KorAP: Find »[drukola/base=umfla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...165 >

4,112 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

mistui în cotloanele copacului. Deodată, mâna păroasă a tătarului sau a cazacului sau a ce-o fi fost el îl dibui, îl apucă de după ceafă și... — Preacuvioase! Preacuvioase! — Ce-i? - sări Metodiu în capul oaselor. — Preacuvioase - șopti Iovănuț cu ochii umflați de nesomn - rogu-te, întoarce-te pe cealaltă parte, că faci tare urât! — Cum am făcut? - glăsui Metodiu. — Iac-așa - răspunse Iovănuț. Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! Episodul 162 VISUL SURORILOR ACETOASA în cămăruța lor de la catul întâi, strâmtă, întunecoasă, cu o fereastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
negură, în locul unde primăvara icrele moldovene ale zglobielor femele de la gura Siretului așteptau lapții masivilor pești europeni din Dunăre, dând astfel locului aura și agitația specifice marilor întâlniri prietenești de oști, Barzovie-Vodă, cu lacrimi în ochi, spătarul Vulture, cu nările umflate de aerul blând al Moldovei de Jos, tăcutul Broanteș, cu un roi de endecasilabi rotindu-i-se fără-ncetare printre aliterații în cap, și țigăncușa Cosette, cu tot ce are neamu-i mai frumos, șezură și ținură sfat. La picioarele lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
rărunchii, se duse la ușă, o deschise și se uită la clopoțelul de deasupra ei: cineva îi luase limba, putea el să o tot tragă de șnur. — Vasâle! - striga Sima-Vodă. Vasâle, feciorul de casă, apăru din odaia de-alători, cu ochii umflați de somn, împleticindu-se. Arăta ca vai de el, cu un surtuc verzuliu ponosit și cu niște ițari arnăuțești pe care, la genunchi, cândva fuseseră brodați cu fir negru doi zimbri. Acum, din zimbri nu mai rămăsese decât niște ață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

știut niciodată să-l explice. Urcă mult și se îndepărtează, spuneau unii. Apoi începe să coboare și se apropie. Este ca un burdihan de capră care se dezumflă acolo sus pentru că nu are suficient aer, presupuneau alții. Când coboară, se umflă din nou. — Este vorba doar de un fenomen optic, îi încredințau francezii. Mărimea sa și distanța nu se schimbă niciodată; în funcție de linia orizontului ca punct de reper, când o privim avem impresia că se mărește sau se micșorează. Oricum ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

