1,703 matches
-
în prezența adjectivului unguresc în Carpați înaintea trecerii pe lângă Kiev a acelei afro-asiatice din care au rezultat familiile de limbi indoeuropene, populații: munții ungurești (Carpații nordici), peste care au trecut acei unguri ca să ajungă în Panonia, deja (uže) se numeau ungurești (prozvašaja ugorĭskaja). Se știe că moldovenii numeau munții dinspre Ardeal ungurești, iar populația din Ardeal, unguri; în balada „Miorița” ciobanul român de peste munți este ungurean. Venirea în Panonia, la intersecția secolelor IX și X, a unui val de „unguri” a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acelei afro-asiatice din care au rezultat familiile de limbi indoeuropene, populații: munții ungurești (Carpații nordici), peste care au trecut acei unguri ca să ajungă în Panonia, deja (uže) se numeau ungurești (prozvašaja ugorĭskaja). Se știe că moldovenii numeau munții dinspre Ardeal ungurești, iar populația din Ardeal, unguri; în balada „Miorița” ciobanul român de peste munți este ungurean. Venirea în Panonia, la intersecția secolelor IX și X, a unui val de „unguri” a fost interpretată de unii cercetători ca dată a întemeierii fenomenului etnolingvistic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
privință a fost exprimat de Dimitrie Cantemir în felul următor: „Jéle că unii scriitori, în diplomatele domnilor săi, și în alte cărți, nesocotind ce cinste cuprinde numele român, scriu numele de greci împrumutat ugrovlah, adică căci sânt mai aproape de hotarele ungurești, sau căci Radul Vod Negrul despre țara ungurească au vinit” (HVR, 307). O acoperire asemănătoare ca teritoriu a avut și cuvântul Panonia, constatare făcută tot de Hasdeu, care spune că „biograful lui Neagoe Basarab, scriind pe la 1520, califică mai pretutindeni
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
felul următor: „Jéle că unii scriitori, în diplomatele domnilor săi, și în alte cărți, nesocotind ce cinste cuprinde numele român, scriu numele de greci împrumutat ugrovlah, adică căci sânt mai aproape de hotarele ungurești, sau căci Radul Vod Negrul despre țara ungurească au vinit” (HVR, 307). O acoperire asemănătoare ca teritoriu a avut și cuvântul Panonia, constatare făcută tot de Hasdeu, care spune că „biograful lui Neagoe Basarab, scriind pe la 1520, califică mai pretutindeni Țara Românească: Panonie” (Icr, 73). În letopisețul lui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și cuvântul Panonia, constatare făcută tot de Hasdeu, care spune că „biograful lui Neagoe Basarab, scriind pe la 1520, califică mai pretutindeni Țara Românească: Panonie” (Icr, 73). În letopisețul lui Grigore Ureche, păstorii au descoperit Moldova „pogorând după vânat den munții ungurești (p. 75), „între acei păstori fost-au și Dragoș, care au venit de la Maramorăș” (p. 76), care era parte a Ungariei. Dacă luăm în considerație și introducerea de către Simion Dascălu în cronica lui Ureche a „craiului unguresc Laslău”, care a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vânat den munții ungurești (p. 75), „între acei păstori fost-au și Dragoș, care au venit de la Maramorăș” (p. 76), care era parte a Ungariei. Dacă luăm în considerație și introducerea de către Simion Dascălu în cronica lui Ureche a „craiului unguresc Laslău”, care a gonit pe tătari din Moldova pentru a oferi ungurenilor maramureșeni un loc curățat de alte seminții, putem avea revelația adevărului: întreg spațiul romanic din nord estul Carpaților, din estul și sudul acestora, și chiar cel de peste Dunăre
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se plece cu toată țara. Iar Pătru, cu agiutoriul ungurescu au apucat țara” (Ureche, p. 78 urm.). Hotarele Ungariei sunt date de Toppeltin de Mediaș în ale sale „Origine et occasus Transsylvanorum” unde se artă că la 1383 Ludovic, craiul unguresc, era domn și „al noroadelor din Ardeal, al Moldovei și Țărei Românești, al Misiilor amânduror (cării îi ” dzicem, cei de Jos, acmu Dobrogi, iar Misia cea de Sus, câtă ieste de la Pravadia pe Dunăre în sus, pân aproape de Beligrad, pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Costin duce în antichitate stăpânirea Ungariei asupra spațiului extracarpatic, spunând despre Traian că: „Elŭ cu vița cestui neamŭ [latin] Țara Rumânească Împlut-au, Ardeaul totŭ și Moldovenească. Podulŭ preste Dunăre-n Țara Rumânească L-au trecutu-și oștile-n Țara Ungurească. Pre acela pod au trecutŭ Moldoavei stremoșii, Bătând război cu dachii...” (p. 326) Ideea că Traian a venit în Țara Ungurească și s-a luptat acolo cu dacii exprimă o viziune istorică pe care astăzi o respingem. Cu câteva sute
