KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

vrut să-și descopere motivele cele mai ascunse, sfârși prin a ridica din umeri cu un aer plictisit: Deja nu mă mai iubea nimeni, murmura în cele din urmă. —Cum adică? — Toți se uitau la mine ca si cum m-ar fi urât. Făcu un semn către Tapú Tetuanúi, care se află la prova, cercetând cu atenție orizontul. Cred că până și el, care a fost mereu cel mai bun prieten al meu, avea senzația că l-am trădat. Își ridică ochii spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

în flăcări. — Orice ai face, îi spune tipul spilcuit, dacă ai notițe, nu te uita pe ele pentru că în obiectivul camerei va rămâne creștetul capului. Producătorii de platou, spune el, nu-i suportă pe cei care-și aduc notițe. Îi urăsc pe cei care nu încearcă să-și mascheze scopul. Producătorii îți spun: “Fii produsul tău. Nu-ntinde coarda”. Ca o ironie a sorții, aceiași producători ți se adresează cu “Roată Fitness”, pentru că asta scrie în căsuța ta din desfășurător. Scrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
le-am lipit pe pereții dormitorului. Pungile cu sedative le-am vârât sub pat. Heroina și cocaina le-am ascuns în borcanul de zahăr. Într-o singură zi, toată lumea care l-a iubit până acum pe Kenny Wilcox îl va urî de acum înainte. Micul Danny din vecini se va transforma dintr-un simbol al copilăriei într-un monstru. În versiunea mea, seara trecută Kenneth Wilcox mi-a fluturat un pistol pe sub nas. A strigat că nimănui nu-i pasă. Lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
c-o să auzim ultimele cuvinte ale domnului Whittier. Eroziune Un poem despre domnul Whittier — Aceleași greșeli pe care le făceam când locuiam în caverne, spune domnul Whittier, le facem și azi. Așa că poate ne e dat să ne batem și urâm și torturăm unii pe alții... Domnul Whittier își apropie scaunul cu rotile de marginea scenei, domnul Whittier cu mâinile lui pătate, cu țeasta lui pleșuvă. Cutele feței lăsate par să-i atârne de cei doi ochi prea mari, de ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
bani gata. Pedofili. Pornografi. Prostituate. Dacă glonțul următor ți-e sortit. Cu fața năpădită de victime și criminali, în albnegru, Directoarea Tăgadă spune: — Ai putea muri pentru transexualii care trăiesc din ajutor social... Sau pentru travestiți. Pentru oameni care te urăsc, și pentru oameni care te-ar numi erou. N-ai cum să faci diferența când îți vine sorocul. — Și dacă ești prost de-a binelea, spune Directoarea Tăgadă, mori făcându-ți încă speranțe. Că ai făcut lumea puțin mai bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

