34,237 matches
-
tăinuită ghicitură prundișul dintre somn și veghe pietrele tăcerii netezite dincolo de timp de lina apă curgătoare se’mbucură de trecerea luminii frânte întrebătoare înstelări ascultă foșnetul plutind peste prundiș sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis: fiecare umbră-i jumătate demon și înger jumătate Heruv dăruitor unde se ascunde duhul cu patru aripi heruvul dăruitor de taine? nimenea adie întrebătoare temerea clipei văzduhul fără culoare norul singuratic călătorind asupră-mi grindina descumpănirii despică semnul și neuitarea cade în
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
mai știu să aleg între netulburata curgere a nisipului din clepsidre și răzvrătirea crudă a clipei desimea nopții acoperă răspântiile steaua dezlegătoare își tăinuiește sclipirea Pâinea și vinul ce nevăzute mâini frâng pâinea și întețesc lumina la cina noastră în umbra ei netăinuită? mirozne îngerești încunună fruntea acestui ceas nemăsurat străluminatele merinde înaburesc cu jindul dezlegărilor adânci cerurile gurii din cana sângerândă limpezitorul vin să curgă în semnul stelei temătoare ce ni-i dată
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
noapte ca asta - am putea fi toți măcelăriți în casele noastre”. Frica, singurătatea și lipsa de încredere în oameni (în masele de oameni) adaugă pe chipul lui Sebastian, cel pe care ne propuneam să-l „reconstruim” cu piesele date, o umbră de durere. Dacă ar fi adevărat că pe chipurile oamenilor lasă urme toate gândurile, sentimentele și faptele lor, chipurile multor evrei din acei ani ar fi exprimat atâta groază, atâta oroare, atâta suferință cât puțini dintre noi ar îndura să
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
cu discreția-i vinovată că te-a călăuzit departe de boală, mai poate fi un preludiu la ceva, prevăzător, deși obișnuit pînă mai sus de cap cu lumina împrăștiată de lampadarele de stradă, vîscoasă și, vai, atît de înclinată încît umbrele se lungesc peste tot, ies pe sub uși ca niște cozi de șobolan, cotrobăiesc și se preling de-a lungul ungherelor, pe ziduri și prin șanțuri - un duel al umbrelor și nimeni nu mai are răbdarea sau curiozitatea să se
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
lampadarele de stradă, vîscoasă și, vai, atît de înclinată încît umbrele se lungesc peste tot, ies pe sub uși ca niște cozi de șobolan, cotrobăiesc și se preling de-a lungul ungherelor, pe ziduri și prin șanțuri - un duel al umbrelor și nimeni nu mai are răbdarea sau curiozitatea să se întrebe de unde vin ele, cine sau ce le lasă și, mai ales, cine și ce cîștigă. era ca și cum, la tot pasul, aș fi trecut prin dreptul unor holuri întunecoase sau
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
cine sau ce le lasă și, mai ales, cine și ce cîștigă. era ca și cum, la tot pasul, aș fi trecut prin dreptul unor holuri întunecoase sau peste niște canale secate, o Veneție moartă, butaforia unei încăperi zăbrelite. erau mereu aceste umbre cu un destin înaintea noastră, într-un fel, ființele și lucrurile le erau datoare, în urma lor corpul se tîra ca un sac. și așa cum ce iese din pisică șoareci mănîncă, ce iese din corp umbră face. deci există. din
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
zăbrelite. erau mereu aceste umbre cu un destin înaintea noastră, într-un fel, ființele și lucrurile le erau datoare, în urma lor corpul se tîra ca un sac. și așa cum ce iese din pisică șoareci mănîncă, ce iese din corp umbră face. deci există. din umbră nu iese nimic, că e conturul ideal, cămașa de forță a gestului. ea nu e continuarea, ci negația mișcării. negație cu damf de șantaj. mai întîi trage storurile, apoi mișcarea e silită sau convinsă (n-
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
cu un destin înaintea noastră, într-un fel, ființele și lucrurile le erau datoare, în urma lor corpul se tîra ca un sac. și așa cum ce iese din pisică șoareci mănîncă, ce iese din corp umbră face. deci există. din umbră nu iese nimic, că e conturul ideal, cămașa de forță a gestului. ea nu e continuarea, ci negația mișcării. negație cu damf de șantaj. mai întîi trage storurile, apoi mișcarea e silită sau convinsă (n-o vom ști niciodată) să
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
și se retrage într-un colț mai cald al închipuirii, mă îndreptam spre locul unde urma să-l întîlnesc, trebuia să fie în dreptul unui lampadar din acelea sacrificîndu-se mereu pentru întîlnirile altora, asta însemna că după ce i-aș fi văzut umbra, ar fi apărut și el într-un tîrziu, venisem liniștit, forfecarea sacadată a picioarelor reușise, nu-mi dau seama cum, să se desprindă de corp și să mă poarte pînă acolo. tocmai cînd priveam uimit cum strada, înclinată (sub greutatea
