2,115 matches
-
sezonului trecut), s-a poziționat într-un colț, lângă niște rafturi cu cărți. Patrick McMullan, fotograful monden numărul unu, a început să se foiască și el prin preajmă. Fetele, timide foarte, se prefăceau că nu au observat aparatul de fotografiat uriaș care atârna de gâtul tipului. Apoi Patrick a început să facă poze. Una dintre fete, un fost manechin, a scos o carte, la întâmplare, dintr-un raft și-a început să mimeze c-o citește. O altă fată i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu damasc. Opt tacâmuri strălucitoare, trei față în față, pe laturile lungi, și câte unul la capăt. Mesenii sunt încă în camerele lor, unde așteaptă, de multe ore,apariția capului familiei. Sonia în budoarul de domnișoară cu mărețul ei Matus, uriașul șchiop. Tolea lipit deradio, ascultând Londra, Mircea Claudiu aplecat peste căpșorul glacialei Astrid, să verifice lista cumpărăturilor pentru nuntă. În sufragerie, doar Dida, neliniștită de neobișnuita întârziere a atât de punctualului soț. Alarmată, bănuind ceva rău, dar neavând încă puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vesela și incoruptibila pradă, un fel de momeală ațâțătoare a localului, reapărând, râzând, fluturându-și pletele negre, dansând frenetic, până în zori, când se retrăgea, palidă, ca o Sulamită epuizată de triumf și spaimă. Apăruse, în urmă cu vreo șase luni, uriașul șchiop și glumeț, Matus, misionarul sceptic, terorist și bețiv. Blând, dar neînduplecat în proiectele care amestecau metafore biblice cu o copleșitoare vitalitate laică, pragmatică. Amețeala puerilă și bărbătească si irezistibilă a pierdut-o pe vesela surioară, floarea familiei blestemate, frumoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
au luat băieții, atunci, dintr-odată, s-a surpat, un munte de om, micșorat, așa, nici n-ai timp să te dezmeticești și nici nu mai am minte, nu mai pot judeca, domn’ doctor, nu mai pot sta locului. Și: uriașul blajin și glumeț, fără memorie,fără sentimente, care traversează, voios, intangibil, străzile, parcurile, vespasienele, risipind anecdote, întrebări, hohote mari de râs și nepăsare, cum indică și afișul atârnat de gât, cu litere roșii ale diagnosticului: EUFORIE CU TENDINȚĂ SPRE CALAMBUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceilalți pasageri. Așa că răspund într-o doară. — Alo? —Katie? —DaaAA, răspund eu un pic prea entuziasmată. Sora mea mi-a spus odată că răspund la telefon de parcă aș fi un antreprenor de pompe funebre, așa că acum fac un fals și uriaș efort să par veselă. —Unde ești? Păi, am ieșit cu niște prieteni. La o cafea... și o porție de râs, haha. Observ că mai mulți oameni s-au întors spre mine. Cred ori că a) sunt complet nebună, sau b
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
n-a arătat-o niciodată, da’ nu se știe... Mie mi s-a părut că omul care se uita fix la mine de vreo cinci minute voia să-mi spună ceva. El s-a ridicat, răsturnând cu trupul lui de uriaș scaunul, și a început să străbată sala cu pași mari în bocancii ostășești vechi, oprindu-se pe la tejghelele de pe margini să râcâie melamina soioasă cu unghia crescută a degetului mic, pe urmă s-a oprit în dreptul meu, umflându-și umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ce, nu mă știți? chicotește (căzut din plopi: deci ea mă remarcase când veneam prin piață... ) Domnu’, strigă după mine o voce, că eu plecasem ca-n transă, domnu’, vezi că aia nu-i fată, e nevastă-mea! (Calu, un uriaș care nu se mai termină, îmi vorbește de la apropiere milimetrică, dându-mi în față efluvii de tutun). Și dacă nu ești atent, te fură la bani - ia vezi acuma ce-ai luat de la ea. Pachetu’ ăsta de cafea, atâta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
piatră de var, marmură și tavane uluitor de înalte. Stăm într‑o cameră enormă care dă înspre Central Park, cu o baie de toaletă lambrisată și cea mai incredibilă cadă, care se umple în cinci secunde. Totul e atât de uriaș, de luxos, de... mare. De exemplu azi‑noapte, când am ajuns, Luke mi‑a propus să bem ceva la bar și, sincer, Martini‑ul pe care ni l‑au adus a fost cea mai imensă băutură pe care am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în jur, copleșită de admiație. Dumnezeule, orașul ăsta e un loc incredibil. Știam, normal, că New Yorkul e plin de zgârie‑nori. Dar numai când te afli efectiv pe stradă și te uiți la ei, îți dai seama cât de... uriași