mă mai bîntuie nici o individie, am realizat cea mai comodă sinucidere. Despre cer, despre teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc durduliu, vorbiți voi, fetelor, care sorbiți absintul și țîțele vi se umflă și dinspre sex, unde puful foșnește ca un mănunchi de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică. Aici În fața mea e un coș plin cu gogoșari scofîlciți. Am intrat În octombrie, părinții vecinilor mor la azil nespovediți, neîmpărtășiți și fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
T, nici cu dumnezeul Peyote ca să simțim armonia universală și să ne confundăm cu ea, am făcut doar cîteva cărți și un balerin la Opera Română. Băiatul vine și pleacă, vine și pleacă. E ca respirația lumii, ca vîntul care umflă aripile și Încercăm să ne ținem după el Încă un timp „jusqu’au soleil, jusqu’à l’été, jusqu’à l’automne, jusqu’ au printemps, jusqu’à demain...“ cum spune Jacques Brel În fața inexorabilului. Dar sufletul, cum se naște el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
magică, de care au parte doar Îndrăgostiții În clipele lor de grație. Lotte și Werther. Nori groși, negri, sparți În hohote lubrice, pașii devastatori ai furtunii care se apropie și același cuvînt rostit simultan de cei doi: Klopstock. Cum se umflă iubirea ca laminaria În secrețiile nerușinate ale creierului, cum se preface ea Însăși Într-o excrescență a minții și Începe să mintă uitîndu-și obîrșia. Ocolești, ocolești, iar ocolești faptele, contaminat de poezie pînă În miezul neuronilor. Ți-e frică și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd un gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui ca un cer de jur Împrejur În care tu zeiță nu mai exiști pentru că marginile mele au atins toate marginile tale. Și iată deodată această legănare a valurilor de nisip cum tresar noaptea ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
puful lor mărunt blond Încărcat de polenuri numai bune de fecundat Încă zece ard Încă cincisprezece măcar cît speranța de viață la naștere șaizeci și cinci bărbații șaptezeci femeile tot ele mai mult sex slab sex frumos călugărițele Își devoră masculii se umflă lacome hrăpărețe deșănțate el e totdeauna cuminte mă laudă ea În fața prietenilor de parcă aș fi un pechinez de divan mototolul meu nătăflețul meu idiotul meu drag șaptesprezece ani de paradis ea la petreceri ea la vernisaje ea la ambasade ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
grade peste stabilimentul lui Donohue În strada Little Green precum piatra dintr-o praștie.“ S-a terminat primul volum, mai bine nu citeam. E ca o premoniție. Cine știe ce mai e În stare să facă, Doamne ferește. Perdeaua a prins să se umfle zgîlțîită de o rafală de vînt. Din depărtare apar și dispar În răstimpuri fulgere scurte, tăioase, urmate de tunete Înfundate. Doamna E. pune cu grijă cartea pe noptieră, se Învelește, cuprinsă deodată de un frison, cu cearșaful pînă la gît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
pulverizatoarele, pompele de flit, spray-urile. Mă umplu continuu fără să mă pot goli. Mă dilat ca un balon, plutesc deasupra parcului, caut frunzele. Frunzele nu-s. Doar grămăjoare de praf tremurătoare, suspendate deasupra unui deșert cenușiu. Cu cît mă umflu și mă Înalț peisajul se micșorează. Dune mărunte, vălurite pretutindeni, pe bănci, În jgheaburi, În gurile pubelelor, pe capota cărucioarelor de copii, pe căpăcelele sticlelor de lapte, dune care foșnesc amețind toate formele, aneantizînd culorile Într-o singură lumină albă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se umflă În voie de mai bine de o săptămînă, scăldat În miasmele dulci ale zemurilor lui eliberate. Blana se desface, pielea pleznește ușor susurînd În extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile și botezurile lor, precum În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
ștreangul de gît și te-a legat ca p-un sac de cartofi. Da ce-am mai urlat, da vorbele nici că-mi ieșea, mai mult șuieram, Îmi ieșiseră numa ochii din cap cît cepile și vinele de la mîini să umflau dă ziceai că am rîme sub piele și capu Îmi luase foc, numa deștele ierea reci ca țurțurii de gheață că gîndii că moartea d-acolo Începe. Și vecinele toate În jurul meu să-mi deie apă, să-mi deie pîine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
sperma complementară dumnezeirii, menită a naște monștri și genii deopotrivă. Oare aș mai putea și acum, În această carte, să Îndrăznesc să-mi provoc orgasmul cerebral... În atîta sterilitate, În atîta senectute, ar mai răspunde ele bacantele, s-ar mai umfla strugurii lor de neastîmpăr, ar mai mușca ele un organ dezacordat și ce muzică ridicolă, ce muzică falsă ar Începe să picure din acest pix care mutilează hîrtia? „e un nor sub țeasta bătrînului general tace și spumegă altfel piciorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Între doi și doisprezece ani aleargă În jurul grupului de bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o saltea pneumatică În care se pompează aer, face valuri, se umflă, crește. Camionul o cotește pe lîngă restaurant spre betonieră fără să oprească. Un fîsÎit general și salteaua recade moale, placidă, În zbîrciturile ei. Dar azi e o zi norocoasă. Au băgat carne de vită! RÎndul a ajuns pînă la capătul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai află În rai, legănați Într-o dulce inconștiență și șarpele nu le-a Învățat Încă gustul fricii și al rușinii. Maree de limfe se umflă ca aburii fierbinți Într-o baie turcească și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
rostogolesc ca ciorchinii de struguri. Prin pînza de apă umbre, țipete, rîsete, fluierături. Nisipul se Învolbură, apoi rămîne mut, neclintit, cum dintotdeauna deșertul. Și deodată singură, atît de singură Încît simți În tine cum se mișcă diavolul, cum ți se umflă glandele și tremură, cum ai aștepta să-ți muște cineva creierul, să-ți umple gura cu o limbă străină, aprigă... așa venea altădată poezia, așa venea dragostea și fața ta rămîne aceeași, placidă, nemișcată, un oblon, În spatele căruia se săvîrșește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
nemaiștiind la ce stație să coboare, alungată de acasă de fiii ei, tatăl sobru care Înainte de a pleca la servici și-a violat fata pentru că semăna leit cu maică-sa Îngropată acum o lună, blonda aceea În sînul căreia se umflă euforic ciorchinii cancerului, tînărul care plănuiește În cele mai mici amănunte un atentat, o femeie de cincizeci de ani frumoasă ca un star de cinema, o fată de nouăsprezece cu un picior de lemn, un copil cu ochi albaștri care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
resentiment e o implicare, un transfer afectiv ca iubirea. Vreme de cincisprezece ani Niki Bârsan existase acolo, În fiecare din ei, era negativul lor pe care-l urau și-l adulau În secret. țașa m-apucă totdeauna Înaintea călătoriei se umflă și crește de parcă am sculament pînă deasupra buricului sînt excitat ca Înainte de-a intra Într-o femeie sigur Wanda așa-i umblau sfîrcurile tari și groase ca niște degete pe pieptul meu le simțeam prin cămașă și era mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

