1,704 matches
-
Ploaie mocănească Elena Marin Alexe Storc umezeala în pumni până la ultimul strop, apoi cu fruntea rezemată de răcoarea cețurilor dinspre Măgura, fac autostopul pe calea vieții.. Până se crapă de ziuă, rătăcesc dusă de gânduri, scormonind în iluzia primăvăratecă, acompaniată doar de șoaptele sacadate, monotone, fatale clipelor
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
să le prind. Nu le-am prins, dar altele au venit către mine în mare viteză și s-au săltat până peste glezne în mii de picături și m-au udat. M-am speriat. Nu doar că am simțit deodată umezeala, dar se întâmplase totul neașteptat de repede și am simțit cum nisipul îmi fuge de sub picioare. Cred ca am țipat și am alergat către țărm. Ei, vorba vine că am alergat. Mai mult m-am târât, pentru că m-am împiedicat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
va căpăta, pe lîngă portret, și un extrafin simț al umorului În stil Allways Duo Active: „Este atît de fin și discret... Îl pot purta În fiecare zi și nimeni nu va ști. Mă simt foarte proaspătă. Pentru că Allways absoarbe umezeala. (...) Și chiar absoarbe mirosul... fără parfum? Nu mă așteptam.” „Pentru Tănțica de la capăt: Ești nebună.” Fundamental legat de nobilul rîgÎit de formare și informare, tot la aparatul meu de recepție cu data system am auzit, după trei zile de meditație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
găsi casa: drapele În vînt, nici un Plymouth albastru, Packardul lui Lynn pe alee. Sprint pînă la verandă, scările dintr-un salt. Bud sparse un ochi de geam și descuie ușa. Nici o reacție la zgomot - doar camera din față, plină de umezeală, care trăda o cabană de vînătoare provincială. Pătrunse În dormitor. Putoare de transpirație, pete de ruj pe pat. Goli pernele de fulgi, dădu jos salteaua și văzu o copertă din piele dedesubt. Erau „Literele stacojii“ ale lui Lynn, fără doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cădeau șopârle din cele ce se cățărau pe pereți și pe tavan, apa care curgea doar câteva ore pe zi era ruginită și trebuia s-o strecoare și s-o fiarbă înainte s-o bea, hainele îi erau jilave de umezeala fierbinte și aproape irespirabilă, țânțarii puiau. De câteva ori a crezut că va face stop cardiac, pentru că suferea de inimă, dar e posibil să fi fost o exagerare a celor care povesteau, numai să-l facă mai simpatic sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el. Phoebe nu înțelegea. — Poftim? — Sincer, e mai mult decât valorează. Dar mă simt generos în dimineața asta. Poți să accepți sau nu. — Te oferi să cumperi această lucrare cu... cincizeci de lire? — Da. Ar acoperi destul de bine pata de umezeală, nu crezi? — Și celelalte? — Celelalte? Ca să fiu sincer, speram să găsesc ceva mai interesant. Nu văd aici nimic care să justifice o investiție. Phoebe căzu o clipă pe gânduri. — Ticălosule! spuse ea. — N-o lua ca pe o jignire, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de nouă ani, dar Îmi fusese Încă și mai greu când plecase după aceea Împreună cu prietenul ei - care acum Îi era soț - la Houston. Taman la Houston! Întreg acel oraș mi se păruse de-a dreptul insuportabil de Înecat În umezeală și infestat de țânțari, dar, de parcă asta nu era Îndeajuns de infect, sora mea - sofisticata, frumoasa mea soră mai mare care iubea arta neoclasică și care Îți topea sufletul când recita poezii - se pricopsise și cu un accent sudic. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că pedalez, cu părul În vânt, că o calc pe instructoare, dar urc, urc Întruna. Oh, orice, numai să uit durerea Înfiorătoare care mă săgeta din cap până‑n picioare. Încă zece trepte, atât mai aveam, zece trepte, o, Doamne, umezeala pe care o simțeam În pantofi era cumva sânge? Trebuia oare să mă prezint În fața Mirandei Într‑o rochie Oscar scăldată În sudoare și cu picioarele Însângerate? Te rog, o, te rog, spune‑mi că aproape am ajuns și... iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gong, chemînd lumea la masă. Ea și Reggie se sărutau În continuare, În mijlocul a toate, tăcuți și mai mult sau mai puțin nemișcați, dar, după cum i se părea ei, acoperiți de un val agitat și zgomotos: palpitul respirației, al sîngelui, umezeala și Încordarea țesăturii rochiei și a pielii. Începu să-și frece coapsele de ale lui. O lăsă să o facă o clipă, apoi se trase. — Isuse! șopti el, ștergîndu-și gura. Mă