziulica risipită-n lene și gărgăunii ei, o ia la sănătoasa, hai-hui, umblând brambura de cum dă răcoarea serii și cât ține noaptea, pe lună, ca o strigoaică! Vine, tiptil, cu rouă pe haine și părul suflat de vârcolaci, și cum pune capul pe pernă, adoarme! Ce griji s-o scurme? N-are copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
s-o scurme? N-are copii s-o tragă de poale, mănâncă bine, doarme buștean, viseză cai verzi pe pereți, și dimineața, o ia pe ea de odihnită, să-i tălmăcească nălucirile. Plesnește de voie bună și de cine știe ce-i umblă ei prin cap! Toma, săracu, poate-i în pământ, poate trag viermii din el sau e rănit pe undeva și sângeră și se perpelește și nu mai poate de dorul ei, și ea nici cu spatele nu se gândește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe drum făcea mai mult. Atunci se scula cu noaptea-n cap. Ea cu Alexandru, mic pe-atunci, rămâneau acasă, și mai puteau trage un pui de somn până se lumina bine de ziuă. Așa era și cu Toma când umbla la liceu. I se făcea milă de el cât de dimineață trebuia să se scoale. De cele mai multe ori, când avea de învățat și Toma era ambițios și silitor, totdeauna avea de învățat, de citit -, o punea să-l trezească, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
rănile. Dacă te ascultam pe mata, mamă, dacă nu veneam, dar voiam să-mi fac și eu un rost lângă fata pe care-o iubeam și cu care m-am căsătorit oficial din primele zile, c-am crezut c-aici umblă câini cu colaci în coadă, că matale știi cât de mult îmi plăceau mie avioanele, de-am ajuns să-mi mușc pumnii că nu v-am ascultat. Zi și noapte parcă-l auzea, parcă-i șoptea, sfâșiindu-i sufletul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zâna cea crudă și luminoasă, și după isprava asta neisprăvită au început să bată clopotele, și după clopote, tunurile, și stăpânirea a pus ochii cel dintâi pe băiatul ei învățat, și gata! El într-o parte să facă poduri, să umble războiul pe podurile lui, și Alexandru cu jidovcuța în cealaltă parte, unul la răsărit, altul la apus, i-au rupt inima-n două. De-atunci, clipă de clipă, lumea se-ntunecă în inima ei sfâșiată, și n-a mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mână. Aha! Bine, bine, o aprobă bătrâna, și-i făcu un semn șiret cu ochiul. Au venit jandarmii! Și ce dac-au venit? Nimic. Ziceam și eu așa. Nora miji ochii și-o privi ca pe-o gânganie. Ce-ți umblă prin cap, mamă!? C-un zâmbet ciudat pe buze, bătrâna o învălui într-o privire grăbită: Credeam că te duci! Nu te duci? Unde să mă duc? După Toma. N-ai zis că-i în oraș? Nu te duci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vorbească, dacă nici lui nu i-a trecut prin cap când l-a văzut că-i face semn să-l pună în gardă și-i ia lopata din mână, ca și cum s-ar fi supărat pe el că-i neîndemânatic și umblă încet?! Ha-ha, al dracului! izbucni mecanicul, și se izbi cu palma peste frunte, pricepând figura. Deștept. Hai, copăcel. Vino să-ți plătim, coană Profirița! strigă el, bătând cu pumnu-n masă. Patroana veni. Ne-ai văzut, coană Profiriță? De-o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
muribundului. Abia mai respirând, fără gânduri, fără voință, cu aerul vâjâindu-i în urechi, Cerboaica se întoarse năucă, neștiind ce să facă. Așteptă să termine soacra, deși știa că chiar dacă omul s-ar ridica din miriște și-ar începe să umble, ca-n minunile Bibliei, ea tot nu și-ar putea reveni, și nimic și nimeni, nimic și nimeni n-ar mai putea-o scoate din starea aceea deznădăjduită. Sta în soare, sub cerul gol, cu brațele căzute de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fierbere, Miluță luă asupra lui întregul risc și reușita acțiunii, contând doar pe dibăcia, norocul, puterea sa de-a se ascunde și pe rapiditatea acțiunilor sale. Era un "împielițat" cum spunea maică-sa. Putea să se țină în cap, să umble în mâini, juca oina, făcea box, ieșea întâiul la fugă și sărituri, n-avea treabă cu nimeni dacă era pe întrecere. Capul îi vuia de curaj și dorință de zbenguială. În lungul picioarelor simțea necontenit o furnicătură fierbinte, puterea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]