2,033 matches
-
din nou ochii ca să se uite cu luare-aminte la bătrînica oacheșă care stătea lîngă ea. Într-adevăr cînta, dar nu ăsta era lucrul cel mai ciudat, avea o față de copil și zîmbea nespus de Încîntată În timp ce cînta și avea pîntecul umflat de parcă ar fi fost gravidă. Văzînd că Arminda o privea de parcă atunci s-ar fi trezit din somn și s-a pomenit cu Scufița Roșie la marginea patului, Îi spuse că era o păsărică și fața i se deschise Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
respectuos spre portiera Mercedesului, crezînd că era doamna și că o să le pice bacșișul de sfîrșit de lună. Carlos Înregistră o victorie netă În pitorescul și zilnicul său duel verbal cu personalul hotelului, Îi lăsă pe toți trei cu buzele umflate; așezat la volan, rîdea cu hohote În sinea lui văzîndu-i pe hamali cum primesc pachetul cu cămăși și, nedumeriți, se uitau cum coboară femeia aceea săracă pe care se repeziseră s-o slujească. Seara trecută ei se Întorseseră În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de păr și se uita la el și apoi Îl așeza pe creștetul băieților lui Altamira. Dar pe ei nu i-a amuzat de loc scamatoria asta; au Înțeles bieții de ei că În seara aceea o să rămînă cu buzele umflate, tocmai acum, cînd fratele lor mai mare plecase și-o lăsase singură pe suedeză; au Înțeles și au plecat spre bucătărie, cu gîndul să mai bea puțin whisky feriți de privirile părinților. Unora, dintre invitați nu le plăcea de loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începea să capete strălucire. — E foarte bună, mămico. Aș mai vrea puțin, dar trebuie să plec repede. Are nevoie cineva de Mercury? Bobby o șterse ca din pușcă aruncînd șervețelul. — Să n-o mai ciocnești o dată, fiindcă rămîi cu buzele umflate și pe urmă o să mergi pe jos. Îmi plăcea mai mult tocănița cu ceapă pe care-o făcea Nilda, se trezi spunînd Julius, complet năucit din pricina nenumăratelor ferestre din sufragerie. Juan Lucas vru să se Înfurie, dar nu merită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spună ce-i cu dumneata, tinere? și tu nu bagi de seamă niciodată nimic, Bobby, Cinthia pricepea imediat totul, ne Înțelegeam din ochi.“ Susan ar fi preferat să nu iasă În seara asta, nu atît din pricina că avea ochii nițel umflați și fiindcă ai văzut cum a crescut Julius și că nu mai e așa de ure-chiat, nu atît din pricină că de anide zile nu mai primea nici un rînd de la Santiaguito, o să-i spun lui Juan Lucas să-l convingă să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nebun, de parcă-ar fi vrut să se omoare și camioneta nu se ciocnea de nimic și cînd a ajuna a stîrnit un vacarm Îngrozitor și nu voia să fie auzit și nimeni nu l-a auzit. Da, avea un ochi umflat dinainte, dar pentru nimic În lume n-o să le povestească cine i-l umflase, cu toate că acum Îi părea rău că o acuzase pe Țanțoșa că-i umflase amîndoi ochii. Juan Lucas, ascultînd lunga relatare a lui Bobby, avea bănuielile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care să merite osteneala! Adevărul e că fusese unul, un argentinian chipeș, dar nu era o partidă, Încerca și el să devină manechin. Din fericire Maruja n-a plîns; din fericire, fiindcă, dacă Bobby ar fi văzut-o cu ochii umflați, poate că n-ar fi frînat brusc, așa cum a făcut acum, nici nu s-ar fi Întors de zece ori la rînd pe strada ei, dînd mereu colțul În mare viteză. Dar el văzu la ea totul În afară de ochi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lăsînd să apară mătasea bluzoanelor roșii, cu buline albe, descheiate la gît și fără nasturi, pe piepturile lor nocturne, legate cu un șnur deasupra buricului și, mai jos, pantalonii albi, bufanți pînă la genunchi, strîngîndu-se la gleznă și cu șlițul umflat, ca la niște muzicanți de bordel. Celso și Daniel nu știau ce atitudine să adopte: tăcerea, autograful sau rîsul sănătos de țărani neștiutori. Au optat pentru tăcere, văzînd că Țanțoșa trecea serioasă, spunînd bună seara, respectînd profesia de muzicant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
