1,632 matches
-
a auzit bătăile inimii și le-a întins o mână pentru a-i așeza în vraful de cărți elaborat într-un timp record. Când ajungea cu urcarea unei cărți pe piscul desăvârșirii - se rostogolea din nou în arhive și începea urcușul alteia. Și pentru ca mărturisirile mele să nu fie confundate cu literatură publicitară, voi încerca să le susțin cu date din cărțile lui INO, ce se înalță într-un vraf de peste jumătate de metru pe noptiera mea, 33 la număr și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
că privirile sale prin arhive și biblioteci au zburat peste zeci de mii de pagini de documentare, la care se mai adaugă un număr impresionant de colaborări la ziare, reviste, almanahuri și publicații de specialitate - avem un tablou aproximativ al urcușului pe dealul lui Sisif de către amicul meu Ion N.Oprea. Această cantitate enormă de zile-muncă (în care se includ și nopțile) (și pe cei care știu ce înseamnă munca cu cartea - îi sperie) a determinat pe semnatarii materialelor din această
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
de mierle și... chircite, zilele adorm ca babele pe la porți și pe prispe și, spre final, navetiștii chirfosesc glodurile cu gândul la bucățica lor de pâine și la pensia pe care speră să o mai apuce.” În ,,Tinerețea mea”, evidențiază urcușul tineresc spre înălțime, dar și întoarcerea la matcă, fiindcă, ,,dorul de ai mei m-a biruit ca un uragan și m-am întors lângă țărâna părinților și nu m-am tânguit în durere și nu m-am pierdut în ceasul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
dumneavoastră să poată fi apreciat în toată plenitudinea sa emoțională. Lecturând, am trăit senzația că vă cunosc dintotdeauna și cu fiecare generație cineva din mine v-a fost undeva, în apropiere, trăind concomitent emoții triste sau bucurii, participând aievea la urcușuri și coborâșuri, dar mai ales, adept fidel fiind al acelui suprem principiu de viață al Dv.: „Cel mai prețios dar al omului este viața trăită frumos și demn”. Un alt admirator al Domniei Voastre vă aprecia cartea lansată astăzi 24
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
dumneavoastră să poată fi apreciat în toată plenitudinea sa emoțională. Lecturând, am trăit senzația că vă cunosc dintotdeauna și cu fiecare generație cineva din mine v-a fost undeva, în apropiere, trăind concomitent emoții triste sau bucurii, participând aievea la urcușuri și coborâșuri, dar mai ales, adept fidel fiind al acelui suprem principiu de viață al Dv.: „Cel mai prețios dar al omului este viața trăită frumos, cinstit și demn”. Un alt admirator al Domniei Voastre vă aprecia cartea lansată astăzi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mi inundă casa încă de la primele ore. La televizor mă lămuresc - dacă mai era nevoie de așa ceva - că Mircea Geoană pierde și președinția PSD, așa cum a pierdut și alegerile prezidențiale la 6 dec. 2009. Așa e în viață uneori, cu urcușuri, dar și coborâșuri, cu unele înfrângeri care-l remobilizează pe om, pregătindu-l pentru o viitoare victorie. Înseamnă că nici de data aceasta nu m-am înșelat când am anticipat această nouă înfrângere a d-lui Geoană și urmarea firească
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
umăr gălețile pline cu mortar și ținîndu-și cu greu echilibrul pe cele două schele: unul Înainta pe partea dreaptă, pînă la planșeul de la etajul Întîi; acolo era un mic palier, cu balustradă, ca să nu-și ia avînt prea mare la urcuș și să se lovească, Doamne ferește; de la palier se Înălța o altă schelă, care urca spre stînga, pînă la locul unde vărsau gălețile de mortar. Julius rămase preț de douăzeci de minute țintuit locului, singur-singurel și fără să stea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceva și peste cîteva minute se schimba echipa. PÎnă atunci lucrătorii se opinteau din greu suind pe schelă, odihnindu-se la jumătatea drumului, potrivindu-și găleata pe umăr și pornind iar În sus, În cea de a doua etapă a urcușului zidarul care suia se Întîlnea pe schelă față În față cu un alt zidar care cobora cu găleata goală și-i făcea loc, dar cum erau puși pe glume, adeseori Își dădeau coate sau se băteau cu palma peste dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