omori! Ea Îl trase Înapoi. — Nu te opri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se simți obligată să țină pasul cu el. — Ești una dintre fetele domnișoarei Gibson, nu-i așa? La ultimul etaj? Știam eu. Te-am remarcat de ceva vreme. Ajunseră la scări. O durea brațul pentru că Învîrtise manivela mașinii. Simțea o umezeală supărătoare Între picioare. Probabil că era transpirație, dar putea fi ceva mai rău. Dacă n-ar fi fost cu domnul ăsta, ar fi alergat jos, dar nu dorea s-o vadă cum se repede la toaletă. Urca scara Încet, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar putea să dispară În ea. CÎnd urină, se simți de parcă era Împunsă de ceva. Durerea ascuțită din pîntece și mușchi era insuportabilă. Pe hîrtia de toaletă apăru doar puțin sînge, și asta o făcu să-și dea seama că umezeala dintre fese probabil că era din cauza apei, că domnul Imrie o spălase cu o cîrpă sau un burete, și asta Îi displăcea. Încă mai avea senzația Înspăimîntătoare a căderii sau smulgerii din timp, a lucrurilor care săriseră Înainte, fără ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai coaptă, și un pachețel de biscuiți cu miere, apoi fără să mai privesc spre ea, plătesc și mă reped ca o apucată, să ies cât mai repede pe ușa deschisă. O iau la fugă prin bălți dar cu toate că simt umezeala până la piele, nu mă opresc . - Și ploaia asta , care nu mai stă....bombănesc nervoasă , strângând la piept sacoșa cu "bun". Intru ca o furtună în casă și strig: - Gata, am venit, Dadice! Te-ai trezit? Mă întâmpină doi ochi impresionant
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
termină și devine obositoare, traumatizantă chiar. Mi se pare că aud pe cineva strigând la poartă și aruncând pe mine un trenci, ies la repezeală, iuțind pașii pe alee. Poarta se deschide cu un scrâșnet, sătulă și ea de atâta umezeală. Rămân uimită. În fața mea, o mogâldeață trece împleticindu-se prin noroiul uliței. Este Roza, o fetiță din vecini. Mama ei a plecat de aproape un an în Italia, spre mai bine, lăsându-și unica fetiță acasă, în grija soțului. Micuța
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
spate e atât de umedă Încât ai putea Înființa o crescătorie de ciuperci acolo. Încordându-mi ambele fese și pulpele și suflecându-mi fusta gri din lână marca Nicole Farhi, fac tot posibilul să stau cumva la doi-trei centimetri deasupra umezelii. Când Îl Întreb pe șofer dacă ar putea cumva să găsească o rută mai scurtă până la policlinică, Îmi răspunde dând volumul atât de tare Încât oasele maxilarului Încep să-mi tremure În ritmul muzicii care urlă din casetofon. (Ăsta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fac să te doară sufletul. Ploaia ireală de azi-noapte dă peisajului o claritate extraordinară, ca șters cu ștergătoarele de parbriz. Apropiindu-ne de Începutul lui Fifth Avenue, văd clădirile cartierului financiar tremurând sub strălucirea vagă și apoasă, rezultat al jocului umezelii, luminii și sticlei. 08.59: Firma Brokers Dickinson Bishop se află la etajul 21. Stomacul meu face un flic-flac à la Olga Korbut În liftul care urcă. Gerry, un tip radios cu o față lată de irlandez și perciuni roșcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
către zona de aterizare. LÎngă poarta cimitirului era un container de piatră pentru resturi plin cu flori uscate și coroane scuturate. M-am șters pe mîini cu un buchet de belșițe, Încercînd să storc din ele și ultimii stropi de umezeală pentru palmele mele răzuite. Mi-am vînturat cenușa de pe cămașă, apoi am Împins poarta și-am pornit printre morminte. În tot cimitirul era un singur vizitator. Un bărbat subțiratic Într-un costum cenușiu stătea cu spatele la mine, ținînd un buchet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vadă adormit. Clara rămase cu ochii în tavan toată noaptea. Nu se putea mișca. Stătea pe spate, în aceeași poziție în care se afla când o sărutase domnul Ionescu pe obraz, înainte de a adormi. încă mai simțea, în mod ciudat, umezeala sărutului de pe obraz. Izul acela grețos de vin roșu îngurgitat cu sete. Domnul Ionescu adora vinul roșu. Adormi abia în zori și avu un coșmar, din care se trezi brusc, transpirată. Se trezi atât de brusc, încât, de data aceasta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