IAȘI 2003 Mamei mele PROLOG În clipa în care se întinse în pat, crezu că numai gândul la Aniela o mai putea salva. Ascultase tăcută vocea stinsă, încărcată de sentimentul vinovăției, a soțului ei. Simțise, prin telefon, că suferă, regretă, urăște slăbiciunea care-i luase mințile și-l făcuse să greșească. Sub influența nopții albe, petrecute într-o sfâșietoare singurătate, golită de orice gând și rațiune, fu convinsă că știa ce se întâmplă în sufletul bărbatului ei. O părăsea, cu inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cu fructe ori legume pe care unul sau altul le aducea în curte pentru unchii ei dar nimeni, niciodată, nu se oprise la poartă să-i lase doamnei Leon un lucru cât de mic. Această veșnică aducere-aminte o făcu să urască anonimatul și sărăcia de care se loveau la fiecare pas. Nici Bica nu era bogată dar Luana vedea poștașul aducându-i pensia și grămăjoara de bani pe care acesta i-o înmâna i se părea destul de consistentă. Inspirată și perseverentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
îi dădu și mai mult curaj. Văzând că metoda dă roade, Luana perseveră. Și în timp ce copiii își făceau cruce și se rugau pentru ea la "Doamne Doamne", până în seară, învăță să meargă pe bicicletă. Dan și Ema ajunseseră s-o urască. Nu mai aveau cu cine să se joace. "Ascunsa", "Prinsa" și "Pac-Pac", toate erau de domeniul trecutului. Jocul de fotbal se mutase pe altă stradă, cel cu mașinuțele nu mai avea cine să-l conducă. Luana, plină de fantezie, construia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ameți. O văzu, cu ochii minții, pe verișoara ei stând agățată cu picioarele în coroana înverzită și în clipa aceea știu că ea, nicicând, nu se va afla acolo lângă Luana, făcând ce face Luana, trăind ce trăiește Luana. O urî pentru asta cu durerea și conștiința gândului că ea va sta, acolo sus, numai în vis. * * * Aglomerația de ființe care pe cei mai mulți îi sufoca, pentru micuța Luana era imperios necesară. La prânz, când toți dormeau și curtea se afunda într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
își încrucișa brațele în fața ochilor, se chircea și aștepta lovitura puternică a uriașei femei cu umilința unui câine. Mâna grea a învățătoarei îl dezechilibra și de multe ori Teodor cădea grămadă la picioarele ei. Colegul de bancă al Luanei era urât și pistruiat iar ea nu-l putuse suferi din prima clipă. I se băga în suflet și-i punea tot felul de întrebări. Niciodată nu știa ce temă le-a dat învățătoarea, își uita cărțile acasă, dar cel mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ea Sanda, Bica, părinții lui Dan. Cei mari se certară îngrozitor iar lui Dan îi fu interzis să-i mai vorbească. Devastată, Luana refuză să mănânce, să mai iasă afară. Sanda confirmă varianta lui Dan și Luana aproape că o urî pentru asta. Nimeni nu ținea cu ea. Bica încercă s-o împace explicându-i că Sărbătoarea Crăciunului este o bucurie și o împlinire a sufletului, nicidecum una lumească, materială. Spune-i iernii să nu ningă! Luana suferi îngrozitor și dușmăni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
fi vrut s-o ia în brațe, s-o alinte și să-i mângâie părul dar nu avu curajul să facă asta. Nu înțeleg ce-i cu el, Luana. L-ai supărat cândva, de acord, dar nu știu de ce te urăște într-atât. În definitiv, cu toții avem micile noastre dezamăgiri. Stătură unul lângă altul până sună clopoțelul și atunci când fata, ștergându-și lacrimile, dădu să se ridice, băiatul spuse dintr-o dată: Rosti e marcat de o viață plină de nenumărate reguli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ce-a fost între noi? Ernest dădu semne de nerăbdare. Doar nu-ți închipui c-ai fost singura? Luana, sunt foarte ocupat. Plecă, lăsând-o singură, pradă unei disperări îngrozitoare. Parcurse drumul spre casă privind luna agățată sus pe cer, urând-o cu toată ființa, așa cum nu urâse nimic până atunci. În cameră pictă doi ochi albaștri imenși, devastatori și-i atârnă deasupra patului. Timp de o săptămână nu mâncă și nu vorbi. Se întorcea de la cursuri, încuia ușa și refuza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
semne de nerăbdare. Doar nu-ți închipui c-ai fost singura? Luana, sunt foarte ocupat. Plecă, lăsând-o singură, pradă unei disperări îngrozitoare. Parcurse drumul spre casă privind luna agățată sus pe cer, urând-o cu toată ființa, așa cum nu urâse nimic până atunci. În cameră pictă doi ochi albaștri imenși, devastatori și-i atârnă deasupra patului. Timp de o săptămână nu mâncă și nu vorbi. Se întorcea de la cursuri, încuia ușa și refuza să iasă, în ciuda insistențelor Cristinei. Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
fierbinți. Luana încerca, eroic și zadarnic, să se elibereze. Simțea trupul cald și dorința lui pentru ea, se înmuia încet sub pasiunea lui și se trezi sărutându-l, căutându-l, smulgând hainele de pe el. În liniștea de apoi, ea se urî pentru slăbiciunea de care dăduse dovadă. Ștefan îi mângâie buclele căzute șuvoaie pe pernă. Pe cine ești geloasă? Ea întoarse capul, supărată. De parcă n-ai ști... Dacă te referi la madam Bumbescu, ești cea mai prostuță fată pe care am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cam ce reprezenta, la ora aceea, o astfel de ocupație, ea se încărca din nou cu speranțe deșarte. În sesiunea de vară a anului V nu se prezentă la examene. Își făcu o pasiune sadică din a dormi în neștire, urând orele dimineții care nu-i aduceau nimic și pe nimeni în preajmă. Ștefan venea și pleca pe muțește, fără s-o certe că zace în pat sau că nu e mâncare gătită în casă. În adâncul sufletului, nu-i înțelegea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
sfârșitul anului I de facultate, înveninat de o aversiune oarbă împotriva a tot ceea ce reprezenta femeia pe pământ. La scurt timp, descoperi că tânăra soție avea structura sufletească a femeii care-l adusese pe lume. Rece, neîndurătoare, obsedată de disciplină. Urî și mai mult toate reprezentantele acestui sex "slab" dar mai ales pe fata din liceu, care continua să-i bântuie fanteziile, visele, amintirile. Așteptase, cu o răbdare despotică, trecerea celor zece ani, pentru a-i arunca în față disprețul. Gândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
o împovărase mama natură ori poate mama ce-i dăduse viață și apoi o abandonase, avea momente când renunța la calitatea de șefă și se reîntorcea la cea de prietenă. Se apropia, mieroasă, de Luana și-o întreba: De ce mă urăști? Ce ți-am făcut? Nu ți-am fost eu, întotdeauna, o prietenă bună? La ce bun atâta dușmănie când nu avem nimic de împărțit? Eu am de toate în timp ce tu n-ai bărbat, n-ai copii, vai de capul tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
o întoarcere fusese Ștefan. Bărbatul pe care ea îl înșelase. Ar fi dat orice să afle că partea reală a visului nu cuprindea și infidelitatea lui Radu. Deși numele lui o făcea să-și iasă din minți, nu-l putea urî întru totul. Reprezentase unealta împlinirii pedepsei divine. Uneori, Dumnezeu întârzia să-i lovească pe păcătoși dar niciodată nu uita să o facă. Continuând să-și consume nervii și timpul vorbind fără să fie luat în seamă, să fie primit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
la rutina de zi cu zi, Luana va constata că-și mai iubește încă bărbatul. Că în ciuda suferinței pe care i-o provocase, sentimentul de afecțiune adânc înrădăcinat persistă. Va trece prin tot felul de negări și resentimente, îl va urî și-l va iubi, îl va alunga și-l va dori înapoi, în egală măsură. Trecuse prin așa ceva. Știa, cu exactitate, ce urma să se întâmple în inima și mintea Luanei. Pentru el fusese simplu, pentru el existase ea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
acceptase lipsa permanentă a tovarășului de viață, îi respectase și apreciase efortul, ea își bătuse joc de munca soțului ei, îl înșelase, ca ultima stricată. Și cu cine! Cu Rosti Seneg, cel pe care susținuse, sus și tare, că-l urăște și disprețuiește. Dacă nu-mi vorbești despre frământările tale, de mâine nu-ți mai trec pragul casei. Luana o privi cu ochi mari, neîncrezătoare. Căutătura severă a femeii o făcu să înțeleagă că vorbea serios. Își căută cuvintele dar nu știu cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891

