1,279 matches
-
ai unora din cele mai puternice ziare din țară. Charles Sumner a intrat și el în noul partid. Liberal-republicanii, împreună cu dezorganizatul Partid Democrat l-au nominalizat pentru cursa prezidențială pe Horace Greeley. Grant a compensat plecările din partid recrutând veterani unioniști, și atrăgându-și susținerea facțiunii „Stalwart” partidului său, și partidelor republicane din Sud. Grant a câștigat lejer alegerile, iar Partidul Liberal Republican s-a destrămat și numeroși foști susținători ai săi—chiar și foști aboliționiști—au abandonat cauza Reconstrucției. În
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
procurorul P.H. Harris din Districtul Judiciar nr. 12 au fost împușcați de pe cal într-o ambuscadă la 8 octombrie 1873 în timp ce mergeau spre tribunal. Una din văduve a scris Departamentului de Justiție că soțul ei a fost ucis deoarece fusese unionist și din cauza „...eforturilor depuse pentru a-i descoperi pe cei ce au comis o crimă..." {US Senate Journal January 13, 1875, pp. 106-107}. În Nord, alegerile erau ca un concurs sportiv, datorită atitudinii pașnice a concurenților. Dar în Sudul Îndepărtat
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
râului Mississippi după Bătălia de la Vicksburg, separând Confederația în două. Avantajele materiale și numerice ale Nordului s-au concretizat în 1864 când Ulysses S. Grant a măcinat armata lui Robert E. Lee în mai multe bătălii de uzură, iar generalul unionist William Sherman a ocupat orașul Atlanta, capitala statului Georgia, pentru ca apoi să se deplaseze spre Oceanul Atlantic. Rezistența Confederației s-a prăbușit după ce Lee s-a predat lui Grant la Appomattox pe 9 aprilie 1865. Războiul, care este conflagrația cu cele mai multe
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
de pe teatrul vestic de operațiuni în Războiul civil american, bătalie dată în zilele de 6 și 7 aprilie 1862, în sud-vestul statului Tennessee. Forțele confederate, sub conducerea generalilor Albert Sidney Johnston și P.G.T. Beauregard au lansat un atac-surpriză împotriva armatei unioniste condusă de general-maior Ulysses S. Grant și a fost foarte aproape de a obține o victorie. În prima zi a bătăliei, confederații au lovit cu intenția de a îndepărta unioniștii de râul Tennessee înspre mlaștinile dinspre pârâul Owl Creek aflate la
Bătălia de la Shiloh () [Corola-website/Science/314466_a_315795]
-
Sidney Johnston și P.G.T. Beauregard au lansat un atac-surpriză împotriva armatei unioniste condusă de general-maior Ulysses S. Grant și a fost foarte aproape de a obține o victorie. În prima zi a bătăliei, confederații au lovit cu intenția de a îndepărta unioniștii de râul Tennessee înspre mlaștinile dinspre pârâul Owl Creek aflate la vest, în speranța de a învinge Armata Tennessee a lui Grant înainte ca aceasta să facă joncțiunea cu Armata Ohio a generalului-maior Don Carlos Buell. Liniile confederate au căzut
Bătălia de la Shiloh () [Corola-website/Science/314466_a_315795]
-
înspre nord-est, spre Pittsburg Landing. O poziție pe un drum ușor în vale, denumită "cuibul de viespi", apărata de oamenii generalului de brigadă Benjamin M. Prentiss și de diviziile lui W.H.L. Wallace, a furnizat timp suficient pentru ca restul liniei unioniste să se stabilizeze sub protecția numeroaselor baterii de artilerie. Generalul confederat Johnston a murit în timpul primei zile de lupte și Beauregard, secundul său, a decis să nu atace ultimele poziții unioniste în acea noapte. Întăririle din partea generalului unionist Buell au
Bătălia de la Shiloh () [Corola-website/Science/314466_a_315795]
-
H.L. Wallace, a furnizat timp suficient pentru ca restul liniei unioniste să se stabilizeze sub protecția numeroaselor baterii de artilerie. Generalul confederat Johnston a murit în timpul primei zile de lupte și Beauregard, secundul său, a decis să nu atace ultimele poziții unioniste în acea noapte. Întăririle din partea generalului unionist Buell au sosit în cursul serii și au întors situația în dimineața următoare, când el și Grant au lansat un contraatac de-a lungul întregii linii. Confederații a trebuit să se retragă din
Bătălia de la Shiloh () [Corola-website/Science/314466_a_315795]
-
restul liniei unioniste să se stabilizeze sub protecția numeroaselor baterii de artilerie. Generalul confederat Johnston a murit în timpul primei zile de lupte și Beauregard, secundul său, a decis să nu atace ultimele poziții unioniste în acea noapte. Întăririle din partea generalului unionist Buell au sosit în cursul serii și au întors situația în dimineața următoare, când el și Grant au lansat un contraatac de-a lungul întregii linii. Confederații a trebuit să se retragă din cea mai sângeroasă bătălie din istoria Statelor Unite
Bătălia de la Shiloh () [Corola-website/Science/314466_a_315795]
-