sunt. Privesc acoperișurile clădirilor profilate pe cer, până mă doare gâtul și mă ia cu amețeală. Apoi ochii îmi coboară etaj cu etaj, până la magazinele de la parter. Și mă trezesc holbându‑mă la două cuvinte. „Prada“ și „Pantofi“. Ooo. Pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în realitate, cred cè sunt mai rare situațiile inverse, poate doar în cazul picturii flamande, dar asta numai datoritè felului în care, spre deosebire de italieni, aceștia folosesc perspectiva, Așa mi s-a întâmplat mie cu tabloul lui Bosch, îmi imaginăm ceva uriaș, ceva care sè mè copleșeascè prin dimensiune, Prima datè, când am fost la Louvre, nici nu l-am observat, ea mèrturisindu-le studenților care o ascultè fascinați, abia dupè ce am trecut de tabloul lui Bosch mi-am dat seama cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și imaterial, printre lucruri, Șerban considerè cè nebună, pur și simplu, mè dorea, la el totul se învârte în jurul sexului și al politicii, De ce crezi cè s-a întins pe banchetè? întrebându-se retoric, Sunt convins cè sub paltonul èla uriaș era goalè pușcè! Aștepta sè te arunci peste ea, Matei! Era că o cèțea în cèlduri care emitea semnale de împerechere! Și, măi lasè-mè cu simbolistică ta metafizicè și morbidè! Tu ce-ai fi fècut în locul meu, îl întreb curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
avut și s-a Însurat cu menajera? * Deci, culpabilizate de vocea autoritară care le amintea fără milă că nici până la vârsta asta nu s-au pus Încă la curent cu limbile străine, năucite de hulă, măturate de colo-colo pe puntea uriașului transatlantic de sticlă denumit și Aeroportul Otopeni, vorbeau toate deodată. Parcă luaseră prizaseră Își injectaseră În venă Extazy, hașiș, beladonă, cocaină, superglue, menoctal, parcă le dăduseși cu flit, așa bâzâiau. — Gândește-te că a fost de cinci ori Însurat! — Cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și aproape tremurând lângă țâțâna ușii. — Ordonați, dom’ sergent, bâigui, făcând un efort. — Tu erai de gardă, nu-i așa? — Da, dom’sergent. — Și n-ai văzut pe nimeni? Cred c-am ațipit un moment, dom’ sergent, aproape se tângui uriașul. Cine-și închipuia că în plină zi... — Tu nu, în orice caz. Și probabil că asta o să te ducă până la urmă în fața plutonului de execuție. Dacă nu apare vinovatul, tu vei răspunde pentru asta. Celălalt își înghiți saliva, respiră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi temut să nu piardă protecția dunelor și să pătrundă în neospitaliera imensitate a erg-ului. Sergentul major Malik opri mașina, întrerupse contactul și străbătu cu privirea, fără grabă, necuprinsa întindere, unde s-ar fi zis că o mână de uriaș se distrase semănând pietre negre și ascuțite ce amenințau să-i facă praf cauciucurile sau să-i spargă carterul la cea mai mică neatenție. — îmi pun capul că banditul ăsta e acolo, începu să spună în timp ce-și aprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai purtați această uniformă... Ieșiți așa cum sunteți... Sergentul major Malik-el-Haideri ieși înaintea locotenentului și, când ajunse în pragul ușii, se opri, căci în fața lui se aflau, în așteptare, toți oamenii din fort, însoțiți acum de soția lui Razman și de uriașul sergent Ajamuc. — îndreptați-vă spre dune! Se supuse, cu toate că nisipul fierbinte îi ardea tălpile, și merse în tăcere, cu capul plecat și fără să privească pe nimeni, până la poalele dunelor. Când înțelese că nu mai putea înainta și că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi vrut în pielea lui Milică. Ea era aidoma celei din vis, din noaptea de noiembrie, când te-ai pomenit cu madam Ortansa în pat, îndesându-se în tine să se-ncălzească. Pentru o clipă se văzu în locul dulăului ăluia uriaș, cățărându-i-se în spinare, să continue împreunarea din vis ce făcea să pulseze în el vinovăția. I-ar fi dat mâna să-și trădeze prietenul cel trădat de femeia vieții lui, râvnea și tânjea în timp ce citea articolul cu Iliescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să se Îmbrățișeze, acolo, În fața lui, ca și cum nu i-ar fi despărțit nicicând nimic. Unul dintre ei face un pas, celălalt, un colos cu fruntea Îngustă, se Împotrivește. Cadiul Îl pălmuiește cu toată forța, făcându-i pe privitori să tremure. Uriașul privește lung la acest personaj rotofei, iute la mânie și plin de neastâmpăr, care a trebuit să se Înalțe ca să ajungă până la el, apoi lasă