curajul omului încolțit, am dat brusc deoparte cuvertura. Am rămas cu gura căs cată, privind prostește spectacolul de sub balda chin. Căci în patul meu, adâncindu-se în cearșaful de pe saltea, era o oaie! Dormea pe-o parte, mare, lânoasă și umflată, cu co pitele des picate întinse rigid spre marginea patului. Visam? O luasem razna? Nimerisem pe mâna vre unor farsori suprarealiști? Îmi puseseră ceva în pudding? Mi-am amintit palatul decrepit din Toam na patriarhului, prin care umblau găini și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
intre în salon, ca să-l vadă. O asistentă încercă s-o pregătească, dar Karin nu auzi nimic. Stătea în fața unui cuib de cabluri și monitoare. Pe pat zăcea un ghem de bandaje albe. În încâlceala de tuburi era o față, umflată și colorată în toate nuanțele curcubeului, acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o bucată de țeastă din care țâșneau fire. Fruntea părea că îi fusese lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mai nou îmi urmărești activitățile? Chiar îți place să asculți chestia asta? face ea. Ei, hai. Ce-ar putea să nu-ți placă? Doar că... Nu, sunt sigură că-ți place. Pun pariu că-i bună. Ochii ei, roșii și umflați, de parcă ar fi pus cineva sare în ei. Nu mă cunoști. Ascult chestia asta tot timpul. Îmi place să ascult, știi tu, muzică idioată. Când nu e nimeni lângă mine. Sub cască - sub... căștile de urechi. Parcă i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
urmărind oscilațiile acului și notându-și niște cifre. —Hei! Homestar! Asta-i casa mea. E un lucru frumos. Au construit-o pe mititica asta după indicațiile mele personale. Acul dansă din nou. —Ăsta-i Duane-o. Uită-te la afurisitul ăsta umflat. Știe multe, chiar dacă nu e chiar un geniu. Și ăsta-i Ruptura. Ia uită-te ce le are cu tacul. Ai vrea să-l ai pe tipul ăsta de partea ta, în orice - deci - situație. Dacă ai chef să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care să-ți afecteze orientarea în spațiu - puteai găsi orice. Trei copii uriași erau instalați pe podea, în jurul televizorului lui Mark. Mark, cu căciulița lui tricotată, stătea între un bursuc îmbrăcat în uniformă de pușcăriaș și un bărbat cu pieptul umflat ca un butoi, cu o pălărie de vânătoare și îmbrăcat în trening. Weber îi recunoscu din fotografiile lui Karin. Pe ecran, o șosea care străbătea un peisaj pământiu, vălurit, se desfășura până la linia orizontului. Farurile unor mașini joase măturau asfaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
adăugând o oră pentru New York. Tot era prea devreme. Trase cu urechea spre masa bărbaților șleampeți, dar puținele lor vorbe erau atât de telegrafice că ar fi putut la fel de bine să vorbească și în dialectul Pawnee. În afara cercului, o față umflată, cu mult păr în nas și în urechi și cu o șapcă de un roșu-sângeriu pe care scria „IBP“, își făcea de lucru cu o scobitoare, sculptând în ea un mic totem cu incisivii săi pricepuți. Nu ne permitem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu el. Acum n-o să aflu niciodată ce s-a întâmplat. Pescuiau pe îndelete, aruncând undița și învârtind de mulinetă fără convingere. Weber nu prinse nimic. Lui Mark îi făcea mare plăcere să-l tachineze. — Normal că rămâi cu buza umflată. Arunci ca o gagică din echipa de softball. Mark prinse șase pești-lună. Weber inspecta fiecare pradă înainte ca Mark s-o arunce înapoi. Ești sigur că ăștia sunt diferiți între ei? Eu cred că prinzi tot timpul același pește. —Faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zic, de ce nu i-ai vorbit surorii tale de chestia asta? —De ce? Sunteți amândouă femei cu facultate. Dacă aveți chef să faceți experimente și s-o ardeți cu un bisexual, ce mă doare pe mine? Se încruntă revoltat spre câmpul umflat, vălurit. —Ce crezi c-ar zice dacă ne-ar vedea cum stăm așa, amândoi? Ea se lăsă pe spate, sprijinindu-se de o brazdă, cu chef de râs. Oribil. Și cel mai groaznic era că asta era cea mai intimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-se. Există o nevoie de a fi nimeni, o nevoie care își va ascunde mereu poziția exactă de instrumentele neuroștiințelor. Iese din mașină și se îndreaptă agale spre veranda ei, în haosul pe care îl crease. Barbara apare la ușă, umflată și confuză, dând semne vagi că înțelege ce se întâmplă în jur. Își înclină capul și zâmbește, aproape