Arthur, Adelia și Aurelia. Bierce și-a părăsit casa la cincisprezece ani pentru a deveni ucenic tipograf la un mic ziar din Ohio. La izbucnirea Războiului Civil American, Bierce s-a înrolat în Regimentul 9 de infanterie Indiana al Armatei Unioniste. El a participat la campania Operațiunea din Virginia de Vest (1861), a fost prezent la „prima bătălie” de la Philippi și a fost elogiat în presă pentru curajoasa acțiune de salvare din bătaia focului a unui camarad grav rănit în Bătălia
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
Kentucky își declarase neutralitatea în lupta pentru păstrarea Uniunii. Această neutralitate a fost încălcată mai întâi la 3 septembrie când generalul confederat Gideon J. Pillow, sub ordinele generalului, a ocupat orașul Columbus și apoi două zile mai târziu de generalul unionist Ulysses S. Grant care, din proprie inițiativă, a ocupat Paducah. Din acest moment, niciun adversar nu a mai respectat declarația de neutralitate a statului și confederații au pierdut avantajul; zona-tampon furnizată de Kentucky nu mai putea fi folosită pentru apărarea
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
voi întoarce la Fort Henry.” Halleck a transmis la Washington: „Fort Henry este al nostru. Drapelul a fost din nou înălțat pe pământul Tennessee-ului. Nu va mai fi coborât niciodată.” Dacă Grant ar fi fost la fel de precaut ca alți generali unioniști și ar fi amânat plecarea cu două zile, bătălia nu ar mai fi avut loc, deoarece la 8 februarie, Fort Henry era complet inundat. Cu toate acestea, populația Uniunii a tratat victoria de la Fort Henry ca pe una glorioasă. În
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
treacă armata lui Johnston în drumul său spre Corinth, Mississippi, în preludiul bătăliei de la Shiloh. După căderea Fortului Donelson în mâinile armatei lui Grant la 16 februarie, cele două rute majore de transport fluvial din vestul Confederației au devenit rute unioniste de mișcare a trupelor și proviziilor. Așa cum bănuia și Grant, această acțiune a flancat forțele confederate la Columbus, obligându-le la scurt timp după aceea să se retragă din oraș și din vestul Kentucky-ului. Deși strâns asociat cu Fort Donelson
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
niciun suport, tânjește după Țară și după prezenta mamei ei căreia îi duce lipsă în aceste momente grele. Într-un final, armata confederata este nevoită să arunce în aer depozitele de muniții din Atlanta și abandonează orașul în mâinile armatei unioniste. Melanie naște un băiețel al cărui nume este Beauregard, după care Scarlett decide să se refugieze la Țară cu orice preț. Apelează la Rhett, pe care il implora să îi ducă pe ea, Wade, Melanie, Beau și Prissy la Țară
Pe aripile vântului (roman) () [Corola-website/Science/323987_a_325316]
-
fiul politicianului Sir William Michael John Grylls, membru al Partidului Conservator, și al lui Lady Grylls (născută Sarah Ford). Bunicii săi din partea mamei au fost, de asemenea, persoane publice: Patricia Ford a fost membru al Parlamentului (Camera Comunelor) din partea Partidului Unionist Ulster, prima femeie din Irlanda de Nord membru al Parlamentului, în vreme ce bunicul său, Neville Ford, a fost jucător de top de cricket. Sora sa mai mare, Lara Fawcett, este antrenor de tenis iar Grylls, în episodul din "Man vs Wild" realizat alaturi
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
și balade, au un puternic caracter conservator, grație unor străvechi cutume și interdicții de interpretare în afara unui interval de timp consacrat (12 zile pe an). După săvârșirea procesului de metamorfoză (saltul în baladă), a apărut un context istoric, prielnic aspirațiilor unioniste, care i-a transformat pe cei trei eroi în exponenți ai celor trei provincii. Din acest moment, specificitatea a îngrădit definitiv orice potențială evadare în spații extraromânești. Studiul lui Adrian Fochi ("Miorița", 1964) semnalează prezența Mioriței, în fragmente sau texte
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
dintre ideologii Revoluției de la 1848 în Moldova, fiind autorul petiției "Dorințele partidei naționale din Moldova". După Războiul Crimeii, prințul Grigore Alexandru Ghica l-a însărcinat cu elaborarea unui pachet de legi pentru abolirea robiei romilor. Împreună cu Alecsandri, a editat revista unionista "Steaua Dunării", a jucat un rol important în timpul alegerilor pentru Divanurile ad-hoc, și l-a promovat cu succes pe Cuza, prietenul său pe tot parcursul vieții, la tron. Kogălniceanu a sustinut prin propuneri legislative eliminarea rangurilor boierești și secularizarea averilor
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
parte din cerințele Revoluției de la 1848 au fost îndeplinite de Tratatul de la Baltalimani, prin care cele două puteri suzerane ale "Regulamentului organic" Imperiul Otoman și Imperiul Țarist l-au numit pe Grigore Alexandru Ghica, un susținător al cauzei liberale și unioniste, ca Prinț al Moldovei (pe de altă parte, se confirmă înfrângerea puterii revoluționare din Țară Românească). Ghica a permis întoarcerea inițiatorilor evenimentelor din 1848 din exil, și i-a numit pe Kogălniceanu, Costache Negri și Alexandru Ioan Cuza în funcții