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Împlut-au, Ardeaul totŭ și Moldovenească. Podulŭ preste Dunăre-n Țara Rumânească L-au trecutu-și oștile-n Țara Ungurească. Pre acela pod au trecutŭ Moldoavei stremoșii, Bătând război cu dachii...” (p. 326) Ideea că Traian a venit în Țara Ungurească și s-a luptat acolo cu dacii exprimă o viziune istorică pe care astăzi o respingem. Cu câteva sute de ani în urmă ea era însă acceptată, cum rezultă din faptul că în manuscrisul C al operei lui Costin a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dacii exprimă o viziune istorică pe care astăzi o respingem. Cu câteva sute de ani în urmă ea era însă acceptată, cum rezultă din faptul că în manuscrisul C al operei lui Costin a fost introdusă glosa marginală Decebal, rege unguresc în dreptul textului lui Costin: Decebal, regele dacilor (p. 221, 391). Statul dacic ca stat federal continuat în formula Panoniei sau Ungariei rezultă și din aceea că cronicarul notează ca sinsemantice denumirile huni, maghiari, ugri (p. 268) la care Cantemir va
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a tot ce este valoros în gândirea istorică românească. Recuperarea este distribuită în trei subcapitole: Cronicarii; Filologii; Antilatiniștii. CRONICARII Grigore Ureche (1590/1595 - 1647), cronicar al Țării Moldovei, nu poate eluda faptul că „românii câți se află locuitori în Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramureș, de la un loc sânt cu moldovenii și toți de la Râm se trag“ (p. 132), dar forțează argumentele prin care crede că poate fi justificată independența statală a voievodatului Moldova. Ideea de bază este că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
barbarilor care le atacau mereu, astfel că țara „s-a pustiit“. În felul acesta popularea și întemeierea Moldovei, întinderea ei până la Nistru și mare, s-ar fi făcut în urma unui nou descălecat, realizat de data aceasta de „păstorii din munții ungurești“. Povestea acestui descălecat s-a construit pe interpretarea tendențioasă a sintagmei „Blachii ac pastores Romanorum“ despre care am vorbit mai sus. Și cum o țară nouă trebuia să aibă și un nume nou, a fost inventată basna cu cățeaua Molda
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-i istorie: „Iată că-ți dau mijloc ușor și foarte prea lesne, pre limba ta cea din naștere, să înțelegi și să știi din ce și de când și cu ce vină și sfaturi au perit (sau) se-au schimbat Crăia Ungurească, puternică foarte în vremile sale, lată și avută, cât de-abia de are soție atocma din toate alte crăii” (p. 277). Implicațiile etnolingvistice ale schemei descălecatului. Înlocuirea istoriei vii cu un artificiu a însemnat denaturarea istoriei poporului român și a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în timpul descălecatului, când se schimbă și „graiul cel chiar românescŭ”(p. 273): „O parte însă mai mică, și substantive și verbe, au în sine împrumuturi din toate limbile vecine, dar mai mult din cea slavă, iar mai puțin din limbile ungurească și turcească” (p. 212), „limba valahilor ieste limba vechilor romani, amestecată sau mai mult stricată cu sârbească, rusască, dățască, horvățască, slovenească proci” (p. 271); „Și aceasta ieste pricina de s-au străcat lăcuitorii acestor țări graiul acum la a doo
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Vlad, Dragomir, Stanomir (p. 229), titlurile de hospodar, voievod (p. 236), de postelnic (p. 238); o parte din substantive și verbe „au în sine împrumuturi din toate limbile vecine, dar mai mult din cea slavă, iar mai puțin din limbile ungurească și turcească” (p. 212). Prin ceața densă lăsată pe istorie, străbat cu greu câteva crâmpeie de adevăr: a) Cuvântul ungur nu este la origine nume etnic pentru o populație ugro-finică, el exista chiar înainte de Atila: o glosă marginală la Poema
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ceața densă lăsată pe istorie, străbat cu greu câteva crâmpeie de adevăr: a) Cuvântul ungur nu este la origine nume etnic pentru o populație ugro-finică, el exista chiar înainte de Atila: o glosă marginală la Poema Polonă face precizarea: „Decebal, rege unguresc” (p. 391); „Țara Ungurească” este totuna cu „Țara Panoniei” (p. 392) și cu Muntenia (p. 326); însuși Costin vorbește, pentru epoca ulterioară venirii în Panonia a unui grup de populație ugro finică, de unguri nemțești (p. 280) și de ungurii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
istorie, străbat cu greu câteva crâmpeie de adevăr: a) Cuvântul ungur nu este la origine nume etnic pentru o populație ugro-finică, el exista chiar înainte de Atila: o glosă marginală la Poema Polonă face precizarea: „Decebal, rege unguresc” (p. 391); „Țara Ungurească” este totuna cu „Țara Panoniei” (p. 392) și cu Muntenia (p. 326); însuși Costin vorbește, pentru epoca ulterioară venirii în Panonia a unui grup de populație ugro finică, de unguri nemțești (p. 280) și de ungurii români (p. 258). Hunii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