refuz, a zis Margaret. L-a luat de mână și l-a tras spre ușă. Ești cu mine, nimeni n-o să crâc nească. E unul dintre acele privilegii dezgustătoare rezervate occidentalilor În tr-un loc ca ăsta. Toți spun că-i urăsc pe occiden tali, dar ime diat ce un orang putih le calcă pragul, capătă tot ce poftește. E drept că cel puțin unul din doi blanquitos nu respectă regulile și se comportă dezgustător, dar astă seară am chef de o

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
fi păstrat obiceiul. — Povestea numită Konfrontasi a devenit o obsesie, ceva de-a dreptul esențial pentru el. Aș zice că nici alegerea acestui termen nu-i Întâmplătoare. Vrea să se confrunte cu toți, În special cu Malaysia. E clar că urăște tot ce reprezintă țara asta. Cred că-i e nesuferit Îndeosebi gândul că o mică țară vecină devine independentă fără prea mari greutăți și se Îmbogățește, În vreme ce țara lui e-n rahat. — Vasăzică, tu nu crezi că-i o manevră

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
ciocolata! Mămica a pus lapte mai mult, ca să-ți fie pielea și mai frumoasă. Când te-am văzut prima oară mi-am zis, Aiyoh, pielea băiatului ăstuia i așa de fină! Chiar și mititel erai tare frumos! Toți ceilalți erau urâți, slăbănogi și negricioși. Ce? Ce te uiți așa? Ce-ar fi să mergem la un restaurant astă-seară, așa, doar noi doi? Farah și Bob să stea acasă să-și facă lecțiile. Hai, las-o pe mămica să te invite! Tare

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
te Întreb, oare-i mai bine să fii oprimat de un străin, sau de cineva dintre ai tăi? Of, ești atât de naiv, nu pricepi nimic! S-o iau altfel. E mai bine să suferi din pricina cuiva pe care-l urăști, sau din pricina cuiva pe care-l iubești? Însă, chiar pe când era iarăși arătat cu degetul, Adam a observat că Din avea pleoapele grele, că i se Închideau și că tot clipea Încercând să rămână treaz. — E oare mai bine? repetase

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]