1,249 matches
-
Disperat și terorizat, în noaptea asta, înainte de rostirea sentinței, și-a tăiat gâtul.“ Gajus puse jos codexul. Puterea care-i ucisese pe tatăl său și pe toate rudele pe care nu le cunoscuse era o fiară neagră, pitită într-un ungher neștiut. Nu conta că era tânăr, nevinovat și neînarmat; conta doar sângele care-i curgea prin vine. „Eu vreau să trăiesc“, se gândi revoltat. „Să trăiesc, cu orice preț; să trăiesc. N-o să puneți mâna pe mine.“ Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu chiote de sălbatic, În plaurul labirintic al grădinii În care noi, băieții, ne cufundam ca-n Vestul sălbatic În urmă cu cinci ani, ascunzându-ne câteodată toată ziua, fără să mai intrăm În clasă pentru lecții. Orice colțișor, orice ungher, cât de misterios ar fi fost, fusese explorat minuțios de către noi; nu exista piatră sau crăpătură din gard, să nu fi fost pipăită și probată. Am trăit o senzație de timorare, ca un personaj de roman care știe că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se vor fi sărutat sub unul din acele felinare romantice din fier forjat — un sărut delicat, moale, șoptit, fără limbă și deloc apăsat ca să invite mai departe. Da, ar fi ideal. El o conduse la liftul mic, ascuns într-un ungher întunecat din hol, unde se trase într-o parte ca să facă loc unui cuplu extrem de atrăgător care tocmai cobora. Mi-a făcut plăcere să te cunosc, Em. Emmy. Cum ți se spune? — Și-așa, și-așa. Dar prietenii apropiați mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ca să-i bată la cap cerîndu-le știri. Era liniște În grădina de zarzavat, cu pereții ei verzi de fasole și tomate. Adesea se gîndea să rămînă acolo pentru totdeauna, chiar și după terminarea războiului. Împinse fantezia aceasta rustică Într-un ungher al minții și ascultă zumzetul avioanelor de luptă Zero, Încălzindu-și motoarele la capătul pistei. Un singur avion kamikaze avea să decoleze, asta era tot ce puteau face japonezii drept răspuns la raidul aerian american. TÎnărul pilot, puțin mai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stătea gândul la el, pentru că nu-l cunoșteau, fără îndoială, simți că eul său, acel eu din „Eu sunt eu!“, i se tot micea și se micea și i se replia în corp și, înăuntrul lui, își căuta un mic ungher unde să se ghemuiască și să nu fie văzut. Strada era un cinematograf și el se simțea cinematografic, o umbră, o fantasmă. Și totdeauna o baie de mulțime umană, o rătăcire în masa de oameni ce se duceau și veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sângele din vine și-a rămas albă ca ceara, îi cădeau pleoapele... Am crezut că o pierd. Am simțit că înnebunesc, m-am făcut și eu livid ca de ceară; îmi îngheța sângele în mine. M-am dus într-un ungher al casei, unde să nu fiu văzut de nimeni, am căzut în genunchi și m-am rugat lui Dumnezeu să mă omoare mai degrabă pe mine decât s-o lase să moară pe femeia aceea sfântă. Am plâns și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care îmi era și-mi este și moartea. Mă apăsau nu doar cei șaizeci de ani ai mei de viață individuală și fizică, ci mult mai mult de-atâta; mă apăsau veacuri de tradiție tăcută înghesuite în cel mai ascuns ungher al sufletului meu; mă apăsau aducerile-aminte inconștiente și inefabile de dinainte de leagăn. Căci deznădăjduita noastră speranță într-o viață personală dincolo de mormânt se alimentează și prosperă din acea vagă rememorare a înrădăcinării noastre în eternitatea istoriei. Ce dimineți ale singurătății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am văzut pentru câteva clipe cât de singur era acest om care se plimba și aș fi dorit din tot sufletul să meargă la o femeie. Nu era greu să-l urmărești pe socrul meu. Pe străduțele acelea existau destule unghere și intrări unde mă puteam ascunde. Doar podul de peste râu ar fi fost o cutezanță prea mare. Totuși, trebuia să merg pe pod dacă voiam să nu-l pierd din ochi, și așa am și făcut, l-am urmărit de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din mâini și din picioare, în tăbliile de lemn, erau un spectacol care mă putea compromite. Mă miram chiar că nu s-au deschis încă ușile din coridor, ca lumina orbitoare a becurilor aprinse în toate