etnolingvistic mult mai vechi decât își închipuia el, având o largă bază populară și teritorială. Ajungând cu prezentarea evenimentelor la epoca descălecatelor Munteniei și Moldovei, Cantemir cercetează mai atent opera lui Antonio Bonfini, „istoricul carele între toți scriitorii pentru lucrurile ungurești mai curat și mai credincios să are” (HVR, p. 444). Citatul acesta este din capitolul al IV-lea din cartea a IX-a. După aceasta autorul lasă un spațiu de cinci capitole, numerotându-le pe următoarele de la X la XVIII
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
IX-a. După aceasta autorul lasă un spațiu de cinci capitole, numerotându-le pe următoarele de la X la XVIII. Capitolul al X lea este intitulat: „Arată-se precum românii cești dincoace de Dunăre să fie luat protecția lui Andreas craiul unguresc” (p. 445). Capitolele rămase necompletate (V-IX), de la lauda adusă lui Bonfini până la supremația crăiei ungurești șí asupra spațiului extracarpatic, nu puteau cuprinde decât starea de apartenență a tuturor românilor la un regat continuator al Daciei lui Burebista și a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Bonfini și la alți istorici ai Ungariei și constatând dependența de Ungaria a spațiului românesc extracarpatic înainte de cel de al doilea descălecat (HVR, p. 446, 469), D. Cantemir a avut revelația desprinderii voievodatelor, banatelor și a altor feude din Crăia ungurească, aceasta structurată în hotarele vechii Unii, construite de traci și preluate apoi de romanitate. Inițial Cantemir îl ia ca martor pe Bonfini în sprijinul concepției sale despre romanizare afirmând că acest „om străin și ungurean cu deschise cuvinte zisele noastre
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și mișcărilor care s-au petrecut în ea, cadrul stabil în care spațiul tracic a devenit spațiul romanității orientale. Miron Costin fusese cu un pas înainte întrucât, scriind istoria românilor extracarpatici, el o completează pe aceasta cu Istoria de Crăia Ungurească a lui Laurențiu Toppletin de Mediaș. Limba română în viziunea lui D. Cantemir Subordonând istoria neamului românesc și a limbii acestuia provinciei sale natale, D. Cantemir vorbește în Descriptio Moldaviae (DM) de „limba moldovenească” descendentă direct din limba latină, „mamă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Lexiconului reflectă menirea acestuia. Început de Samuel Micu ca dicționar român latin, în ideea amintitei continuități de neam și de limbă, el a fost preluat de Vasile Kolosy, „care lexiconul lui Klein foarte mult l-au avuțit și cu limbile ungurească și nemțească l-au adaus”, punând astfel etnia românilor alături de celelalte limbi și popoare ale imperiului austro-ungar. A urmat Ioan Coneli care, din porunca și cu spezele lui Samuil Vulcan, „de nou a înmulțit și scris” lexiconul. La acest stadiu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că au venit în masă în Panonia la finele secolului al IX-lea și începutul secolului următor. „În epoca străromână, apreciază Pușcariu, nu se poate constata nici o influență maghiară, iar în celelalte dialecte române nu găsim nici un împrumut din limba ungurească. Cele câteva cuvinte de origine ungurească la transdanubieni, ca arom. varoș sau cucie le-au venit prin mijlocire slavă” (p. 309). Este greu de imaginat cum o cincime din fondul de cuvinte vechi ale limbii române (a alcătui, a bănui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Panonia la finele secolului al IX-lea și începutul secolului următor. „În epoca străromână, apreciază Pușcariu, nu se poate constata nici o influență maghiară, iar în celelalte dialecte române nu găsim nici un împrumut din limba ungurească. Cele câteva cuvinte de origine ungurească la transdanubieni, ca arom. varoș sau cucie le-au venit prin mijlocire slavă” (p. 309). Este greu de imaginat cum o cincime din fondul de cuvinte vechi ale limbii române (a alcătui, a bănui, belșug, a cheltui, a făgădui, a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
națiune, ideea națională, deoarece ne vom apăra demnitatea; acea demnitate pe care noi, Românii, am primit-o În „dar” - ca pe o ofrandă, se’nțelege, a viselor și luptelor antecesorilor noștri, indiferent că erau moldoveni, munteni sau trăitori În țara ungurească! - odată cu Întregirea națională! Fapt, proces, eveniment major Întâmplat nu foarte departe În timp, deși unor tineri, cosmopoliți prin vârstă și prin elanul firesc universalist al tinereții, li se poate părea Înecat Într-un trecut prăfuit și istoric. (Am mai povestit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]