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
șarmantei: totul trebuie să graviteze în jurul ei, în jurul ombilicului ei omologat. Tot ce fac acum, aici, să stea sub semnul ei! Altă dată, intrîndu-mi în atelier, tocmai termin o mare pînză abstractă. Eu sînt acolo, nu? decide ea interogativ. Fără umbră de umor. Da, tu ești, îi răspund cu aceeași, simetrică, lipsă de umor. Vernisaj, 1995, cu ale mele Uși ieșene celebre. Din asistență se desprinde necunoscutul care e nelipsit din mai toate pozele vernisajelor. Ar fi, cică, unul din foștii
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
hamletiană a suferit transformări spectaculoase, el a devenit pe rând eroul, clovnul, cavalerul tristei figuri, în fine, propriul său personaj. În spirit civic, și-a asumat rolul, pentru ca, foarte repede, să iasă din arenă, scârbit, căci " Cine se razimă de umbră/ dă-ndată peste cap tumbă". A fost bine sau a fost rău? Poate nu asta e important. Dialogul oricum nu s-a întrerupt, ci el continuă de data asta într-o manieră normală, în ciuda îndemnului " Nu vorbi unde nu sunt
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
domestice ale unui instrument de tortură... Pe masa de bucătărie se spintecă, se toacă, se răzuiește, se strivește, se pisează, se jumulește, se jupoaie...”, dar tot bucătăria “poate fi... un salonaș monden sau o cafenea literară”, “un sanctuar bântuit de umbre”, un loc al “aventurii” scrisului. Între realismul “documentului” - căci nu lipsesc numele unor poeți cunoscuți dintre prietenii autoarei - și “transifigurarea” faptului comun jocul e continuu: poemele mizează tocmai pe nepotrivirea provocatoare de inconfort... poetic, dintre planul “jurnalului” ce mimează notarea
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
și de cartofi”, se alătură palpitului culorii câte unui morcov care vorbește despre “bucuria materiei”, “frica de bucurie” e, alteori, vecină cu gustul amar al trecerii - “norii trec risipindu-se / să fie rochiile mele / culorile lor tot maia palide // și umbra acestui cuier / ca o spânzurătoare” - câteva vise “cu Dostoievski” proiectează angoase nocturne, “mâinile lui (ale băiatului) așează flori de aer pe lucruri”. Gesturile cotidiene ale “bucătăresei” se amestecă până la confuzie cu mișcarea scriiturii, curățatul orezului e asemuit “corecturii”, “suflecarea mâinilor
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
de trișerie, mixtură a realului cu amintirea lui, efectuată cu o prefăcută, mimată frivolitate: “vai cum trișez / cum îmi amestec eu amanții / viii și morții / în această tavernă / numită poezie / mi-a plăcut totdeauna frivolitatea”... Pe traseul încordat dintre real, umbra lui și cuvânt, forța acestuia din urmă devine germinativă :”erai așa de mult în mine / pun mâna pe cărțile tale / și cuvântul îmi germinează în pântec”, iubitul absent stă “pitit într-un cuvânt” sau “ca un pui de cangur / în
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Mai ales toamna. }in minte că odată am stat o jumătate de zi într-un foarte mic bar din Fălticeni, în așa fel așezat încît să văd lumina, pe un zid enorm, alb, cred că al cinematografului de vis-à-vis, și umbra care dansa încet, dar necruțător, al altei clădiri, pe el. Obișnuit, comandam trei votci mici ca și cum aș mai fi așteptat doi amici. Le beam singur. Pe urmă... În după-amiaza aceea mai era în bar un singur om, piticul ghebos de la
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
murdară", sexualitatea aprigă a eroinelor lui plimbate printre mesteceni zvelți, argintii, nostalgici. Natalia s-ar fute și cu ochii (o și face, mereu i se aprind privirile în preajma lui Rudin!); Turgheniev ascunde cît poate, jenat, libido-ul acestei „copile", sub „umbra străvezie a frasinilor", o pune să citească Istoria cruciadelor, să-i devieze poftele prin lectură; totu-i degeaba! Suferința Nataliei după fuga lui Rudin? Aici, în sfîrșit, Turgheniev nu-și mai ascunde ,,eroina" după degetul lui pudic. „Oricît de grea
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
intru pe penultimă stradă înainte de a ajunge la familia Dumbrava, cînd, deodată, s-a trezit în mine instinctul de autoapărare și m-a avertizat că mă paste o primejdie. Nu auzisem nici un sunet cu exceptia vîntului, nu văzusem nici o mișcare în umbră, totuși sentimentul unui pericol iminent era atît de puternic, încît m-a făcut să mă opresc și să descalec. Mi-am sprijinit fără zgomot bicicletă de zidul cel mai apropiat, m-am strecurat după un gard rupt și am privit