capul În jos, Își șterge obrazul și se supune. După ce a poftit pe toată lumea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dacă nu e trasă cu paloșul. Cu paloșul a retezat Profetul semeția celor din Mecca, și cu paloșul voi reteza și eu semeția locuitorilor din Samarkand! Nasr Han, stăpânitor al Transoxianei, gesticulează, stând În picioare În fața tronului său; e un uriaș arămiu la față, cu hainele toate numai broderii; glasul său Îi face să tremure pe apropiați și pe oaspeți, ochii lui caută În asistență o victimă, o buză care ar cuteza să freamăte, o privire care să nu fie Îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înalță de jur Împrejur, un adevărat oraș improvizat În care demnii reprezentanți ai Transoxianei trec neîncrezători pe lângă războinicii nomazi, cu lungi plete răsucite, veniți să-și reînnoiască jurământul de credință față de clanul lor. Malik Șah, având doar șaptesprezece ani, un uriaș cu față de copil, afundat Într-o bogată mantie de caracul, tronează pe un piedestal, același pe care s-a prăbușit tatăl său, Alp Arslan. În picioare, la câțiva pași de el, se află marele vizir, cel mai puternic om din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asta? Am impresia că ați vorbit mult despre mine. — N-aveam altă cunoștință comună. — N-am să-ți ascund nimic, am conștiința la fel de curată ca răsuflarea unui nou-născut. Acum aproape două luni, a venit să mă vadă un bărbat. Un uriaș mustăcios, dar timid, care m-a Întrebat dacă aș putea ține o conferință la sediul anjuman, clubul al cărui membru este. Despre ce? N-ai să ghicești niciodată. Despre teoria lui Darwin! În atmosfera de fierbere politică existentă În țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înainte de a afirma: — Suma pe care vistieria a vărsat-o acum zece zile a fost depusă În Întregime În contul personal al ministrului, n-a fost cheltuit nici un tuman, am aici numele bancherului și cifrele. Emirul Suprem se ridică, un uriaș gras, arzând de mânie; Își puse palma deschisă pe piept și-și plimbă privirea furioasă peste colegi: — Mi se pune cumva onoarea În discuție? Cum nimeni nu-l liniștea În această privință, adăugă: — Jur că, dacă o asemenea sumă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
signor Giovanni se gârbovise mai mult ca de obicei. Fața îi era aspră, dar privirea o avea blândă. Francesco se ținea drept, picioarele lui păreau a avea rădăcini în pardoseală. Precis că pe un asemenea copac se coborâse pe pământ uriașul din basm. Spuneau lucruri din astea: „Are să meargă totul bine, o să vedeți”, „Să ne scrieți curând”, „Aveți mare grijă cu banii, în America nu știi niciodată”, „Ați luat și puloverul, pe cel roșu, care era pus la uscat?”, „În avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fost demult și mă temeam că voi exploda de fericire asemenea portocalei de pe trotuar, înfruntând singurătatea aceasta, invaliditatea, rușinea, la marginea patului, pentru totdeauna. O mână imaginară, lungă și caldă se întinde spre mine din mijlocul patului, o mână de uriaș înspăimântător mă îmbie să mă scufund lângă el, să îl las să mă îmbolnăvească de paralizia lui, iar eu tremur, iată cum viața se scurge din mine încetișor, picătură cu picătură, adunându-se într-o băltiță formată în afara camerei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cum toată puterea care se scurge încet din trupul lui se pogoară asupra mea, așa cum s-a pogorât Dumnezeu asupra Templului din Ierusalim în ziua distrugerii sale, iar forța sa mă copleșește și toți oamenii din jurul meu îmi par niște uriași, încât m-aș mira să observe cineva faptul că încă exist, poate funcționara aceasta cu pistrui, care mă poftește enervată, da, doamnă. Dar eu nu mai exist, durerea acestei dimineți mi-a șters existența de pe fața pământului, pentru că tu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scaunul din fața ușii, acolo stătea ieri polițistul, îi simt trădarea arzându-mi umerii, este ca și cum îndărătul perdelei ar avea loc o orgie învăpăiată. Bărbatul care iese în cele din urmă din cameră nici măcar nu mă privește, înalt și gras, un uriaș, cu păr cărunt, des și ochelari cu rame groase, îi văd spinarea pătrată, ca o tablă pe care nu scrie nimic, întoarsă către mine în timp ce se grăbește să dispară, ce capacitate uluitoare au toți acești oameni, aceste rude ale bolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]