casă nouă? Nu-i ajunge vila pe care o are pe bulevardul Salaverry? — ... — Inginerul! Îl văzură pe inginer coborînd din mașină, Împreună cu arhitectul și dădură fuga să-și ia gălețile. Groapa cu mortar Îi aștepta plină, Începea din nou primejdiosul urcuș În șir indian al zidarilor. Această scurtă pauză, astăzi prelungită ceva mai mult datorită prezenței Iui Julius, Îi făcuse să piardă ritmul, se clătinau pe picioare mai ales pe prima parte a urcușului. „Haide, Julius“, Îi spuse arhitectul. Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi aștepta plină, Începea din nou primejdiosul urcuș În șir indian al zidarilor. Această scurtă pauză, astăzi prelungită ceva mai mult datorită prezenței Iui Julius, Îi făcuse să piardă ritmul, se clătinau pe picioare mai ales pe prima parte a urcușului. „Haide, Julius“, Îi spuse arhitectul. Îl văzu făcînd cîțiva pași ca să dea mîna cu inginerul și cu meșterul și apoi luîndu-și rămas-bun de la lucrători cu gesturi largi. Prin geamul automobilului care pornea, Julius, putu să-i vadă pentru ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
seamănă de loc cu frații lui“. Julius Începu să inspecteze bicicleta. Avea de toate: pinioane, cel puțin așa spunea manualul prins de ghidon; pîrghiile astea erau schimbătorul de viteză, ca să mergi mai repede la coborîre, ca să mergi mai ușor la urcuș, ca să faci mai puțin efort pe drum drept, În sfîrșit viteza normală, ca să mergi cum merge toată lumea pe bicicletă. După ce termină inspecția, Julius se Întoarse spre Susan și o privi de parcă i-ar fi spus: și celălalt unde e? Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
drumul lung spre eternitate s-a apropiat de sfârșit. Înainte de a porni, voi încerca să scriu cuvinte calde și frumoase, voi căuta să ascund în unghere bine dosite, amintiri mai puțin plăcute care s-au petrecut în lunga viață, cu urcușuri și coborâșuri, cu eșecuri și izbânzi. Am iubit destul de mult soția și cei doi copii, am avut prieteni foarte buni. A existat respect față de părinții pe care i-am adorat, am iubit frații mei și nu m-am îndoit nicio
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
are mulți ani dar e, totuși, tânăr, pentru că, să știți, copii, viața nu are vârstă, viața nu îmbătrânește, iar Prințul e plin de viață, e vesel, curajos și înțelept. Iubește cerul albastru, soarele, dar îi plac și ploile, zăpezile, gerul, urcușul și drumurile lungi. Nu e un prinț de azi sau de ieri, vă spuneam, e un prinț de demult și pentru totdeauna. Vine, adică, din străvechime. Tot de acolo a adus cu el și Culorile. Pe care le reînnoiește mereu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
îndepărtat de ei dar i-am ținut mereu sub observație. Ana i-a aruncat mingea, el a prins- o, s-au jucat puțin, apoi s-au dus să-i întâmpine pe ceilalți, care soseau și ei dar cam gâfâiau de urcuș. Acum eu am rămas puțin singur și chiar dacă mai sunt încă amețit de emoție, voi continua să transmit... dintr-un adevărat rai al culorilor. Îmi vine să mai trec o dată pe sub curcubeu. Doamne, ce aproape e! Și cât de strălucitor
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
bogat, dar cu mult înainte locuiam într-un apartament de serviciu, conduceam un Humber, jucam golf în weekend și bridge seara. Oamenii care nu înțelegeau ce sînt rapoartele financiare credeau că duc o viață searbădă - nu erau capabili să vadă urcușul abrupt și hotărît de la un nivel la altul, entuziasmul în fața unei pierderi evitate razant, triumful unui profit realizat dintr-odată. Era o aventură pur afectivă, pentru că, din punct de vedere fizic, eram în siguranță. Mă temeam de lăcomia muncitorimii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tipuri de cunoaștere, ambele la fel de valabile: cunoașterea aceea leneșă și caldă că sus, pe munte, o fată blondă într-o rochie albă îl aștepta sfioasă și nerăbdătoare și o cunoaștere mai rece că acest lucru nu era verosimil și utilitatea urcușului consta în efortul fizic și perspectiva din vîrful muntelui. între aceste tipuri de cunoaștere nu era nici un fel de conflict, și mintea lui poposea cu ușurință cînd într-o parte, cînd în alta, dar cînd se ridică să pornească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă niște clici blestemate or să pornească războiul atomic, umanitatea o să supraviețuiască peste zece sau douăzeci de ani. Poate c-or să ne trebuiască secole să eliminăm efectele radiațiilor, dar oamenii obișnuiți or s-o facă și or să-nceapă urcușul abrupt încă o dată. — Mda, sînt sătul de capacitatea oamenilor obișnuiți de-a mînca rahat și de-a supraviețui. Animalele sînt mai nobile. Un animal