camerele pensiunii să inunde ungherele cele mai întunecate. Așteptam ca dintr-o clipă în cealaltă, să apară în fiecare prag, bărbații și femeile în costume sumare, gata să pună mâna pe hoț și care, dând cu ochii de mine, să-mi arunce în obraz, cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Tata și mama fac noaptea ca țiganii”. - „Fură copii?...” - „Nu, dar credeam că numai țiganii fac una ca asta”. Băiețașul întinse apoi o mână după o zdreanță de abecedar, silabisind cu ușurință cuvintele tipărite cu litere cursive. Priveam dintr-un ungher încăperea în care dormeau înghesuite șapte ființe. Moșul Isidor călca un pantalon pe dungă. Amețit de mangalul nu destul de încins, se legase cu un ștergar în jurul frunții. Mirosul specific de atelier de croitorie, de stofă încinsă cu fierul supraîncălzit, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la Începutul anului, În care stilul târziu al lui Henry James era caricaturizat cu cruzime („Este un hipopotam magnific dar suferind, decis cu orice preț, chiar și cel al propriei demnități, să culeagă un bob de mazăre rostogolit Într-un ungher al vizuinei.“), Încă nu s-a vindecat. Theodora nu se miră, căci a bătut la mașină scrisorile mâhnite ale lui Henry James către mai tânărul scriitor, pe care până atunci contase ca prieten și admirator. Dar un alt nume este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care plîngi tu.” V. tînăr realizez că prezența păsării pe care o văd e o halucinație în toată regula. Nu-i mărturisesc asta prietenului meu ca să nu mă sedeze. Încerc să mă obișnuiesc cu ea așa cum stă acolo, într-un ungher, imensă, mișcîndu-și numai gușa în semn că respiră. „-Bine, bine,”-îi spun-“n-ai să-mi spui cum e dar ai să-mi spui cum se vede.” „-Se spune că există și morți fericite” -îmi răspunde el. „-Eu n-am
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Pleacă! Pe aici să nu mai stai/ Îți poruncesc prin puterea magică a cuvîntului 4.” Dar imbecilul stă întrun colt, se uită la noi și rîde. N-a reușit să-mi atingă chiar fruntea dar are răbdare și așteaptă în ungherul său. V. tînăr mă văd închis într-o ciudată carapace pe a cărei pereți sînt scrise cuvinte ordonate. Diversele caractere se schimbă continuu. Sînt sfori înnodate sau hieroglife; nu pot descifra însă din ele răzbate, încă încet și neinteligibil, cuvîntul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tot ducea la buze, prefăcându-se că soarbe, nimeni nu-l mai întreba nimic și nimeni nu mai era cu ochii pe el, pentru că înțelegeau cu toții plăcerea degustării licorilor tari, retras prin urmare cu un pahar în mână în vreun ungher, oriunde se nimerea, nici măcar în mod obligatoriu într-un ungher, ci pe un colț de pat sau pe o pernă sau cel mai adesea pe jos, dar întotdeauna într-un loc de unde să poată cuprinde cu privirea tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l mai întreba nimic și nimeni nu mai era cu ochii pe el, pentru că înțelegeau cu toții plăcerea degustării licorilor tari, retras prin urmare cu un pahar în mână în vreun ungher, oriunde se nimerea, nici măcar în mod obligatoriu într-un ungher, ci pe un colț de pat sau pe o pernă sau cel mai adesea pe jos, dar întotdeauna într-un loc de unde să poată cuprinde cu privirea tot ce se petrecea în încăpere, iar în spatele lui să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tot ducea la buze prefăcându-se că soarbe, nimeni nu-l mai întreba nimic și nimeni nu mai era cu ochii pe el, pentru că înțelegeau cu toții plăcerea degustării licorilor tari, retras, prin urmare, cu un pahar în mână în vreun ungher, oriunde se nimerea, nici măcar în mod obligatoriu într-un ungher, ci pe un colț de pat sau pe o pernă sau cel mai adesea pe jos, dar întotdeauna într-un loc de unde să poată cuprinde cu privirea tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l mai întreba nimic și nimeni nu mai era cu ochii pe el, pentru că înțelegeau cu toții plăcerea degustării licorilor tari, retras, prin urmare, cu un pahar în mână în vreun ungher, oriunde se nimerea, nici măcar în mod obligatoriu într-un ungher, ci pe un colț de pat sau pe o pernă sau cel mai adesea pe jos, dar întotdeauna într-un loc de unde să poată cuprinde cu privirea tot ce se petrecea în încăpere, iar în spatele lui să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