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
ia în considerare acordurile de la Paris, și în special Convenția din 1858 în ceea ce privește cele două țări, si o Constituție a României, pe loc până în 1864. În plus, Kogălniceanu a început tipărirea revistei "Steaua Dunării" în Iași: un purtător de cuvânt unionist, acesta publicare a primit sprijin din partea lui Alecsandri și a sa publicație "România Literară". Kogălniceanu l-a încurajat pe Nicolae Ionescu să publice revista "L'Étoile de Danube" în Brussels, ca o variantă în limba franceză a publicației "Steaua Dunării
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
viitor și permanent. Proiectul a fost din prima respins de o mare majoritate a Adunării, ceea ce a dus, după părerea lui Kogălniceanu, la crearea a doi poli, unul liberal și unul conservativ, înlocuind unionismul și cauzând conflicte în fosta majoritate unionista (care a dus la formarea partidelor Național Liberal și Conservativ). Dejucând planurile opoziției de Vogoride și grupul său de discipoli conservator în timpul noilor alegeri pentru Divan, Kogălniceanu a fost capabil să-l promoveze Cuza în Moldova pe 17 ianuarie 1859
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Nectarie Hermeziu, locțiitorul de episcop de la Român), fiind anunțat public de Ion Roată, reprezentantul țărânilor pentru județul Putna. În timpul anului 1859, Kogălniceanu a stat din nou în Divanul ad-hoc și a adunat sprijin pentru Cuza de la toate facțiunile din tabăra unionista, promovând în același timp lui candidatura în București - prin urmare, profitând de ambiguitățile din Tratatul de la Paris. La 24 ianuarie 1859, în urma dublei alegeri că domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza se realizează de fapt unirea Principatelor. Noul domnitor este
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Ion Roată, unul dintre deputații țărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată și Unirea" este o glumă cu multă finețe satirică la adresa stratului conducător al țării, care nu voiește a recunoaște drepturile țărănimii. Pe când se discutau punctele programului partidului unionist prin toate cercurile sociale din Moldova, mai mulți boieri, membri ai partidului, cheamă pe deputații țărani ca să le explice programa și în special chestiunea „Unirii”. Toți țăranii păreau convinși de argumentele boierilor afară de Moș Ion Roată. În cele din urmă
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
al României în vara anului 1940, în cadrul guvernului Ion Gigurtu. Gândirea sa economică a trezit interes în America de Sud. Mihail Manoilescu s-a născut la 9 decembrie 1891, la Iași, într-o familie aristocratică moldoveană, ai cărei reprezentanți au fost cărbunari, unioniști, socialiști, conservatori: ”Cel mai îndepărtat dar și cel mai ilustru strămoș al meu a fost Logofătul Tăutu, atâtea decenii cel dintâi sfetnic al lui Ștefan cel Mare și al urmașului său Bogdan. Un descendent al marelui logofăt, Ioniță Tăutu - frate
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
clucerul Constantin Bădărău - fiul Marghioliței Tăutu și al vel serdarului Niculiță Bădărău - a fost deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei în două rânduri: în 1857 și 1859, ales al boierilor mici din județul Iași. Deși fusese secretarul lui Vogoride, era unionist pasionat, ceea ce l-a făcut să-și cheltuiască toată averea în lupta pentru triumful cauzei Unirii. Tatăl meu, care, deși absolvent al Academiei Mihăilene în fruntea promoției sale, a rămas toată viața un institutor, a fost militant entuziast al Partidului
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
de la prima propunere legislativă; aceștia se temeau de discriminări și de pierderea privilegiilor economice și sociale în cazul în care catolicii irlandezi ar fi obținut puterea politică. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, sentimentul unionist era deosebit de puternic în părți din Ulster, unde industrializarea era mai frecventă spre deosebire de restul agrar al insulei. Exista temerea că se vor introduce taxe vamale care vor afecta grav regiunea. Tot în zona Ulsterului, populația protestantă era majoritară în patru
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
Exista temerea că se vor introduce taxe vamale care vor afecta grav regiunea. Tot în zona Ulsterului, populația protestantă era majoritară în patru comitate și destul de semnificativă în celelalte. Sub conducerea dublinezului din și al lui , originar din nord, din , unioniștii au trecut la acțiuni militante pentru a se opune "Coerciunii Ulsterului". După adoptarea Legii Autonomiei în Parlament în mai 1914, pentru a evita rebeliunea Ulsterului, primul ministru britanic H. H. Asquith a introdus o Lege de Amendare care a fost
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]