feroce o să moară luptîndu-se împotriva celor care i-au insultat ființa, iar unul umil o să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Esponda, 2002]. În privința dimensiunii etnice, aceasta este foarte strîns legată de nivelul social: cartierele muncitorești sînt și cele în care imigranții sînt mai numeroși ca în alte părți. Melanjul concretizat: fabulosul cartier al Améliei Poulain Amélie Poulain locuiește la jumătatea urcușului Colinei Montmartre, între bulevardul Clichy și Sacré-Cœur. Grație succesului filmului realizat de Jean-Pierre Jeunet 26, cartierul pieței Abbesses a devenit un mit. Cu atît mai mult cu cît aici regăsești, pe lîngă un public larg, nostalgia unui Paris, poate mai
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
multe neîmpliniri, regrete dar acum te invit să faci pace cu trecutul tău. Și te rog să-ți imaginezi următoarea situație: tu ești un explorator și vrei să ajungi în vârful unui munte. Acum tu ai pornit plin de entuziam urcușul dar ai în spate un sac plin cu pietre, acele pietre sunt toate evenimentele, persoanele din trecutul tău pe care nu le poți ierta, sunt toate acele situații care încă te țin legat de trecut și pe măsură ce urci și panta
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
SUITA DE UȘI BOGAT ORNATE DIN CAPĂTUL CELĂLALT AL ÎNCĂPERII. IEȘI, IAR APOI, CÎND NU-L MAI VEDEA NIMENI, GRĂBI PASUL. AJUNSE LA LIFTURI, PĂȘI GRĂBIT ÎN UNUL DIN ELE ȘI APĂSĂ BUTONUL EXPRES PENTRU ACOPERIȘ. I SE PĂRU LUNG URCUȘUL CU ATÎT MAI MULT CU CÎT NERVII LUI ERAU LA PĂMÎNT. DIN MINUT ÎN MINUT, DIN CLIPĂ ÎN CLIPĂ, DISPOZIȚIA ULTIMĂ A ÎMPĂRĂTESEI PUTEA SĂ SE SCHIMBE. Liftul se opri, ușa se deschise. Păși afară înainte de a observa plutonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mic, Crăciunul, iar celălalt mai mare, Paștele. Timpul Paștelui este mai important, pentru că Isus a înviat; de aceea, timpul sărbătoririi durează mai mult. Timpul de pregătire al Crăciunului (Adventul) și acela de pregătire a Paștelui (Postul Mare) sunt ca un urcuș ostenitor pe munți. De aceea, preotul îmbracă culoarea violetă, ca semn de așteptare, de post, de Timpul sărbătorilor, în care se îmbracă culoarea albă a bucuriei, este delimitat de culmile munților, adică cel de la sărbătoarea „Crăciunului” până la „Întâmpinarea Domnului”, cât
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ducă mai departe aventura. Se întorsese acasă cu primul tren. Lui Tarrou, care avusese aerul că se miră de viata claustrată pe care o ducea, îi explicase cam așa, că, după religie, prima jumătate a vieții unui om este un urcuș, iar a doua jumătate o coborâre, la care coborâre zilele nu mai erau ale omului, puteau să-i fie luate în orice clipă, că nu putea așadar să mai facă nimic. Contradicția, de altfel, nu-l speria, căci puțin după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spus doar că studiază problema, până una alta trebuie să ne păstrăm speranța, Marçal, am nevoie de certitudini, și imediate, nu pot aștepta un mâine care s-ar putea să nu mai fie al meu, Înțeleg, tată, viața e un urcuș și un coborâș continuu, totul se schimbă, dar nu trebuie să te descurajezi, ne ai pe noi, pe Marta și pe mine, cu olărie sau fără ea. Era ușor de înțeles unde voia să ajungă Marçal cu discursul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
utilitară, parcă ar fi vorba despre o unealtă cu utilizări multiple, la fel de pricepută să alunece ca și să are, la fel de puternică pentru a emite ca și pentru a recepționa, la fel de minuțioasă la numărat ca și la măsurat, la fel de activă la urcuș ca și la coborâș. Ce ai, întrebă Marta, brusc nehotărâtă, Nimic important, câteva mici supărări, Probleme la lucru, Nu, Atunci, După ce că timpul pe care-l petrecem împreună e atât de scurt, se mai și bagă în viața noastră, Nu trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și lumină, poate rătăci în interior cât îi dorește inima, se poate bucura de muzica facilă și de vocile îmbietoare. Dacă, atunci când au venit să vadă apartamentul, ar fi luat un ascensor de pe partea opusă, ar fi putut aprecia, în timpul urcușului domol, pe lângă noile galerii, magazine, scări rulante, puncte de întâlnire, cafenele și restaurante, multe alte instalații cu nimic mai prejos ca interes și varietate, precum un carusel cu cai, un carusel cu rachete spațiale, un centru pentru copii, un centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]