așteptându-se să-l vadă. Și ultima parte solidă a lui se dizolvă în aer. —Ești bine? întreabă ea, provocatoare și nesigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în ochi. Are o privire de renegată, care îi alunecă peste umărul stâng. Poartă un halat bărbătesc de flanelă, ecosez, roșu cu verde, din care brațele și picioarele îi ies ca niște greșeli proaspete. Își duce o mână la fața umflată. —Sunt groaznică? E frumoasă, genul de frumusețe înfrântă care-l răscolește. Îl conduce spre o chicinetă minusculă, unde pune cu mișcări nesigure un ceainic cu apă pe ochiul aragazului. El se învârte pe lângă ea. Nu prea mai e timp, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de lapte rămase în univers, de parcă de picăturile alea ar depinde viața ta, și chiar așa e, întinsă pe pat cu tine agățat de sânul ei, mama închide ochii înlăcrimați, uterul ei se strânge ca un ghem dureros, în sfârcurile umflate simte milioane de înțepături, dar tu ești fericit, sugi până la ultimul strop, din ochii mamei încep să curgă lacrimile, lacrimi și lapte, două șuvoaie care se amestecă, mama s-a transformat într-un izvor de lacrimi și de lapte, nu
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
locotenentul umblă Încolo și-ncoace pe dig ca un animal turbat, iar ochii albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de rîs dement, Își smulge violent banderola gulerului care parcă-l Înăbușă și se repede amețit și orbit ca un om chinuit de dureri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu veselia spasmodică ce cuprinde micul grup de prieteni. Într-o clipă, izbucnesc toți În hohote paralizante de rîs, Încep să se clatine pe picioare ca bețivii, să se agațe unul de altul pentru a-și menține echilibrul, din ochii umflați lacrimile le curg șiroaie, iar din gurile larg deschise de-abia le iese din cînd În cînd cîte un sunet slab, un gîfÎit Înăbușit, un țipăt neputincios de femeie - o adevărată criză de veselie, paralizantă și sufocantă, din care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
treaptă și Îl găsim Într-o zi din nou În fața noastră - așa cum un nebun ar putea redescoperi lumina și sănătatea minții și și-ar vedea prietenul, ocrotitorul și victima nebuniei sale chiar În fața lui, zîmbindu-i strîmb printre buzele crăpate și umflate și spunîndu-i cu o ironie plină de regret, dar și de Îngăduință: — Ei, iată-ne din nou Împreună! Omul Înalt trăiește o ciudată aventură, are parte de o educație aspră, dar prețioasă. Căci În cele din urmă ajunge să cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prin întuneric tot ce fac ei. Pisicile văd și noaptea. Oare zmeii n-au și ei, cumva, vederea la fel de ascuțită? Răspundeți-mi voi, dacă știți. Dar ce văd eu? Sunt zece la număr zmeii, dar cei mai răi și mai umflați îmi par a fi Vanitosul, Mierosul și Invidia. Vanitosul e din cale afară de încrezut. Se crede cel mai mare, cel mai deștept și cel mai bogat. Îi disprețuiește pe săraci...și pe toți ceilalți. El spune că dacă ai bani
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
niște cămăși cu aspect metalic, se încheiau cu un guler foarte strâns la gât. Pantalonii bufanți, albi, până la gleznă, le făceau picioarele mai scurte. În plus, fiecare dintre ei purta un fel de căciulă peste părul galben-auriu. Aceasta părea foarte umflată. Ceea ce dădea căciulii un aspect atât de voluminos era un instrument complicat instalat în vârful ei. Sau în ea: țesătura și metalul păreau tot una. Brațele lor arătau normale ca formă și mărime, dar erau acoperite cu ceva din același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
lui Traian Băsescu de a se plasa dincolo de stările subiective în viața politică, așa cum o dovedește replica dumnealui despre faptul că, vezi Doamne, nu ar mai avea ce-și spune cu premierul țării din cauza unei glumițe, întreținute de o retorică umflată și previzibil-zglobie până la sălciu, a lui Mircea Dinescu. Poanta cu F. C. Heidegger a deteriorat până la anulare orice relații dintre premier și președinte. Este halucinantă această aberație. E așa ca și când România și problemele ei în pragul integrării ar depinde de umori
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]