intenționat. Nu o mai văzusem de la petrecere, dar nu mi se făcuse dor de ea. —Bună, dragelor! Ocupate? a întrebat fără să aștepte însă un răspuns, uitându-se peste umerii noștri după celebrități, ca întotdeauna de altfel. Harriet s-a umflat în pene. Probabil că o considera pe Baby fabuloasă și își imagina că ea, Harriet, trebuie să fie cel puțin la fel de tare, doar pentru că o cunoaște. Ce trist. în seara aia, Baby adoptase un stil care era mai degrabă versiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

aflat mai târziu, a luat un taxi și m-a ajuns din urmă. Am plâns în brațele lui, am călătorit împreună până la Constanța, de unde am luat avionul spre București. Am ajuns chiar în ziua incinerării. Mama mă aștepta cu ochii umflați de plâns. Slăbise și mai mult. - S-a aruncat în aer, a spus ea. Vocea i s-a frânt și a hohotit de plâns. O rudă îi povestise lui tata că prietenul său murise în lagărul de la Canalul Dunărea - Marea Neagră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
noastră“ după întâlnirea cu bunicul meu. Ziua următoare, Zaharel s-a simțit însă plin de jar. Era duminică și îi venise rândul să fie preot și să predice despre cele trei virtuți: credința, speranța și iubirea. Capul parcă i se umflase ca o cască de scafandru de atâtea idei care se roteau în el. La început totul mersese destul de bine, dar ajungând la păcatele cardinale - mândrie, lăcomie, furie, preacurvie,invidie, lene -, începuse să i se împiedice limba în gură. Zaharel folosise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
unde putea să cumpere ceva pentru Tua și familia ei. Și poate un parfum bun pentru el, ca să miroasă bine. Dar îi era greu să meargă. Ca și cum pielea ghetelor i-ar fi intrat la apă, sau poate picioarele i se umflaseră. Totuși se strădui să meargă, legănându-se ca o gâscă, balansând greutatea când pe un picior, când pe altul. De câte ori nu glumise rabinul pe seama bietelor lui ghete. Pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, rabinul spusese că ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
un alt pom, Carla aranjase o altă masă, unde împreună cu signor Fumo ne-a servit douăzeci de feluri delicioase de mâncare. Printre ele erau flori pe care nu le gustasem niciodată în viața mea. Toate astea nu pentru a ne umfla burta, ne-a explicat Franco, ci pentru a gusta din minunile tradiționale din Castellana, căci signor Fumo era și un adevărat gurmet. - E o mare sărbătoare azi, a spus signor Fumo. Începând de azi, fetele și femeile se plimbă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

după ce pronunță cele de mai sus, profesorul deschide gura larg și dă drumul unui torent clocotitor, bolborosind răgușit, văzând cum capetele roșcate ale mustăților lui se ridică de parcă le bate un vânt puternic și cum pe chelia lui purpurie se umflă o vână liliachie, groasă cam cât un creion, toată clasa a izbucnit într-un hohot sălbatic de râs. Până și Stein, cu capul lăsat pe spate și cu ochii strânși până la durere, bătu mărunt cu latul palmei sale albe în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]