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
după un gard rupt și am privit în stradă printre uluci. Și atunci l-am văzut. Era un camion al Securității, parcat la o aruncătura de băț de locul unde mă aflam. Tipii dinăuntru coborau fără zgomot în stradă. O umbră după alta săreau pe trotuar, alergînd fără zarva să-și ocupe pozițiile, astfel încît stradă să fie înconjurată de un cordon viu. În pofida întunericului, am putut vedea mitraliere și pistoale în mîinile oamenilor. Întreaga mișcare nu a durat mai mult
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
înspăimîntării" ce se trezise în "sufletul" ei! Aproape că-mi vine să strig bătînd din picior, ca la o sîrbă: Cert e că Natalia Își arată Talia Și mai jos puțin Domnului Rudin! Hop-șa! Hop-șa!! "Natalia își ridică fruntea. În umbra tainică a boschetului, în lumina pală ce cădea din cerul nopții, chipul ei palid, cu trăsături fine, stăpînit de emoție, avea o înfățișare minunată". E vorba de prima întîlnire dintre Rudin și fecioara, neprihănita Natalia. "Umbră tainică", "lumină pală", "trăsături
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
își ridică fruntea. În umbra tainică a boschetului, în lumina pală ce cădea din cerul nopții, chipul ei palid, cu trăsături fine, stăpînit de emoție, avea o înfățișare minunată". E vorba de prima întîlnire dintre Rudin și fecioara, neprihănita Natalia. "Umbră tainică", "lumină pală", "trăsături fine", "o înfățișare minunată". Și știți ce-i spune? Bănuiți măcar? Virgina Natalia, în atmosfera dulce-lunară, arătînd ca un înger, răspică următoarele cuvinte, scurt pe doi: - Să știi... voi fi a ta! "- O, Doamne! exclamăm împreună cu
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
aproape, ca stil, sînt aceste însemnări de meditațiile pascaliene, deși apropierea nu trebuie totuși dusă prea departe. Aparența unei clarități concentrate și preferința pentru limbajul concret sînt trăsături esențiale ale lor. Ființa umană e închisă în peștera lui Platon, luînd umbrele drept realitate, prea puțin dispusă să lupte pentru a se elibera din lanțuri. „Realitatea lumii: o alcătuim din atașamentul nostru față de lume. E realitatea eului transferată de noi în lucruri. Nu e nicidecum realitatea exterioară." Condiția umană înseamnă greutate - pesanteur
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
acest sens merite deosebite are studiul recent al lui Mircea Martin ( publicat deocamdată în fragmente de revista "22"). Revenind la capitularea unor renumiți cărturari se poate preciza că la baza târgului rușinos a stat frica. Ea a însoțit ca o umbră fiecare gest și fiecare vorbă. Presiunea covârșitoare marchează domnia absolută a politicului. Am căutat să ilustrez situația de ananghie, spațiul nu permite zăbovirea la prea multe detalii. La senzația de neputință în fața grosolăniei și a ferocității contribuia și impresia că
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
mușc din mărul tău rostogolit. Si, Doamne, m-am dezmeticit, deodată, în genunchi, tot cerându-ți iertare, căci am păcătuit din nou și m-am culcat cu primăvara care era fată mare. Ea doar aduce Mereu vei exista - nume sub umbra îndoielii; fericit-nefericit ca iarba ce răsare, trăiește și se usucă. Pe un prag de aburi, Dumnezeu îți cădelnițează șansa. Si așa vei fi și tu, imitându-l, scornind o literă sau un cuvânt ce se opresc în rugăciune. Mereu vei
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
iarba ce răsare, trăiește și se usucă. Pe un prag de aburi, Dumnezeu îți cădelnițează șansa. Si așa vei fi și tu, imitându-l, scornind o literă sau un cuvânt ce se opresc în rugăciune. Mereu vei exista - nume sub umbra îndoielii. Moartea nu sfințește, Ea doar aduce în amintire nume uitate. Poem omenirii Omenirea, de veacuri, mereu se trezește prea de dimineață - se nimerește să fie numai iarna - și nu poate să-și scrie istoria, pentru că îi îngheață degetele, din cauza
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
curgînd ca un rîu în jos spre plaja mării. După 3-4 ore de popas sub forța strălucitoare a soarelui, urcam osteniți drumul care ducea spre centru. Mulțimea producea un zgomot specific plin de voioșie, de bucurie, unii se adăposteau la umbra restaurantului al cărui nume l-am uitat, sau în vilele cochete și răcoroase. La vremea aceea vacanțele țineau mai mult de o lună de zile. Mi-am petrecut vacanța estivală a acelui an 1932 în compania fetiței mele și a
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]