modiste cochete, băieți de prăvălie. Soarele încă necopt dar plin de vitalitate eliberase din strânsoarea căciulilor grele de iarnă părul strălucitor al femeilor și aduse pe trotuare zgomotul delicat al tocurilor înalte de la pantofii ușori, făcând uitate ghetele grele, frigul, umezeala și zăpada. Semnele războiul aproape nici nu se văd. Aspectul pașnic, liniștit, contrastează izbitor cu realitatea oribilă a carnajului desfășurat la numai câteva sute de kilometri. Doar drapele cu zvastică și afișele mari care te previn în privința spionilor sau sabotorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
adâncurile întunecate ale sângelui un foc care mocnise mult timp acoperit de tristețea așteptării. Vede și în ochii lui acel ceva ce îi face inima să zvâcnească cu violență în piept. Instinctiv, își duce mâinile la abdomenul cuprins de o umezeală plăcută. Nici nu știi cât mi-ai lipsit. Și tu mie. Te doresc. Dorul mărturisit simplu face ca glasul să se piardă înecat într-o emoție adolescentină. Și eu. Sus, în dormitor, brusc sfioasă, se așează pe marginea patului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dat de șefii mei, prizonierii rămân unde sunt, adică în custodia mea. Mult după ora opt seara, când Marius părăsește în sfârșit clădirea Marelui Stat Major, discul roșu-portocaliu al soarelui coboară încet, către asfințit. Aerul uscat dă impresia că toată umezeala ploii rapide și scurte de iulie, care tocmai sfârșise, se evaporase ca și când nu ar fi fost. Un val jilav de transpirație îi lipește neplăcut cămașa de spinare. Pornește grăbit spre casă, cu gândul la un duș rece, înviorător. Predase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un mod brutal pe podeaua mizeră a unei case anonime, cu nimeni altcineva lângă el decât tocmai acela care fusese silit să-l omoare. Darie aruncă arma și în patru labe se apropie de cel căzut. Mâinile lui întâlnesc o umezeală vâscoasă. Din rana deschisă, sângele curge cu putere ca dintr-o cișmea stricată. Îngrețoșat, își retrage mâinile fără să le privească. Iese grăbit, fuga se transformă într-o goană disperată prin labirintul străzilor pustii. E în viață dar, Dumnezeule, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o boltă aproape impenetrabilă deasupra oamenilor locotenentului Rădulescu, oferind la orele după amiezii doar atâta lumină cât să fie puțin mai multă decât într-un amurg al zilei. Gerul aspru, care pare că a cuprins chiar și cerul cenușiu, transformă umezeala fulgilor apoși în cristale minuscule ce modelează un așternut sfărâmicios și rece pentru soldații așezați care pe unde îi găsise ordinul de oprire. Frânți de oboseală, oamenii suflă din greu, scoțând lungi vălătuci de aburi din gură. Adânc infiltrați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
picioare dar el le face semn că nu este nevoie. Într-un brusc puseu febril, o sudoare fierbinte țâșnește din toți porii ca apa dintr-un robinet. Transpirația se prelinge pe frunte, spinare, piept, pântece, picioarele se năclăiesc într-o umezeală caldă și lipicioasă. Lumini intermitente și puncte negre, mari, încep să-i joace haotic prin fața ochilor. Amețit, se sprijină cu mâna de perete. Are impresia că este luat pe sus într-un vârtej și totul începe să se învârtă jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dispar ca praful luat de vânt. Aleargă către ea, prăbușindu-se lângă patul metalic. Delicat, cu o mână tremurândă, îi atinge umerii slăbuți, la fel de ușor ca și cum și-ar trece degetele peste petalele fragile ale unei flori. Sărută genele încărcate cu umezeala sărată a lacrimilor încă necăzute și atent, le șterge pe cele care se preling peste obraji, către buzele arse de febră. Iubitul meu... Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit fericirea asta. Ai rămas la fel de frumoasă, articulează el, șoptit, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ucenicia sa ca decorator de porțelanuri. Alteori - "Valul" - stoarce pigmentul alb direct din tub pe pânză, redând cu forță o imagine aproape abstractă. Chiar dacă tablourile sale nu au coerența celor compuse de Monet, Renoir este la fel de capabil să picteze lumina, umezeala plutind în aer, diferențele dintre frunze văzute de aproape și cele aflate în zare. Renoir figurează - "Femeie la marginea mării" - și în expoziția "Impresioniștii și marea" de la Phillips Collection din Washington. Manifestarea se înscrie în seria celor care, recent, au
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]