țâfnoși, încrezuți, nedumeriți de câte li se întâmplă, gălăgioși, aproape goi. De fapt, el numai asta spunea: sunt în acele clipe aproape goi și pot afla totul. Ce anume voia să afle? Acum era retras ca și altădată într-un ungher, pe o margine a divanului lat și moale din camera largă în care se foia lumea, în casa Rodicăi Dumitrescu. Un glob mare și portocaliu așezat pe jos, lângă noptiera cu câteva romane polițiste franțuzești aruncate în dezordine, răspândea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sub plită. Ascult cum viforul vuiește printre pomi Și tu, iubito, în lunga noapte dormi. Privesc la lumânarea ce pâlpâie ușor Și-ncetul mă cuprinde asprimea clipelor de dor În noaptea lungă și geroasă Stau singur și uitat într-un ungher de casă. În noaptea lungă mă gândesc la cei plecați: Părinți, prieteni, rude și la frați. În șoaptă parcă le răsuna cântul Împrăștiat apoi în zare, când pornește vântul. Acum sunt trist și-adorm cu tine-n gând Și te
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
această primă oră și jumătate. — Ei, nu sunt sigură că aș putea spune chiar așa, am zis eu și m-am aplecat spre el ca să arunc o ocheadă În direcția unui tip super care părea să se ascundă Într-un ungher, lângă masa cu nou-apăruta carte. Dar nu era nici pe departe pe cât de dezgustătoare mă așteptasem. Și-apoi, sunt gata de orice după ziua de care am avut parte. După ce Miranda plecase În chip neașteptat, asta după ce sosise În chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
el să-l anunț că vreau să plec, când am simțit o mână pe partea de jos a spatelui meu. — Bună, mi-a spus tipul senzațional pe care-l văzusem mai devreme, cel care părea că se ascunde Într-un ungher. M-am așteptat să realizeze că mă abordase din greșeală, că semănam probabil din spate cu prietena lui, dar el a zâmbit doar și a continuat: Nu ești prea vorbăreață, nu? — Aha, iar dacă spui „bună“, se cheamă că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe care mi l-ai descris, dar fără succes. Ai putea cumva să-mi spui dacă e În partea de est sau de vest a Manhattan-ului? Sau poate Îți amintești chiar numele?ă s-a risipit ca un fum prin unghere ascunse ale creierului meu extrem de agitat. Nu am trecut Întrebarea În Buletin, după cum cerea protocolul; am cerut permisiunea de a intra În biroul ei și - probabil fiind atât de șocată de tupeul meu de a-i vorbi fără să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
urmărind cum umbrele se tîrăsc pe carpetă. Apoi i se părea că s-ar putea să fie, Într-adevăr, o fantomă, că ar putea deveni parte a texturii ofilite a casei, dizolvîndu-se În Întunericul care se strîngea asemeni prafului, prin ungherele șubrede. La două străzi depărtare, trecu un tren care se Îndrepta spre intersecția din Clapham; Îi simți tremurul și zgîlțîitul prin brațele sprijinite de pervaz. Becul lămpii din spatele ei prinse viață, clipi o secundă ca un ochi iritat, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca lumea, nu pe aceea jegoasă. Probabil că se dusese În vizită la părinți, se gîndi Helen. Poate că ieșise În oraș cu agentul literar sau editorul ei. Ar putea fi cu Ursula Waring, rosti o voce drăcească, dintr-un ungher Întunecat, josnic al minții ei; dar Helen refuză s-o asculte. Julia era Împreună cu editorul sau agentul ei; probabil că agentul o sunase În ultimul moment, așa cum făcea de obicei, și o rugase să vină la birou și să semneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la Histria !? Unde ziduri albe, prăbușite umbre, chipuri din alte milenii se amestecă cu cimentul și chirpicul. Unde picioarele elefanților sunt suporți din sticlă și lemn în temple bine măsurate și-n cotloanele neștiute ale ogorului meu de unde bine văd ungherele gândurilor tale ascunse. Unde toate converg la marea, veșnic mare albastră iar spotul de lumini își mărturisește teama în fascicule. Unde ideile se învălmășesc în etape, că totul, un tot... zero unul, unul zero ca într-o cartelă matematică este
R?spuns la o idee by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83913_a_85238]